In ultimii 38 de ani, doar 10  filme americane au pus mana pe Palme d\’Or. Oare cea de-a 67-a editie, aflata in plina desfasurare, va aduce vreo schimbare?

 

In competitia pentru premiul Palme d\’Or din acest an se afla si 2 filme americane, cu sanse destul de mari: Foxcatcher si The Houseman. De-a lungul anilor n-au fost prea multe filme americane care sa castige Palme d\’Or. Mai exact, in ultimii 38 de ani au fost 10 filme care au luat plecat acasa cu marele premiu al Festivalului Cannes.

Sa vedem care sunt acestea:

Taxi Driver (1976)

Capodopera lui Martin Scorsese cred ca nu mai are nevoie de nicio prezentare. Nu cred ca exista cineva care sa nu-l fi vazut pana acum. Daca ati uitat, va reimprospatez memoria cu una dintre cele mai celebre replici din istoria cinematografiei:

Apocalypse Now (1979)

Nu-i greu sa ne dam seama de ce i-a impresionat pe europeni filmul lui Francis Ford Coppola, care cred ca este unul dintre cele mai bune filme de razboi facute vreodata. Filmul ne vorbeste despre dramele razboiul din Vietnam privite prin ochii unor personaje diferite: capitanul Willard (Martin Sheen) care primeste ordinul de a ucide un comandant al Fortelor Speciale (interpretat de Marlon Brando) care a trecut de partea dusmanului.

 

All That Jazz (1980)

Americanii nu i-au dat Oscarul pentru cel mai bun film sau cea mai buna regie, ci doar pentru muzica, montaj, costume si decor, dar juriul de la Cannes din 1980 a fost sensibilizat de povestea autobiografica a excentricului regizor si coregraf Bob Fosse si i-a acordat marele premiu.

 

Sex, Lies and Videotape (1989)

Se pare ca dramele cu sotii frustrate, si cu discutii deschise despre sex, prind mai mult la noi, la europeni, pentru ca nici aici nu suntem pe aceeasi lungime de unda cu americanii. Ei l-au nominalizat la Oscar pentru scenariu, si nici macar nu i-au dat premiul, pe cand de la Cannes, Steven Soderbergh a plecat acasa cu marele premiu.

 

Wild at Heart (1990)

David Lynch e placut si de americani si de europeni.  Wild at heart nu este cel mai bun film al sau (preferatul meu este Lost Highway), dar este fara indoiala o experienta cinematografica unica, iar povestea de iubire a Lulei (Laura Dern) si a lui Sailor (Nicolas Cage) are un erotism aparte.

 

Barton Fink (1991)

este al treilea an consecutiv cand americanii castiga premiul cel mare. Umorul negru al fratilor Coen prinde si la noi, iar povestea scenaristului fara inspiratie este un adevarat deliciu. Barton Fink a castigat premiul pentru cel mai bun actor (John Turturro) cea mai buna regie (fratii Coen) si marele premiu.

 

Pulp Fiction (1994)

Mai e ceva de zis despre aceasta capodopera regizata de Tarantino? Exista cineva care sa nu fie de acord cu decizia juriului din acel an? Daca da, atunci il invit sa mai vizioneze trailerul inca o data:

 

Elephant (2003)

O drama indie care probabil nu ar fi avut nicio sansa la Oscar, dar care a prins atat de bine la noi. Povestea liceanului care isi omoara colegii cu sange rece i-a adus lui Gus Van Sant 3 premii Cannes. Pe buna dreptate, zic eu.

 

Fahrenheit 9/11 (2004)

Este singurul film din cele 10 care nu inteleg ce cauta in aceasta lista. Nu ma intelegeti gresit, apreciez umorul acid marca Michael Moore, ii inteleg perfect dorinta de a face lumina in evenimentele din 11 septembrie, iar filmul este fara indoiala provocator si interesant, doar ca nu mi se pare potrivit ca un documentar sa castige Marele premiu.

 

The Tree of life (2011)

Filmul lui Terrence Malick este drama plina de sensibilitate a carei actiune se intinde pe 3 generatii si care ii are ca protagonisti pe Brad Pitt, Sean Penn si Jessica Chastain. Filmul are in prim plan povestea unei familii cu trei copii din anii ’50, dar urmareste in special evolutia fiului cel mare, care are o relatie complicata cu tatal sau.

Suntem cu ochii pe Festivalul de Film de la Cannes, sa vedem daca se schimba ceva in acest clasament,

Si pentru ca tot am adus vorba de Cannes, ati vazut cele mai socante momente din istoria festivalului?