Zilele trecute le-am petrecut la Cluj, alaturi de cineasti care au luat comedia mai in gluma mai in serios si au reusit sa ne fure cate un zambet, un rictus sau, uneori, hohote de ras.

 

Festivalul Comedy Cluj a ajuns la cea de-a 8-a editie, care este prima insa pentru mine. S-a intamplat si de data acesta cam ce se intampla de obicei- plec cu un program deja facut, in care stiu, in mare, ce filme am de gand sa bifezi dar ma succesc total la fata locului dupa ce cunosc oameni interesanti ale caror filme nu vreau sa le ratez.
Atent trecute prin filtrul agil al selectionerului Bogdan Besliu, cele 8 filme care au concurat pentru marele premiu au avut ca punct comun nu doar comedia ci si diversitatea si ne-au oferit mostre de umor, atat din Europa  – „Buzz Radio” (Italia),  „Bun venit în Grecia”  (Germania),  „Noaptea în care mama l-a ucis pe tata” (Spania), si „Cum mi-am cunoscut tatăl” (Franța), dar si din cele mai indepartate locuri de pe planeta precum Barakah se întâlnește cu Barakah” (Arabia Saudită), „Atomic Falafel” (Israel), ”„Jules și Dolores” (Brazilia),“Lorna” (Filipine).
Vedeta festivalului, cel putin din prima parte, a fost Joey Skaggs, nasul farselor mediatice, cel responsabil cu “hoaxuri” la nivel inalt. Inainte de a viziona documentarul The Art of Prank, nu stiam nimic despre acest om, care acum mi se se pare genial. Banca de sperma a vedetelor, bordelul pentru caini, documentarul despre Hawai sunt doar cateva dintre farsele jucate presei,care l-au transformat intr-o legenda.

In cele 4 zile cat am stat am apucat sa vad 7 filme- 3 din competitie si inca 4 din diverse alte sectiuni. Este vorba de:
Bun venit in Grecia- o comedie de public, la care s-a ras cu pofta. Pe scurt, filmul, amplasat  intr-un decor ce-ti face chef de vacanta, face misto de tensiunile financiare recente dintre Germania si Grecia, facand totodata portretul a doua tari cu mentalitati complet diferite.

Cum mi-am cunoscut tatal. Am vizionat acest film in prezenta regizorului, Maxime Motte, foarte prietenos si destul de emotionat avand in vedere ca era primul sau film. Povestea unei familii si fiul lor adoptat tocmai din Africa, serveste ca fundal pentru probleme mult mai serioase legate de toleranta si integrarea emigrantilor. Un film plin de dialoguri spumoase, situatii amuzante si interpretare solida.

Jules si Dolores Brazilia ne-a servit o mostra de comedie microbista (cum altfel!) care a fost aplaudata la unison de publicul masculin cat si de cel feminin. Actiunea are loc in Brazilia, care se stie, e o tara innebunita dupa fotbal, iar subiectul suna ca un film horror pentru brazilieni: totul se invarte in jurul unui furt, mai exact se fura mandria nationala a tarii, Cupa Campionatului Mondial din 1983, dobandita cu atata sudoare. Filmul urmeaza sa fie difuzat pe Netflix America Latina, ceea ce este o dovada a recunoasterii.

Alte filme din afara competitei care mi-au atras atentia:
–    excelenta comedia Hunt for the Wilder People, un “coming-of-age” neozeelandez cu un umor negru, marca Taika Waititi (“What We Do In The Shadows”).

–    Extrem de mediatizata tragi-comedie Toni Erdmann, filmul despre o generatie workahoolica, pe care orice corporatist ar trebui sa-l vizioneze
–    Inimi cicatrizate, in regia lui Radu Jude, bine realizat si interpretat, dar care e orice numai o comedie nu.
–    Intalnire dubla, un romcom taiwanez care nu iese prea mult din tiparele genului, despre cum iubirea se afla intotdeauna mai aproape decat iti imaginezi.
–    Documentrul “In Casti”, poate un pic cam prea lung si prea emotionant, din care am aflat o multime de chestii despre podcasturi si despre cum pot ele influenta pozitiv viata unor oameni

Cea opta editie a Festivalului International de Film Comedy Cluj e in plina desfasurare iar premiantii ii vom afla weekendul asta.