La DIVAN FILM FESTIVAL se ajunge relativ usor dar se pleaca greu, si la propriu si la figurat caci, nu numai ca ti-e greu sa-ti iei ramas bun, dar pleci si cu cateva kilograme in plus.

Timp de aproape o saptamana, am luat o pauza de haosul urban, intr-un pitoresc loc de pe malul Dunarii, la DIVAN FILM FESTIVAL, singurul festival de film balcanic din Romania. Am descoperit cu aceasta ocazie un festival intim si relaxant, unde mancarea face concurenta filmelor, sau invers, vinul se serveste in trei culori, iar timpul curge placut si lin, ca Dunarea, cand in acompaniamentul greierilor cand al lautarilor adusi de Mircea Dinescu, gazda acestui loc.

Divanul a ajuns la cea de-a 7-a editie, care a fost insa prima pentru mine. Coincidenta face ca tema acestei editii – Povesti urbane din Balcani – sa fie strans legata de tema siteului nostru. Pe scurt, atmosfera festivalului poate fi  tradusa  in filme pentru toate gusturile, ospaturi boieresti cu bucate traditionale, dar si bunatati exotice (anul asta s-a mancat vietnamez), apusuri spectaculoase, oameni simpatici, fara fite, concerte de tot felul, workshop-uri interesante, Q & A-uri, un simpozion international despre cinematografia balcanica, plaja si relaxare. Demonstratiile de arta culinara sustinute de Mircea Dinescu si fantastica lui echipa de la bucatarie au fost la inaltime, aveti noroc ca nu am facut poze…

Cat despre filme, care au stat sub semnul spiritului balcanic, din cele zece lungmetraje am bifat cinci, am vazut mai mult de jumatate din cele 26 de scurtmetraje si un mediumetraj –  mai exact, celebrul MARILENA PE LA P7, in regia regretatului Cristian Nemescu, care implinea 10 ani de la prima proiectie, pe care puteam sa bag mana in foc ca l-am vazut, dar ma inselasem. Filmul este in continuare actual, povestea sta in picioare, fiind o combinatie de coming-of-age, cu o usoara tusa de fantastic sau, mai pe scurt, un film despre lucrurile pe care le facem din dragoste.

Scurtmetrajele balcanice, selectionate de Marian Tutui si Massimiliano Nardulli,  au acoperit cam toate genurile posibile:  drame, comedii, romantice sau filme experimentale. Unul dintre cele mai bune este O Noapte in Tokoriki, premiat deja la cateva festivaluri prestigioase.

Iata cateva dintre filmele vizionate cu acesta ocazie…
Vreo 3 sferturi din film s-a ras strasnic la PARADA, o productie sarba despre un subiect serios, tratat intr-o cheie comica. Lucrurile s-au agravat brusc iar zambetul a disparut la fel, atunci cand am inteles incotro bate povestea si anume, la ce poate duce homofobia. Pentru ca PARADA vorbeste deschis despre drepturile homosexualilor si implicit homofobia balcanica.
Filmul are ca punct de plecare o parada gay din Belgradul anului 2001, care sa transformat intr-un adevarat dezastru. In film, niste veterani de razboi din regiune ajung sa asigure securitatea unei parade gay din capitala Serbiei.

S-a ras, cand era cazul, si la THE THIRD HALF, in regia lui Darko Mitrevski, o melodrama cu accente comice din Macedonia, care combina fotbalul, istoria si o poveste romantata in care sarim din prezent intr-un trecut zbuciumat si inapoi.

Am revazut, cu bucurie Crossing the Brigde: The Sound of Istanbul, documentarul regizorului german de origine turca Fatih Akin, narat de Alexander Hacke, care face portretul unui oras fabulos, prin intermediul muzicii, dupa a carui vizionare iti vine sa dai o cautare pe net dupa bilete de avion pentru Istanbul.

Vedeta neincoronata a festivalului a fost Moarte in Sarajevo, care venea cu un bagaj solid de premii, culminand cu Ursul de Argint, la Berlinale 2016. Pana si vremea s-a fost impresionata de asta si a tinut cu noi, fiind singura proiectie in aer liber la care am asistat.
Aceasta co-productie Franța – Bosnia si Hertegovina, 2016 ii apartine celebrul regizor Denis Tanović premiat cu al Oscar, si are la baza o piesa de teatru a celebrului activist politic Bernard-Henri Lévy. Actiunea este plasata intr-un hotel denumit EUROPA, un loc plin de personaje pestrite de la anarhisti, politruci, cartofori, muncitori, demnitari si poate fi citit in cheia unei alegorii a Europei contemporane.

Tot la DIVAN am avut sansa sa recuperez si la capitolul film romanesc, odata cu Bucuresti Non-Stop (Romania, 2015), cel de-al cincilea lungmetraj din cariera regizorului Dan Chisu.
Initial credeam ca este vorba de o comedie, dar s-a dovedit a fi o drama in toata regula, care ne face partasi la o noapte din viata clientilor unui magazin non-stop aflat intr-un cartier de blocuri din capitala. Olimpia Melinte, una din actritele din film, a fost prezenta la fesival si a raspuns la o serie de raspunsuri.

Ar fi multe de zis si scris, dar cel mai bine e sa experimentati pe propria piele, poate chiar la anul. Daca v-as arata poze cu mancarea de acolo, probabil ca nu ati sta prea mult pe ganduri.

Massimiliano Nardulli, unul dintre invitatii festivalului, a reusit sa surprinda perfect spiritul DIVAN:

DIVANUL DEGUSTATORILOR DE FILM SI ARTA CULINARA a avut loc in doua reprize: intre 20-21 august la Craiova si intre 22-28 august la Portul Cultural Cetate.