Skip to content

Only God Forgives/Numai Dumnezeu iarta

Only God forgives, cea de-a doua colaborare dintre Ryan Gosling si regizorul Nicolas Winding Refn, a avut premiera zilele acestea in Romania.

Sunt sigura ca fanii filmului DRIVE l-au vazut deja si si-au format propria lor parere. Eu l-am vazut de doua ori si tot nu m-am lamurit pe deplin daca imi place sau nu, cu toate ca balanta inclina mai degraba spre a doua varianta. Aveam niste asteptari atat de mari legate de acest film incat aproape ca-mi placea inainte sa-l vad, asa ca la final am fost destul de confuza.

Refn si-a propus un lucru curajos: sa combine un film de actiune si unul de arta iar in asemenea cazuri, e riscant pentru ca nu prea stii cui te adresezi – publicului de rand care vrea sa vada batai in ringul de box, urmariri, razbunari si povesti de iubire cu prostituate exotice sau celui pretentios, caruia trebuie sa-i oferi si altceva in poleiala aurita?
Ca atmosfera, muzica si joc al actorilor filmul seamana destul de bine cu DRIVE. Avem aceeasi muzica halucinanta, aceeasi atentie la incadraturi si culori, acelasi personaj principal situat la limita dintre bine si rau. Doar ca lipseste cu desavarsire factorul emotional, povestea nu este inchegata si nu transmite niciun mesaj, violenta fiind de multe ori gratuita. Povestea curge greu, iar cadrele lungi filmate impecabil si scenele de karaoke thailandez ar putea plictisi un spectator obisnuit cu filme comerciale sau domnisoarele care-si doresc sa vada iar bustul lui Ryan Gosling. Ryan este un personaj slab, vorbeste foarte putin, nu e in stare sa aiba o relatie personala, e batut mar si este complet eclipsat de puternica lui mama care il domina.
Actiunea are loc in capitala Thailandei iar Ryan este Julien, un tip cu un trecut tulbure care a ucis un politist si care se ocupa de un club de box thailandez ce serveste ca fatada pentru afaceri cu droguri. Atunci cand fratele sau este ucis de catre fostul politist poreclit Angel of vengeance, Julien, indemnat de mama sa (Kristin Scott Thomas), il provoca pe acesta la un meci de box pe viata si moarte. Asa ajunge Julian sa se confrunte cu Chang (Vithaya Pansringarm), un misterios politist pensionar, un fel de legenda locala care se crede Dumnezeu.
M-a uimit placut Kristin Scott Thomas care a facut un rol imprevizibil, despre care REFN a spus ca este un fel de mix intre Lady Macbeth si Donatella Versace, fiind cel mai tare personaj negativ feminin din acest an.

Multi s-au asteptat ca Only God forgives sa fie un fel de continuare la Drive. Iata ce a spus regizorul despre aceasta comparatie:

“Retrospectiv, eu pot vedea similitudinile dintre Chang si One Eye din Valhalla Rising, pe de o parte, si soferul din Drive, pe de alta parte: toti isi au radacinile in mitologia basmului si au dificultati in a trai in lumea reala. Tehnic, exista o asemanare intre comportamentul lor stoic, tacerea lor si portretele fetisiste ale acestor personaje, chiar daca se refera la epoci diferite si sunt jucate de actori diferiti. In Valhalla Rising, One Eye este enigmatic, noi ii ignoram trecutul si el este definit de numele pe care il poarta. In Drive, soferul este definit de ocupatia sa. in Only God Forgives, Chang este definit in primul rand prin comportamentul sau enigmatic, atat de mult incat devine un personaj imaterial, un <<el>>, definit numai prin imaginea sa, nu prin numele sau.
Intr-un fel, Only God Forgives este ca o antologie la filmele pe care le-am facut pana acum. Cred ca am condus cu viteza maxima spre o coliziune creativa cu scopul de a bulversa tot ce era in jurul meu si a vedea ce va veni dupa.
Intotdeauna am spus ca dorinta mea a fost sa fac filme despre femei, dar in cele din urma, am facut filme despre oameni violenti. Aceasta ciocnire este interesanta, pentru ca totul in jurul meu devine nesigur, iar noi nu trebuie sa uitam ca al doilea dusman al creativitatii, dupa bunul gust, este sentimentul de a fi in siguranta.”

Only God forgives, publicul nu 🙂 Voi ce parere aveti despre acest film? L-ati vazut, v-a placut?

Un alt film cu Ryan Gosling aparut anul acesta pe care chiar vi-l recomandam este The Place beyond the pines. 

Si ceva bun pentru fete.

Citește în continuare