Skip to content

The Thing/Creatura

Chiar daca multi il acuza ca este aproape identic cu originalul, filmul The Thing/Creatura este un horror sf decent, cu momente de suspans bine create, care are sanse sa-i faca pe cei mai slabi de inima sa doarma cu lumina aprinsa. Nu va faceti insa iluzii prea mari- filmul nu se ridica la nivelul originalului.

The Thing a luat nastere in 1951, cand Howard Hawks si Christian Nyby au descoperit povestea Who Goes There, scrisa de John W. Campbell Jr., si au transformat-o intr-un film sf pe nume The Thing from another world.

31 de ani mai tarziu, John Carpenter, regele neincoronat al horrorului a retusat-o intr-un remake care a infricosat generatii si care nu ar trebui sa lipseasca din filmografia niciunui devorator de filme horror.
Profitand de succesul creat, dupa aproape inca 30 de ani, producatorii Marc Abraham si  Eric Newman (Dawn of the dead) au dezgropat subiectul, dar din respect pentru Carpenter, nu au facut un remake ci un prequel…adica si-au propus sa ne arate cum a inceput totul.
De data aceasta  insa, de regie s-a ocupat un debutant pe nume Matthijs van Heijningen Jr. Povestea seamana atat de bine cu cea din \’82 incat iti da impresia ca e un remake la care s-au schimbat mici detalii.
Avem din nou o echipa internationala de cercetatori care se afla izolati de restul lumii, tocmai in Antartica, unde descopera un monstru de pe alta planeta captiv in gheata.
Creatura se elibereaza si dispare, incepand un joc periculos de-a soarece si pisica cu cercetatorii aflati in postul de observatie. Iar cand cercetatorii realizeaza ca monstrul poate pune stapanire pe oricare dintre ei, luand chipul si asemanarea sa, paranoia se dezlantuie si e din ce in ce mai geu de oprit. Mi s-a parut interesanta gaselnita regizorului in care  actorii norvegieni vorbeau in limba lor, ceilalti neintelegand ce spun, dand astfel noi dimensiuni senzatiei de paranoia. Mai ales in momente cand nu ai incredere in nimeni, cand oricine poate fi infestat si oricare din cei prezenti poate servi drept adapost creaturii. La care mai adaugam si atmosfera apasatoare de izolare specifica unei zone glaciare care poate crea paranoia chiar si daca nu e vreun monstru prin apropiere.
Pana acum, filmul se asemana destul de mult cu originalul. Pentru a nu fi chiar copy/paste, (sau pentru ca nu au gasit un actor de talia lui Kurt Russel) au mai introdus un personaj nou- o femeie, ba i-au dat chiar rolul principal si au transformat-o in  mintea limpede care devine rapid liderul grupului dand ordine, spre nemultimurea unora si creand astfel noi conflicte.
Supansul este destul de bine construit iar tensiunea creste cu fiecare minut. Datorita tehnologiei avansate, efectele speciale sunt mult mai sofisticate, iar creatura este mult mai inspaimantatoare. Trailerul redband sta dovada:)

Mary Elizabeth Winstead (Death Proof, Scott Pilgrim vs. the World) face fata onorabil rolului, iar alaturi de ea mai apar Eric Christian Olsen, Joel Edgerton si cativa  actori norvegieni cu nume greu de pronuntat precum  Trond Espen Seim, Adewale Akinnuoye-Agbaje, Jørgen Langhelle sau Jan Gunnar Røise.
Mi-a placut ca nu au lasat finalul in aer, ci filmul se termina exact in momentul in care incepe actiunea intiala, intr-o continuitate perfecta care te face sa vrei sa revezi varianta originala.

Probabil ca cei din generatia noua de spectatori, care nu a apucat sa vada inca filmul lui Carpenter, deci care nu au termen de comparatie, vor fi mult mai satisfacuti.

Voi ce parere aveti? L-ati vazut, v-a placut?

Citește în continuare