21 iunie inseamna Solstitiul de vara care marcheaza cel mai lung moment al zilei – cand soarele atingere punctul cel mai inalt pe bolta cereasca in emisfera nordica. Iata explicatia detaliata:

In termeni astronomici, Solstitiul de vara are loc cand axa Pamantului, inclinata cu aproximativ 23,5°, este orientata direct spre Soare pentru emisfera nordica. Astfel, lumina solara cade cel mai direct peste Tropicul Racului, facand ca ziua sa fie cea mai lunga din an.

In multe culturi, solstitiul de vara este asociat cu festivaluri ale luminii, recoltelor sau fertilitatii. In Europa se regasesc obiceiuri precum Sarbatoarea Sanzienelor (Noaptea de Sanziene) la romani sau celebrarea lui Midsummer in Scandinavia.

Dupa solstitiu, zilele incep sa se scurteze treptat pana spre echinoxul de toamna (in jurul datei de 22–23 septembrie).

Stapanirea luminii si caldurii devin maxime la solstitiu, influentand fenomene meteorologice si cicluri biologice.

In jurul solstitiului de vara, mai ales in Europa si in Romania, s-au pastrat numeroase traditii si superstitii legate de fertilitate, dragoste, purificare si legatura cu natura. La noi, aceasta perioada este strans legata de Sarbatoarea Sanzienelor.

Iata cele mai cunoscute traditii ale acestor zile aparute peste an tocmai pentru a amarca intr-un fel momentul in care soarele devine tot mai puternic si munca la camp isi reduce orele in prima parte a zilei.

Sanzienele aduc belsug sau blestem. Se spune ca daca nu sunt sarbatorite cum se cuvine, Sanzienele (zane ale campului) se razbuna: aduc seceta, furtuni, distrugere de recolte sau chiar imbolnaviri.

Noaptea magica (23 spre 24 iunie) este considerata o noapte cu puteri mistice, in care „se deschid cerurile” si spiritele umbla libere. Fetele isi pot visa ursitul daca respecta anumite ritualuri (ex. pun flori sub perna). Legenda spune ca in aceasta noapte fetele frumoase pot fi vizitate in vis de „Zburator”, un spirit al dragostei.

In aceasta perioada tinerele isi fac coroane de flori de sanziene, pe care le poarta in par. Apoi, acestea sunt aruncate pe acoperisul casei: daca raman, fata se va marita curand; daca nu, mai are de asteptat.

Tinerele fecioare se imbraca in alb si danseaza in cercuri, simbolizand fertilitatea, puritatea si protectia naturii. In unele regiuni, se fac focuri inalte in care se arunca buruieni sfintite sau se ard obiecte vechi pentru purificare si alungarea spiritelor rele. Roua din dimineata de Sanziene este considerata tamaduitoare – se spune ca vindeca boli si intareste trupul.

Nu doar romanii au aceste obiceiuri de Sanziene, exista  traditii similare si in alte tari.

Suedia, Norvegia, Finlanda sarbatoresc Midsommar cu dansuri in jurul unui stalp floral („Maypole”), mese in aer liber si purtarea de coroane de flori.

Letonia si Estonia au Jāņi si Jaanipäev, sarbatori ale focului si fertilitatii, in care se petrece toata noaptea si se sar peste focuri pentru noroc.

In Regatul Unit si Irlanda se pastreaza ritualuri druide in jurul Stonehenge, unde oamenii se aduna pentru a vedea rasaritul perfect al solstitiului.

Solstitiul de vara este o sarbatoare solara profund legata de natura, feminitate, dragoste si ciclurile vietii. Traditiile de Sanziene din Romania pastreaza aceste legaturi stravechi, amestecand crestinismul cu ramasitele unui folclor precrestin inca viu.

Sanzienele apar in mod simbolic, mitologic sau direct in mai multe opere literare romanesti, fiind asociate cu magia, natura, feminitatea si misterul.

Cea mai cunoscuta lucrare literara legata direct de Sanziene este Mircea Eliade – „Noaptea de Sanziene” (1955), un roman simbolic si filosofic, in care noaptea de Sanziene devine o poarta intre lumi, o noapte magica in care sacrul si profanul se intrepatrund.

Personajul principal, Stefan Viziru, traieste revelatii si experiente spirituale marcante legate de misterul timpului si al existentei.

Si Vasile Alecsandri  are „Sanzienele” , o poezie lirica inspirata din folclor, in care Alecsandri evoca imaginea zanelor Sanziene care danseaza in lumina lunii, purtand coronite si imprastiind miresme.

Desi nu are o poezie explicit intitulata Sanziene, Eminescu face aluzii la zane, iele, fiinte mitice feminine, uneori asociate cu noaptea magica a Sanzienelor. De exemplu, in „Calin (file din poveste)” apar elemente de basm si mitologie autohtona cu ecouri din lumea Sanzienelor.