Kira Hagi a fost admisa cu bursa la una din cele mai apreciate universitati de film si actorie din lume. In 30 de minute de conversatie audio transcrisa in text, incearca sa cunosti o tanara care e pregatita sa se ridice in lumea misterioasa a filmului.

Kira Hagi este fiica lui Gheorghe Hagi, cel mai cunoscut fotbalist roman din toate timpurile. In cadrul festivalului Anonimul 2014 ce a avut loc in Bucuresti anul acesta a fost proiectata productia in care joaca frumoasa tanara Kira: Bucuresti, te iubesc! si a avut loc si o sesiune de interviuri. Restul presei a insistat cu intrebari legate de tatal ei insa pentru ca stim ca e un talent imens, am insistat sa o cunoastem mai bine pe cea care are toate coordonatele pentru a deveni unul dintre cei mai mari regizori romani.

Intr-un domeniu atat de complex precum lumea actorilor, e nevoie de sustinerea familiei. Kira are parte de sustinere morala insa are si o mostenire genetica impresionanta: multa ambitie, mult curaj si rabdarea, pe care alti tineri actori de varsta ei nu o au, de a lua pas cu pas munca lor si a fi dispusi sa urce fiecare treapta pana … cat mai sus.

Meet Kira Hagi!

Cum ai primit vestea ca ai fost admisa la New York Film Academy? Unde erai si ce ai simtit?
Am fost foarte fericita. Terminasem auditia in Londra pentru NYFA, au venit la mine si au zis uite, o sa mai vorbim, o sa ne mai vedem. Am iesit, m-am uitat la mama in ochi si m-a intrebat cum a fost?. Am zis hai sa iesim, am iesit si am inceput sa dansez de fericire, am dansat. Nu stiam ca o sa ma contacteze si o sa imi dea si o bursa dar am fost fericita ca au zis ca \’mai vorbim. Si cand am auzit anuntul cu bursa eram acasa si am inceput sa dansez din nou.

Iti place mult sa dansezi, asa-i?
Da, era un dans de bucurie. Dansez de mica, e tot o forma de exprimare.

Primul si ultimul lucru pe care l-am vazut cand am inceput sa citesc despre tine a fost auditia pe care ai pus-o online pentru New York Film Academy. E foarte foarte buna, cum te-a ajutat in obtinerea bursei la New York?
Auditia aceea a fost pentru alta universitate, am fost la Londra la auditii si acolo am intrat unde am vrut.

Cum te-ai pregatit pentru auditia de la Londra?
Doua monoloage contemporane si unul clasic: Brighton Beach Memoirs si Shakespeare. Am lucrat o luna inainte pe monoloagele acelea cu Filip Ristovski, m-a ajutat foarte mult. A trecut ceva ca sa ajung sa le fac asa.

Ti s-a parut grea partea clasica, Shakespeare?
Shakespeare mi se pare putin mai greu insa am avut o piesa de teatru in urma cu cativa ani cu acelasi monolog asa ca a fost putin mai usor sa preiau acel sentiment si acel personaj.

E impresionant cat de bine vorbesti limba engleza. Nu s-a simtit deloc vreo influenta est-europeana, ai un accent si o intonatie perfecta. Cat ai lucrat?
Fac de mult timp limba engleza. Sunt la o scoala britanica asa ca fac de 14 ani engleza, de la gradinita asa ca e natural, sunt ok.

Ai declarat ca ti-ai dat seama pe la 13 ani ca vrei sa faci asta insa e interesant cum s-au intamplat lucrurile si cum totul te-a pregatit pentru acest moment. Ai facut totul in engleza iar acum iti doresti sa studiezi afara. De ce nu ai ales scoala din Romania?
Exact, am vrut sa fac in Romania insa sunt niste module care nu se fac aici. E pacat pentru ca intotdeauna mi-a placut cinematografia romaneasca.

Kira Hagi: Iau fiecare zi cum vine.

In alte interviuri ai povestit cum totul a inceput de la Hans Christian Andersen si scriai scenarii, luai povestioarele si faceai scenete din ele. Cum a venit ideea asta prima si prima oara? Presupun ca nu stiai ce e un scenarist cand aveai cinci ani.
Nu stiam ce e un scenarist, asa e. Insa imi placea foarte mult sa citesc de mica, am fost foarte curioasa, mi-a placut mult, a venit pur si simplu, nu pot sa inteleg cum.

Erai un fel de scenarist inainte sa stii ce e ala un scenarist.
Cam asa ceva (rade).

Si cum le puneai in scena?
Citeam povestioara si luam fiecare personaj si, fiind patru, eu cu fratele meu si cei doi verisori, ii puneam la treaba. Fiecare avea jobul lui, fiecare era actor insa fiecare avea particica lui si in spate, unul era costum designer, altul era altceva. Si eram un fel de regizor.

Si cum reactionau cand ii puneai la treaba, cum era sa lucrezi cu ei? Pentru ei era o joaca dar pentru tine era serios?
Le placea, era o joaca. Cateodata mai radeam, cateodata nu iesea insa cand le aratam parintilor si vedeam aplauzele ziceau wow, mai facem asta o data, ne place. Ne incarcam din aplauze.

Presa scrie numai de bine despre tine, toti zic ca vei ajunge departe.
Sincer, sa ajung departe, in mintea mea e mai mult sa muncesc. Departe e cat de pasionata sunt. Mai mult e sa ai incredere in tine.

Kira Hagi: Increderea vine de la familie.

Si increderea vine si din articolele astea?
Desigur, dar mai mult vine de la familie, de acolo vine increderea. Am incredere ca o sa pot sa fac ce vreau, sa devin actrita, regizor si orice in domeniul acesta cu ajutorul familiei, sa ma sustina emotional pentru ca e greu, e un domeniu vast, e un business imens la nivel international. Si vreau sa intru in lumea asta. Ca sa intri in lumea lor ai nevoie de suport emotional si moral, cel mai mult.

Canti, dansezi si joci teatru sau film. Poti sa le faci pe toate si ai putea sa speri la un Oscar, la un Tony, la un Grammy sau Emmy – sau echiar EGOT, toate la un loc. Ce scopuri ti-ai setat pana acum?
E visul oricarui actor un Oscar insa e foarte departe, e foarte sus. Desigur, visele sunt frumoase insa pana se implinesc, este multa munca. Ma concentrez mai mult pe pasii pe care ii iau, sa fie foarte clari si foarte buni, sa fac bine fiecare pas ca sa ajung unde vreau sa ajung. Iau fiecare zi cum vine.

Cand a fost prima oara cand ai lucrat cu un profesor de actorie?
Acum sase ani cu Filip Ristovski. Am inceput prima oara cu Retita Rosu si am avut dupa aceea un curs cu el si o prima piesa de teatru. Ne-am asezat in cerc sa ne citim rolurile si eu am vazut ca sunt bad rock girl. Yes, sunt negativ, imi place mai mult personajul negativ, e mai complex si am mai mult de lucru la el. E o provocare mult mai mare pentru mine. Imi plac foarte mult provocarile, nu stiu daca e o chestie buna sau rea.

Cum te simti cand vezi aprecierea pe care o primesc productiile in care apari? Sa vorbim si despre Bucuresti, te iubesc!
M-am simtit foarte bine pentru ca am vrut sa aratam lumii ca Bucurestiul nu e asa negativ cum pare, am vrut sa punem intr-o lumina pozitiva. In film avem si mobilier de designeri romani si chestii autohtone si asta am vrut sa aratam cu adevarat: ca nu e totul atat de negativ precum pare si trebuie sa ne uitam la partea plina a paharului.

A fost prima scena cu un sarut pe care ai avut-o in Bucuresti, te iubesc?
Nu a fost grea pentru ca am invatat mult de la Rares si m-a ajutat. Am lucrat impreuna pas cu pas si a iesit bine.

Scenele astea implica un grad de intimitate. Te-ai simtit confortabil?
Cred ca in primul rand trebuie sa ajungi sa fii si prieten cu colegul tau ca sa mearga totul bine, sa ai si chimie si tot. M-a ajutat foarte mult.

Ti-ai dat un termen cu actoria. Ai zis ca incerci cinci-sase ani si dupa aia vrei sa treci la regie?
Am zis 5-6 ani ca sa vad cum e universitatea, cum e lumea lor… Primii ani nu prea stii asa ca mi-am dat un termen mai lung si sa am un obiectiv in fata.

Cat de mult te motiveaza competitia?
Foarte mult. Sunt foarte ambitioasa si competitiva. Am facut sport de mica asa ca ii datorez sportului acest lucru.

Kira Hagi: Iti place, RISCA!

Si care a fost cel mai competitiv concurs in care ai fost vreodata, in care ambitia s-a activat la maxim?
Am fost si la atletism si la competitii de fotbal si acolo am deprins atat spiritul de competitie dar si spiritul de echipa, sa stii ca ai alti oameni care pot sa te ajute. Mai ales in fotbal.

Cand erai mica ce filme urmareai?
Cand eram mica mai mult scriam.

Ai scris si scenarii originale?
Da, sunt mai multe ale mele. Am facut si un filmulet mic in familie dar nu e cine stie ce. Nu e public. L-am facut pentru practica, a fost implicata toata familia inafara de tata si mama.

Cand erai la gradinita ce vroiai sa te faci?
(rade) Pe rand am vrut sa fiu doctorita, balerina si astronaut. Am inceput sa iau enciclopediile familiei, sa ma uit prin ele si sa zic: stiu toate astea, dau mai departe ca sa fiu astronaut.

Cea mai tare amintire din copilarie pe care o ai?
Cand am invatat sa merg pe monociclu. A fost palpitant. Eram cu o fata care era mai mare si ea putea sa mearga pe el si ma uitam asa la ea si ma uimeam cum poate. Ea mi-a zis de ce nu incerci si tu? . Si am incercat si mi s-a deschis o noua usa. Iti place, RISCA!

Care sunt filmele straine preferate?
Mi-a placut foarte mult neo-realismul italienesc. Preferatul meu este Ladri di biciclette (1948). L-as vedea toata ziua. E foarte clasic. Din cele recente, mi-a placut foarte mult The Butler.

Actorul preferat? Robert DeNiro

Rolul preferat al lui DeNiro? Cape Fear. Taxi Driver. Ba nu, Cape Fear mi-a placut mai mult. Ba nu, Taxi Driver. Mi-au placut toate filmele lui. Gata, m-am hotarat. E Cape Fear, ala e rolul preferat.

Actrita preferata? Meryl Streep.

Dintre filmele vazute, care e personajul cu care te-ai identificat cel mai mult?
Nu m-am identificat cu vreunul insa mi-a placut filmul Coco Chanel cu Audrey Tatou. As fi vrut sa am viata lui Coco Chanel dar nu, nu se poate.

O scena preferata dintr-un film?
Mi-a placut din Gone with the wind, scena cand a venit Scarlett sa-l mituiasca, sa-i dea bani lui Rhett Butler pentru Tara. Mi-a placut cum a facut, cum a realizat el ca se preface, mi-a placut confruntarea dintre ei doi, aia e scena preferata.

Ce regizor preferat ai?
Cand eram mai mica am inceput sa vad filmele lui Hitchcock – e preferatul meu de departe. Nu sunt film fan horror dar filmele lui… le vad pe toate. Am vazut BIRDS si pentru o saptamana nu am mai vrut sa stau langa pasari. Ma uitam in dreapta si in stanga daca vine vreuna spre mine. A fost ciudat dar mi-a placut foarte mult.
Mi-au placut si Frank Copola si Martin Scorsese pentru ca a lucrat mult cu Robert DeNiro. Fiecare regizor are viziunea lui perfecta in felul lui.

Care e ultimul film la care ai plans?
Am plans la 12 years a slave.

Cea mai tare comedie?
Adam Sandler – Jack & Jill

Filmele romanesti preferate?
D\’ale carnavalului. Dintre cele romanesti, mi-au placut filmele lui Mungiu. In rest, sunt foarte dure si e foarte greu sa te uiti mult la ele. Imi place foarte mult cinematografia romaneasca veche iar bunicul meu imi spune mereu de ele. Imi plac filmele vechi pentru ca erau clasice, dadeau alta atmosfera, pozitiva, te simteai bine, radeai. Imi plac si filmele cu Toma Caragiu.

Piese de teatru romanesti pe care le recomanzi?
Egoistul am vazut recent cu domnul Beligan si e minunat. Si Dineu cu prosti. Sau Cate-n luna si in stele.

Daca ar fi sa te descrii in trei adjective, care ar fi?

Ambitioasa, optimista si complexa.

Si-a creat o lume a ei inca din copilarie, o lume in care isi transforma ideile in realitate, in care isi coordona rudele sa joace in productii homemade. Intre timp, a dezvoltat o pasiune pentru clasici si, desi nu o spune direct, a inteles ca, pentru a rezista in timp e esential sa faci un lucru care sta in picioare si peste 10 ani, un lucru care poate fi considerat clasic. Fie ca e vorba de un scenariu, un rol sau regia unui film. Si ca sa fie totul si mai surprinzator, Kira e unul dintre foarte putinii romani care pot sa cante si sa danseze, pe langa actorie si pasiunea pentru regie si scenaristica. Are ambitie, are putere, are emotie, are viziune, are energie pozitiva dar si o lume interioara pe care o va exprima, cel mai probabil, in arta ei.

Succes Kira Hagi! Multumim Festivalului Anonimul!

• 

• 

•