“Exista nervi” este primul text dramatic al lui Marin Sorescu scris in 1964, care poarta o amprenta usoara a teatrului absurd. Aceasta a fost regizat de Moni Ghelerter si Zoe Stanca si s-a vazut prima data in stagiunea ’68-’69, la studioul Casandra al Institutului de Arta si Cinematografica din Bucuresti.

Spectacolul pe care il propune Felix Alexa este o analiza rafinata si subtila a existentei umane, a avut premiera la inceputul acestui an si se poate vedea in aceasta stagiune pe scena teatrului bucurestean.

“Exista nervi” este o calatorie, in garsoniera Locatarului, aflata la limita dintre constient si iluzoriu

Piesa spune povestea din perioada comunista a unui Locatar (Gabriel Rauta) care locuieste cu chirie intr- o garsoniera mobilata modest, cu balcon, in care apa de la robinet nu curge tot timpul.

Instalarea neobisnuitului in cotidianul familiar se produce in timpul unei conversatii, intre Locatar si Prietenul acestuia (Alexandru Conovaru), care este intrerupta brusc de aparitia Profesorului (Razvan Vasilescu) si a unei femei (Amelia Ursu).

In acord cu conventiile teatrului, intrarea Profesorului corespunde invaziei devastatoare a absurdului in spatiul intimitatii, dar si in toate nivelurile constiintei

Intr-o perioada de suprasolicitare nervoasa, Profesorul care crede ca oamenii devin stresati din cauza ignorantei, sustine ca prin (auto)sugestie pot deveni “atleti ai calmului”, pentru ca functioneaza “pe bază de iluzii optice”. Aparitia acestuia care vrea sa impuna teza ca nu exista nervi, prin invadarea casei si prin incercarea de convingere a Locatarului ca se afla intr-un vagon, duce la instalarea anormalului.

Acest lucru produce o insingurare a individului si o alienare comica. Motivul vietii ca tren creste ambiguitatea la nivelul mesajului dar si al constructiei personajelor. Casa aluneca in derizoriu si devine locul inceputului nebuniei care pune spectatorul in dificultate si il face sa se intrebe daca eroii sunt locatari sau calatori, rationali sau naivi, normali sau psihotici.

Spectacolul este o metafora a spatiului inchis care amplifica dorinta de evadare a personajelor tulburate de presiunea unor intrebari fara raspuns

Captiv in propria casa, Locatarul este supus interogatoriului Profesorului, iar acesta intra intr-un joc nebun, in care diferentierea dintre realitate si fantasmagorie, intre esenta si aparenta, intre calm si nervi devine dificila. Sub umbrela ironiei soresciene, ludicul și comicul se intrepatrund si dau nastere unei reprezentatii remarcabile. Lipsa libertatii de exprimare este pusa in scena de regizor cu mult umor inteligent.

Cu sustinerea scenografei Andrada Chiriac acesta reconsitutie atmosfera din acea perioada si construieste un spectacol atat de frumos prin simplitatea detaliilor, care transmit mai mult decat cuvintele, in care personajele sunt ancorate puternic in trecut, desi traiesc in prezent.

• 

• 

• 

Felix Alexa a mizat in montarea sa pe un amestec de umor cinic si poetic, plin de speranta si deziluzie, in acelasi timp, in care starea de confuzie este atat de prezenta incat distruge sistematic nervii

Prinse intr-un joc al absurdului personajele privesc diferit spatiul si situatia in care se afla.

Spectacolul reuneste actori de clasa. Razvan Vasilescu compune fara repros personajul Profesorului, cu o interiorizare rafinata in ipostazele in care este pus. Trece de la jovialitatea si mirarea inselatoare, la gravitatea judecatorului, in momentul in care isi sutine teoria despre necesitatea de autosugestionare a oamenilor nervosi ai secolului XX de a fi calmi.

Gabriel Rauta, in rolul chiriasului invadat, are forta de a trece prin toate starile. De la nemultumire, la mirare si enervare, iar in final la resemnare.

Rolul pe care il face Alexandru Conovaru este usor cinic. De la cel al prietenului adevarat, in prima faza, la cel fals aflat sub presiune, in final, pentru ca nu stie adevarul. O trecere fulgeratoare prin scena, dar remarcabila, este femeia necesara, Amelia Ursu. O actrita la inceput de cariera, reuseste in ceea ce face sa arate credibil, cu substanta, naivitatea personajului in comportament, care ascunde posibilitatea de a deveni nefericita.

Relațiile dintre personaje sunt rezumate la putina miscare scenica prin folosirea corecta a spatiului de joc, in care intrarile si iesirile acestora sunt punctate de “Simfonia destinului” a lui Beethoven

Actorii sunt coordonati coerent in raport cu solicitarile piesei de analiza psihologica a relatiilor unor oameni, aproape necunoscuti, exceptie fac cei doi prieteni, intr-o atmosfera intimista, iar scena aleasa pentru reprezentatie serveste interpretii si substratul metaforic al textului.

Regizorul exploreaza zona dintre subconstient si constient, real si posibil si realizeaza un spectacol al vietii neobisnuit si nelinistitor, in care determinarile protagonistilor se schimba continuu si ii arunca in plin spectacol absurd. Acestia se pandesc, au secrete si sunt duplicitari, iar atunci cand vorbesc isi tradeaza adevaratele ganduri, framantari si obsesii.

Spectacolul se poate vedea in 9 februarie, ora 20.00 si 29 februarie, ora 17.00, Sala “Ion Baiesu”

“Exista nervi” de Marin Sorescu

Regia: Felix Alexa

Distributia: Razvan Vasilescu, Gabriel Rauta, Alexandru Conovaru si Amelia Ursu

Durata: 1h 10min (fara pauza)

Bilete: aici