Skip to content

Roger Waters – The Wall @ Piata Constitutiei (recenzie concert)

Concertul Roger Waters – The Wall este, fara indoiala, evenimentul muzical al anului in Romania. De la productia impresionanta, la sunet si desfasurare de forte per ansamblu, Roger Waters isi merita pe deplin titlul de show-ul anului!

Roger Waters si The Wall reprezinta o pagina importanta in istoria muzicala a rockului si nu numai, iar conceptul din spatele a ceea ce inseamna acest album a fost pus in scena fara cusur si intr-un decor plin de imaginatie. The Wall a fost genul de concert care trebuia vazut de la distanta pentru a-l putea intelege pe deplin. Zidul lung care a intampinat publicul inca de la intrare s-a construit pe parcursul concertului, treptat, fara sa ne dam seama, izolandu-l pe Waters si muzicienii sai.

Fiecare piesa de pe album a fost insotita de propriile sale proiectii, iar una dintre cele mai asteptate, Another Brick in the Wall, a beneficiat de prezenta unor copii care sa cante cunoscutul refren, insotiti de figura rautacioasa a profesorului dur si sarcastic. Roger Waters si-a asumat riscul de a vorbi mai mult de trei cuvinte in limba romana, multumind pe rand copiilor care au cantat, publicului care a venit si celor care au luptat impotriva terorismului de stat, artistul intalnindu-se chiar cu militari romani care au luptat in Irak si Afganistan si oferindu-le ocazia de a fi prezenti la concert. Waters nu a uitat sa il mentioneze pe Jean Charles de Menezes, un tanar brazilian ucis de politia londoneza pentru ca ar fi fost confundat cu un terorist.

The Wall este o productie impresionanta de la inceput pana la final si aici includem si sunetul perfect – de la amplificarea principala pana la boxele de intarziere si efectele sonore care s-au auzit perfect, determinand cateva capete sa se uite in sus dupa vreun elicopter real. Inceputul a fost exploziv, cu artificii, in timp ce pe scena soldati tin steagurile cu cele doua ciocane incrucisate, iar concertul debuteaza abrupt.

Proiectiile sunt insa cele care fac ca povestea lui Pink sa ia forma si culoare, sa completeze perfect mesajul muzical. Altfel il vedem izolat de lume cand avem o animatie cu un personaj ghemuit si judecat de cei din jur, altfel intelegem povestea omului care in spatele zidului isi construieste o adevarata armata. Vizualul ne duce direct cu gandul la insemnele naziste, iar look-ul lui Waters pentru acel moment este parca luat din cartile de istorie.

Dar mai departe de atat, mesajul lui Roger Waters este si unul politic, iar zidul plin de portrete cu cateva date de identificare langa e cu atat mai clar: bring the boys back home! Pozele sunt trimise chiar de fanii artistului si reprezinta persoane care au luptat pentru dreptate si libertate, iar noi i-am putut vedea in minutele de intermezzo. Mai mult, mesajul lui Waters s-a plimbat prin fata publicului sub forma unui porc gonflabil cu o multime de insemne – de la cele religioase, la cele politice si economice, toate ingradind intr-o forma sau alta libertatea individului. Ce ironie mai fina din partea artistului britanic decat asemenea proiectii pe fata uneia dintre emblemele comunismului in Romania – Casa Poporului?

Pe parcursul showului fiecare dintre aceste proiectii transmite un mesaj – in Mother vedem camera de supraveghere si mesajul Big Brother is Watching You, iar alte cateva texte sunt traduse si in limba romana. In partea a doua a spectacolului, il vedem pe Waters intr-o camera din zid, in timp ce canta Nobody Home, pentru ca apoi sa mearga mai departe cu Vera si imagini ale parintilor detasati in zone de conflict cand se intalnesc intr-un final cu familiile lor. Pentru cei la curent cu incidentele din zonele fierbinti ale globului, piesa Run Like Hell are pe final un montaj cu uciderea accidentala in Bagadad a doi corespondenti Reuters.

The Wall e genul de concert care trebuie vazut si trait live, iar publicul a stiut sa raspunda fara prea multe rugaminti la piesele de pe album – de la Another Brick in the Wall, la Confortably Numb sau Run Like Hell. Finalul inseamna nu doar distrugerea zidului, dar si aparitia trupei impreuna cu Rogers din spatele daramaturilor. Artistul si-a prezentat colegii, iar pe masura ce multumeau, plecau de pe scena, lasandu-l singur pe Rogers pentru a multumi publicului si pentru a completa cu nu vom uita niciodata acest show.

Voi ati fost la concert? Care a fost momentul vostru favorit?

Citește în continuare