CONCURS! Invitatii @ concert VAMA

ce amintire mai frumoasa decat concertul vama din laptarie de acum cateva sapt? am stat chiar in fata scenei pentru ca trebuia sa fac poze. da, eram cu treaba si nu de placere. dar fuse nice! desi eram de cateva ori sa cad peste basist pentru ca lumea ma impingea din spate cand se duceau sa-si ia ceva de la bar, am avut ocazia sa vad cantand live o trupa f ok. mi-a placut ce am auzit .... deci as mai vrea sa aud si alte dati.

Cu siguranta piesa "Vama veche"ma va lega mereu de una din cele mai frumoase amintiri din liceu..prima mea iubire adolescentina.Au fost de ajuns doar 2 versuri "Se poate sa fie zi,se poate sa fie noapte"..cantate de el pe scena teatrului local ca eu sa ma indragostesc nebuneste.Acum piesa asta ma duce cu gandul departe..in vremuri de demult...la un brunet cu parul cret al carui nume incepe cu B....si la vocea lui pe piesa trupei Vama Veche...

Vama de acum nu mai semana cu Vama de altadata. Imi pare rau canu ma incadrez in categoria celor ce trebuie sa comenteze de bine dar asta este opinia mea.

Vama ....imi aduce aminte invariabil de Vama Veche - colt uitat de lume, o bucatica de plaja, rasaritul de soare cu o cafea de la Ovidiu, de gustul unui sarut sarat, de valuri, pescarusi si soare....Vama ma face sa ma simt de 18 ani la 33, imi aduce aminte sa iubesc nebuneste, curata sufletul de praful orasului si ma face sa visez cu ochii deschisi.Cand vreau sa evadez, pun castile, play si macar pt 3 minute sunt acolo, la Ovidiu, cafea, valuri, pescarusi.... Vama ma face al dreqului de fericita !

Vama, Vama Veche. Sub orice nume s-ar afla, aceasta trupa a fost, este si va fi in continuare una din trupele mele preferate. Asta fiindca in mare parte din cantecele trupei ma regasesc, simt ca pot sa evadez, sa trec de barierele societatii sa ajung la... mare.
Premiul nu mi-l doresc fiindca oricum nu as avea cum sa ajung, dar o sa fiu cu sufletul la acel concert.

Vama, Vama Veche. Nu conteaza numele. Formatia a insemnat mult pentru mine. Si inca o mai face. E una din putinele trupe care a reusit sa-mi intre sub piele, trupa a carei muzica o respir de atatia ani. Eram un kid mic care asculta Vama (Veche), dansa pe muzica lor dar poate nici nu intelegea prea bine versurile melodiilor. Important era ca imi placea si simteam muzica.

"Am doar 18 ani" e pentru totdeauna. Ramane melodia noptilor de vara petrecute cu prietenii pe malul marii, la un foc de tabara, iar cand ne imbatam prea tare incepem sa cantam "Hotel Cismigiu".
"Dragostea", "Epilog" si "Zmeul". Melodiile noastre. Ale mele si-ale lui. Desi fiecare e cu altcineva, melodiile astea 3 ne leaga incredibil de mult si cand le ascultam, probabil fiecare o sa se gandeasca la celalalt.
Sibiu. Septembrie 2008. Vama pe scena, Andra la 10 m distanta, undeva in public alaturi de cei mai buni prieteni. "Suflet Normal" melodia mea de... suflet (poate si datorita pseudonimului?).
Am zeci, poate sute de amintiri frumoase legate de Vama si muzica Vama. Chestia e ca nu par atat de spectaculare atunci cand le povestesti. Astea nu pot fi intelese decat atunci cand le simti.

VAMA (V.), felicitari ati facut multi oameni fericiti!

Nici macar nu sunt genul care posteaza pe bloguri dar aici chiar am ceva de spus Am o sumedenie de amintiri legate de piesele lor... si bune... si rele! Ca-n viata Dar de departe una singura este magica. Era prima seara cand ma intalneam cu cel care va fi iubitul meu pana in ziua de astazi, la 5 ani de atunci si inca urlam pe "Nu am chef azi" si "VST" cu aceeasi patima. Nu ne vazuseram niciodata pana in acel moment desi eram colegi de liceu, eu fiind cu 2 ani mai mare. Ne iubeam deja, stiam asta Era sambata si l-am luat cu masina de undeva de la Dacia - locuiam in Constanta amandoi pe atunci - si am condus nebuneste toata noaptea - doar aveam statiuni o groaza de explorat. Cred ca e si pana in ziua de astazi cea mai frumoasa noapte din viata mea. Cat de intens era totul, cat de copii eram si cat de tare ne-am mai distrat. Si totul a inceput cu o caseta inregistrata!

tudor chirila e sufletul vami! fara el n-ar mai fi nimic interesant...

vama (veche) imi aduce multe amintiri frumoase.cea care m-a marcat cel mai mult: acum vreo 5 ani in urma, de ziua tatalui meu vama (veche) avea recital in vama veche.eu m-am retras in camera mea sa ma uit la tv, la recital.tatal meu a venit in camera mea si cand a vazut ca e concert vama veche in vama veche,si-a invitat toti musafirii in vama veche si am plecat cu totii acolo(noi locuind in mangalia).cred ca a fost seara in care mam distrat cel mai bine cu ai mei.a fost foooarte tare
pentru mine vama sau vama veche e una si aceeasi deoarce sufletul ambelor formatii este TUDOR CHIRILA

Pai ma despartisem de iubita mea. Dupa doua zile m`am dus pe neasteptate in fata blocului ei si am sunat`o sa iasa afara sa vorbim, dar nu a iesit. Ne place amandurora Vama Veche - Epilog. M`am dus in fata camerei ei, pentru ca locuieste la parter si am inceput sa cant EPILOG , si a iesit afara...

Hmm... mai intai vreau sa spun ca prima data am fost la un concert VAMA anul trecut. Am castigat o invitatie oferita de Piticu... cum a fost... n-am cuvinte sa descriu.

Si legat de muzica celor de la Vama... ce amintiri am... pai odata mi-a fost dedicata piesa "Pe sarma"... superba. In rest, imi amintesc ca de fiecare data cand am ascultat piesele lor am simtit lucruri speciale

Aa, am uitat sa precizez faptul ca as vrea sa nu "socotiti" comentariul meu de mai sus, el fiind pus in afara concursului deoarece si de-as castiga, ar fi aproape imposibil sa ajung in Bucuresti. Maybe next time!
So, succes!

Am stat un pic sa ma gandesc...ce amintiri am legate de Vama...and there it was! Alexandra, fana Vama Veche...ziua ei de nastere, probabil 18 ani...eu, Cristina si Oana am stat o zi intreaga sa modificam versurile melodiei "Vama Veche" astfel incat sa contina neaparat cuvintele "casete" (da, mai existau pe vremea aia) si "bani" (cele doua cuvinte care o caracterizau cel mai bine pe Alexandra la acea vreme)..."vrei casete, casete iti dam..."...apoi ne-am si inregistrat!! cantand (behaind :&#112 melodia modificata...da, tot pe o caseta...asta a fost parte din cadoul ei . Fun times!

Cel mai important moment din viata mea este puternic legat de versurile melodiilor de la Vama Veche. Printre ele Epilog, Ana si melodia prin care eu am avut parte de cel mai frumos si urat moment din viata. Da seamana cu o antiteza, dar intr-o zi ploioasa pe cand ma aflam la o terasa m-am intalnit cu prima iubire, si chiar in acelasi timp la radio se auzea melodia Pe sarma. Vai m-am indragostit imediat si de melodie si de baiatul superb cu ochi albastri din fata mea. Vedeam prin albastrul ochiilor şi prin ei întreg sufletul. Încercam să pătrund în sufletul lui, încercam să descopăr ce ascunde. Atunci mi-a
cuprins capul în mâini, s-a apropiat de mine şi m-a sărutat. A fost un sărut pătimaş, plin
de o dragoste de necrezut - a fost modul lui de a-şi cere iertare de la viaţă, de la sufletul
care îl lua. Amintiri pline de fericire au început să-mi colinde mintea. Nici nu ştiam de unde atâta fericire. Ura s-a transformat, a dispărut sub învăluirea atâtor amintiri plăcute. A fost o clipa de fericire absolută - răul s-a transformat în bine, ura în iubire. Ştiu ce aş vrea să fiu, cine aş vrea să fiu: o lacrimă pe obrazul lui, pe buzele sale, pe ochii şi pe sufletul său. Astfel aş fi cu el, pretutindeni şi pentru totdeauna.
Curand lumea mea s-a prabusit, orbita de dragoste nu vedeam ca el nu tine la mine, si astfel am ajuns sa fiu parasita, mi-a ucis sufletul, m-a lasat goala pe dinauntru, singura si dezamagita.
In mintea mea veneau noi metode de a-l recupera, intrebari fara raspuns, asta se întâmpla la banchet; la sfârşitul banchetului. Te simţi părăsit, simţi un gol sufletesc în tine, simţi un ciudat frig
Oare când voi întâlni ceva frumos care să nu fie şi trist în acelaşi timp? Oare există aşa
ceva? De fapt, ce există pe lumea asta? Iubire? Prieteni adevăraţi? Fericire? Nu există
nimic. Tot ce văd e egoism, vanitate şi... trădare. Un trio fatal.
La urma urmei, de ce să te schimbi? Pentru ce şi cine? Pentru dragoste, pentru iubire sau pentru fericire? Parcă ziceam că acestea nu există.
Acum, în final, trebuie să-ţi spun că aş fi vrut să scriu altceva; ceva frumos. Mi-e dor să
scriu. Mi-e dor de multe; oare când vor veni? Când voi fi mulţumita? Când nu voi vrea
altceva, mai mult, mai bine, mai frumos, mai... altfel? Cred că atunci când va fi prea
târziu. Încă o lume a căzut, s-a prăbuşit şi s-a spart în mii şi mii de bucăţi…

Merg pe stradă şi privesc la oamenii din jur: nişte roboţei. Roboţi care aleargă de
dimineaţă până seara după ceva absurd, roboţi ce ascund după un aparent dinamism o
riguroasă rutină, roboţi ce nu au timp să se mai gândească la sine, să viseze, într-un
cuvânt: să trăiască. Merg pe stradă şi văd oameni morţi.
Seara plimbandu-ma prin parc, printre crengile pomilor, lumina stelelor şi a lunii imi conduceau paşii către nicăieri. Nori negri luaseră locul gândurilor mele iar în cele din urma, picături mici de ploaie imi cădeau iar pe obraji. M-am aşezat pe o bancă hotăra să-mi pună ordine în gânduri şi sentimente. Nu mai suportam gândul că tot ce a fost s-a bazat pe o minciuna. A fost iubire, a existat dragoste, dar mult prea târziu, când minciunile erau prea multe iar actorii prea obosiţi. A durat aproape un an dar parcă a fost o viaţă - de la început până la sfârşit.
Fără eschive, fără regrete, fără sentinţe - doar un sărut frugal, o îmbrăţişare pripită şi
câteva cuvinte spuse în grabă.
Distanţa s-a instalat, tăcerea m-a acaparat. Liniştea însă n-a venit. Tăcerea stăruia să mă
asurzească, nu mă lăsa să dau drumul sentimentelor, grijilor şi viselor. Urmarea firească a
fost deprimantă
Aş fuma un Marlboro roşu, încet. Aş privi scrumul căzând pe podea şi as zâmbi jarului ce
va arde treptat hârtia din jurul tutunului. Fumul mă va învălui şi poate mă va ajuta să uit
pentru câteva clipe unde sunt.
M-am obişnuit să-mi maschez tristeţiile prezente în ochi, voce sau gesturi iar acum am
ajuns să mă întreb dacă mai exista oameni care să observe astfel de detalii? Câteodată o
simplă afirmaţie - 'Îmi pari trista....' - face mult mai mult decât întrebarea 'De ce eşti trista?'
Am ajuns oare să mă ascund atât de bine încât să înşel 'lumea care mă cunoaşte'? Sau pur
şi simplu această 'lume' nu mai are timp şi pentru observaţie?
Opreşte-te o clipă, acordă-ţi un moment de tăcere şi priveşte. Uită-te puţin în direcţia
ochilor lui, ascultă tonul vocii sale şi poate printr-o simplă observaţie vei descoperi ceea
ce nici o mie de întrebări n-o vor face...
Mi-ar plăcea să te privesc, să te observ puţin câte puţin.
Aş vrea să mă laşi să văd ce gânduri ai, ce idei şi vise îţi colindă mintea, ce nelinişti şi
dorinţe ai...
Nu mai vreau poezii sau cuvinte frumoase ce nu spun nimic. Nu mai vreau să mă pierd
printre atâta litere reci şi mute. Nişte statui angelice, nişte forme frumoase menite doar să
impresioneze şi să încurajeze. Mi-au ajuns atâtea fraze evazive.
Nu vreau nimic mai mult decât să-mi răspunzi printr-un lucru concret, personal, banal
chiar, la întrebarea 'ce mai faci?'.
Vreau să te cunosc pe tine - aşa cum eşti - nu iluzia închipuită de mine.
Lacrimile acestea, ale unui suflet de scrum, ale ultimei mele umbre, spală de păcate visele
moarte.
Rămâne, însă, o singura întrebare: unde se duc visele când mor? Mi-am amintit de sărutul nostru din acea dupa-masă târzie de toamna.
Era frig, toată lumea stătea la masă şi vorbea. Noi, la un pahar de vin depărtare, ne
priveam zâmbind. Cred ca eram sigurii care ascultau muzica.
Ne-am ridicat, spre surprinderea tuturor şi am mers în cealaltă cameră. Îmi amintesc că
am plecat acasa la el si am ales melodia lui preferată. “Iubeste”
Am dansat şi.... la un moment dat ne-am sărutat.
E amintirea ce îmi revine de fiecare dată când îţi citesc poezia prin care te-ai rupt de
mine. Am uitat că ti-am scris; am uitat că ne-am plimbat pe sub apusul soarelui; am uitat
“de ce?”. De ce?

“De ce te uiti la mine cu ochii astia goi
Si incerci sa-mi spui ca tot ce fac e prost
Ca ar trebui sa-mi schimb
Viata mea de nimic in ceva mai bun...
De ce ma vrei cum nu ma poti avea
De ce ma-nveti tu care-i drumul bun
De ce crezi tu ca ma ratez si tu ma scapi
De ce pe jos nu poa' sa fie scrum...?
De ce sa te iubesc doar cum vrei tu
De ce sa stau cuminte-n dreapta cand conduci
De ce sa nu-mi beau vodca mea de zi cu zi
Si sa conduc cu a cincea noaptea-n zori de zi?
Da! M-am saturat, m-am saturat”
M-am saturat, m-am saturat
Nu ne-am mai văzut niciodată din acea clipă. Probabil dacă ar fi fost... ai fi trecut pe
lângă mine, pe vreo străduţă întunecată, într-o noapte ploioasă.
Ne-am pierdut.... am ajuns indiferenti, e prea tarziu...e prea tarziu...

Multumesc mult pentru premiu !