In castelul Reginei Elizabeta din Balmoral, acolo unde monarhul si-a trait ultimele zile, sunt pastrate doua portrete realizate de un artist timisorean, activ in perioada Romantismului. Cele doua picturi infatiseaza sarmul cuplului regal format din Regina Victoria si Printul Albert, a caror poveste de dragoste a inspirat majoritatea animatiilor Disney si conceptele moderne de cum ar trebui sa arate un print, o printesa dar si notiunea de „casatorie din iubire”.

Portretele regale au fost realizate de Károly Brocky si sunt cele mai importante opere ale acestuia, asigurandu-i locul in istorie alaturi de cei mai talentati si importanti portretisti ai epocii victoriene. 

Nascut in Timisoara in vremuri in care orasul facea parte din fostul Regat Ungar, Brocky a emigrat la curtea regala din Londra intr-un moment in care Europa era ravasita de revolte si conflicte dar si de revolutia industriala care a pornit valul accelerat al progresului pe care il traim astazi.

La vremea in care regina Victoria, una dintre cele mai importante si impunatoare figuri ale lumii secolului al XIX-lea, se casatorea cu printul Albert in 1841, fotografia era abia la inceputuri. Astfel, stilul portretistic deja evoluat in randul burgheziei si regalitatii britanice era cea mai folosita si eficienta metoda de a reprezenta si pastra memoria unei personalitati marcante. In plus, portretele cuplului regal avea scopul de a repara imaginea monarhiei britanice dupa ce domnia Regelui George al IV-lea a fost marcata de scandaluri si extravagante financiare care i-au adus dispretul supusilor sai iar Regele William al IV-lea nu a avut niciun mostenitor legal si a dus o viata plina de datorii.

Ajuns la curtea regala, Károly Brocky i-a captat atentia Reginei cu portretele sale minutios realizate. Artistul a realizat un desen al monarhului in carbune si pastel in 1841 cand aceasta avea varsta de 22 de ani, iar alaturi de aceasta comanda a realizat si un portret similar al Printului Albert. Importanta lor istorica este data de faptul ca au fost primele portrete ale cuplului regal realizate la scurt timp dupa casatorie. 

Brocky a impresionat-o pe Regina dupa ce i-a vazut portretul unei domnisoare de onoare, Georgiana Liddell si a ramas surprinsa de stilul si maniera de reprezentare ale pictorului timisorean. Astazi, cele doua portrete ale cuplului se gasesc in camera de zi a Reginei din castelul Balmoral, Scotia, iar la Victoria & Albert Museum se regasesc o mare parte din reprezentarile unor figuri feminine desenate de Brocky in timpul sederii sale sa curtea regala. 

Una dintre interactiunile pictorului cu Regina a fost descrisa in „Sketch of the Life of Charles Brocky the Artist”, biografia artistului publicata de Norman Wilkinsonin 1870. 

In timp ce poza pentru el, Regina Victoria l-a intrebat in limba germana daca i se pare scumpa viata londoneza. Charles, asa cum era cunoscut la curtea regala britanica, a raspuns ca nu i se pare scump si a inceput sa ii detalieze Reginei costurile micului dejun pe care il luase in dimineata respectiva, adaugand „Si in fiecare zi, cinez in Rupert Street pentru 18 pence.” Regina l-a intrebat „Unde e Rupert Street?” la care pictorul s-a aratat mirat: „Ce? Nu stiti unde e Rupert Street?”. La finalul sesiunii, Regina l-a intrebat „Deci, domnule Brocky, ne vedem maine?”. Fara vreun fel de politete sau respect pentru protocolul regal, pictorul i-a raspuns „O, nu. Nu pot sa vin maine pentru ca am pe altcineva care vine sa pozeze.” Vazand ca Regina este surprinsa, artistul a adaugat „In plus, cred ca e bine sa nu ne vedem chiar in fiecare zi.” Ulterior, si-a dat seama ca a facut o greseala numai cand monarhul a inceput sa rada.

Károly (Charles) Brocky s-a nascut in Timisoara la finalul primaverii anului 1807, pe actuala strada Eugeniu de Savoya la numarul 12. A fost pus la incercare de mic, odata cu moartea parintilor sai. Cladirea in care s-a nascut, initial o constructie modesta cu parter si un singur etaj, a fost intre timp ridicata la 2 etaje si recent a fost restaurata integral. 

Fiind orfan, Brocky a fost ingrijit de matusa sa si de sotul acesteia care era un cunoscut actor local al vremurilor. Astfel a crescut printre artistii aflati in trupa de teatru a unchiului sau iar mai tarziu a studiat la Liceul Piarist din Timisoara prin generozitatea vecinului sau, Franz Weldin, al carui portet l-a realizat mai tarziu si care se gaseste in colectia Muzeului de Arta din Timisoara.

Intre 1822 si 1823, a luat lectii de desen de la profesorul Josef Schutz, iar mai apoi a lucrat sub tutela pictorului maghiar Melegh Gabor care l-a introdus in studiul picturii. 

Cativa ani mai tarziu s-a mutat in Viena si s-a inscris la Academia de Arte Frumoase, obtinand o serie de premii ale academiei, printre care cel mai important este Medalia de Aur din 1832. Dupa finalizarea studiilor, artistul a calatorit in Franta si Italia unde era recunoscut ca un portretist indemanatic, dupa care s-a intors la Viena ca pictor consacrat. Odata cu revenirea in capitala Imperiului Austriac, Brocky primea comenzi importante, printre care si portretul viitorului imparat Franz Josef I. 

In cele din urma, dupa mai multe calatorii in Europa, in 1838 a decis sa se stabileasca la Londra unde, spre finalul vietii sale, a devenit primul portretist strain acceptat la Academia Regala de Arte. 

Mutarea in Londra s-a intamplat cu sprijinul noului sau mecena, Hugh Andrew Johnstone Munro, al IX-lea Laird de Novar, un aristocrat scotian instarit. Treptat, portretele comandate de familii de aristocrati si nobili britanici l-au dus pe Brocky in atentia Casei Regale. In acest context, a devenit portretistul Reginei Victoria si al printului Albert, lucrand atat pentru membrii familiei regale cat si pentru curteni. 

La inceputurile sale in Londra, a reusit sa se intretina din portrete, tablouri in acuarela, pasteluri si reprezentari ale unor chipuri idealizate. In jurul anilor 1850 a inceput sa picteze in ulei pe panza si sa experimenteze cu nudurile realizate in stilul lui William Etty, unul dintre cei mai de succes artisti ai vremurilor. Desi nu era considerat neaparat un pictor de succes si nu avea pedigriul necesar pentru a i se oferi un biograf care sa ii documenteze viata, lucrarile i-au fost expuse constant la Academia Regala si a devenit un membru al lumii artistice britanice, chiar daca nu era unul foarte cunoscut.

Detaliile despre viata lui Brocky sunt culese din mici articole si cateva biografii realizate sub forma unor puzzle-uri in care sunt puse cap la cap detalii din scrisori ale altor pictori sau articole din presa.

Printre reusitele sale se numara relatii de lucru si de prietenie cu cei mai mari artisti din perioada Romantismului care se pare ca i-au laudat creatiile timisoreanului, printre care se numara si Franz Xaver Winterhalter.

Se spune ca J.M.W. Turner l-ar fi sfatuit sa se mute la Londra si i-ar fi zis patronului sau, Munro of Novar: „Acesta e omul care poate picta cum trebuie, e omul pe care ar trebui sa il urmarim cu totii.” 

Brocky a murit in 1855, la un an dupa ce a fost acceptat ca membru in Academia Regala Britanica de Pictura in Acuarela. Se considera ca a avut o viata scurta, cu realizari impresionante si memorabile.

Lucrarile lui Brocky sale au fost admirate in toata Europa, o mare parte din acestea sunt expuse in muzee din Paris, Viena, Graz, Londra, Budapesta, la Muzeul de Arta din Timisoara,  in numeroase colectii private din Marea Britanie si in colectia Reginei Elisabeta a II-a.