Rimaru de la R.A.C.L.A. – 5 albume hip-hop pe care TREBUIE sa le asculti in viata asta

 

Nu poti desena o istorie postdecembrista a scenei underground hip-hop fara sa iei in considerare rimele taioase sau flow-ul impletit perfect pe beat-urile obsesive prezentate sub numele R.A.C.L.A. O poveste inceputa acum mai bine de 20 de ani, presarata cu albume de studio legendare (lansarea primului album hip hop din Romania este trecuta in contul lor in 1995) si concerte epice  si continuata cu un super featuring cu Anda Adam in forma Nu te-am uitat, despre care am scris la momentul respectiv aici.

 

Cultura muzicala vasta si miile de ore petrecute in studio pentru a gasi beat-ul si rimele perfecte sunt premizele perfecte pentru ca Rimaru sa ne recomande 5 albume de referinta, materiale pe care sa le asculti pentru a intelege esenta culturi hip-hop mondiale! MUST READ!

 

Nas – Illmatic (Columbia Records, 1994)

Pentru ca a insemnat debutul unuia dintre cei mai importanti emcees din toate timpurile, Nas (Nasir bin Olu Dara Jones). Pentru ca ii are ca producatori pe album pe Nas, Large Professor, Pete Rock, Q-Tip, L.E.S. si DJ Premier. Pentru ca este inovator prin rimele interne multisilabice. Pentru ca a fost adorat atat de fani cat si de critici, care au laudat in egala masura productia muzicala si maiestria lirica.

 

Wu-Tang Clan – Enter the Wu-Tang (36 Chambers) (Loud Records/RCA Records, 1993)

Pentru ca a setat noul sound hardcore rap al anilor ’90. Pentru ca a readus suprematia hip-hop-ului new-yorkez in State. Pentru ca a intarit definitiv legatura dintre hip-hop si artele martiale.

 

The Dynospectrum – The Dynospectrum (Rhymesayers Entertainment, 1998)

Pentru ca este o super colaborare intre Slug (Atmosphere), I Self Devine, Sab the Artist si Swift. Pentru ca fiecare din ei si-a luat un alt pseudonim cu ocazia asta: Sept Sev Sev Two, Pat Juba, General Woundwart si Mr. Gene Poole. Pentru ca l-au avut ca producator pe Ant, care si-a luat si el pseudonimul Solomon Grundy. Pentru ca flowul emcee-ilor e magistral, iar piese ca “Armor” sau “Anything Is Everything” sunt o placere pentru o ureche educata cu rap fin. 

 

Public Enemy – It Takes a Nation of Millions to Hold Us Back (Def Jam Recordings, 1988)

Pentru ca este considerat unul dintre cele mai bune albume din toate timpurile. Pentru ca political rap-ul lui Chuck D. a reprezentat varful de lance al nemultumirii clasei sociale de culoare oprimate din ghetto-uri. Pentru ca a fost ales cel mai bun album al anului 1988 de catre The Village Voice . Pentru ca este un album rap cu o atitudine punk.

  

Arsonists – As the World Burns (Matador Records, 1999)

Pentru ca a impins hip-hop-ul independent catre viitor, vorbind despre trecut. Pentru ca flow-ul si tehnica etalate de Q-Unique, D-Story, Freestyle, Swel Boogie si Jise One sunt atat de complexe incat fac rappingul sa para simplu. Pentru ca este o combinatie nebuna de scratchuri old-school, umor de calitate si versatilitate vocala incredibila, intr-un album de care nu te plictisesti indiferent de cate ori l-ai asculta.