Skip to content

Premiera Teatru Andrei Muresanu. Regizorul Eugen Gyemant, „Richard al-III-lea”: „ Am re-tradus textul. Nu l-am actualizat, ci am incercat sa fiu fidel continutului poetic, nu formei poetice”

Desi intr-o perioada nesigura, teatrele continua sa lanseze premiere, iar Teatrul Andrei Muresanu (TAM) din Sfantu Gheorghe nu face exceptie. Pe 10 si 12 noiembrie 2021, are loc premiera spectacolului „Richard al-III-lea”, in regia lui Eugen Gyemant.

Eugen Gyemant este unul dintre tinerii regizori care monteaza spectacole in Bucuresti, atat in zona teatrelor independente, unteatru sau Godot, cat si pe scenele Nationalului sau Teatrului de Comedie, si in tara, la Cluj, Satu Mare, Targoviste, Braila, Sibiu, Galati si Sfantu Gheorghe, abordand texte contemporane, cat si povesti considerate clasice, ca in cazul „Richard al-III-lea”.

urban.ro a stat de vorba cu regizorul Eugen Gyemant despre transpunerea textului shakesperian in contemporaneitate.

Noua productie teatrala este o abordare postmoderna a piesei celebrului dramaturg Shakespeare. Atat costumele, cat si decorul sunt aduse in actualitate, iar regizorul a ramas fidel fațta de textul original, ceea ce face ca montarea sa fie o combinatie intre nou si vechi. 

Din distributie fac parte actorii Sebastian Marina, Claudia Ardelean, Fatma Mohamed, Elena Popa, Anca Pitaru, Mona Codreanu, Iulian Traistaru, Costi Apostol, Ion Fiscuteanu Jr., Marius Popa, Stefan Forir, Sergiu Alius, carora li se alatura copiii Andreas Marina, Christof Marina si Matei Popa. Decorul este gandit de regizorul Eugen Gyemant, costumele sunt realizate de Cristina Milea, iar afisul de Tudor Prodan.

Dupa premiera, spectacolul va avea si versiunea VR, tehnologie pe care TAM a folosit-o prima data tot intr-un spectacol semnat de Eugen Gyemant, „Zbor deasupra unui cuib de cuci”.

Ce te-a inspirat sa dai viata lui Richard al-III-lea pe scena teatrului din Sf. Gheorghe? Ce te-a interesat mai exact la acest text?

Am pornit de la o imagine pentru celebra replica „Un cal! Un cal! Regatul meu pentru un cal!”, in care Richard gaseste in mijlocul bataliei din final un cal de jucafrie. Am gandit paralizia lui ca pe o boala degenerativa care progreseaza de-a lungul spectacolului, ajungand in final la un fel de dementa senila. Oamenii care au ramas alaturi de el il menajeaza ca pe un batranel bolnav, iar cand, in mijlocul luptei, Richard se opreste sa se joace cu o jucarie veche, replica ar trebui sa rezoneze ca un regret, ca si cand poate lucrurile ar fi putut fi facute altfel. M-a interesat in ce fel ne putem regasi intr-un monstru si daca, salvandu-l pe el, ne-am putea salva pe noi insine. 

Cum s-a desfasurat perioada repetitiilor?

Am lucrat neasteptat de repede. Am avut senzatia ca spectacolul se construieste de la sine. A contat aici bineinteles profesionalismul actorilor si echipei Teatrului Andrei Muresanu, care nu se compara cu nici un alt loc in care am lucrat.  

Cum este experienta de a creea spectacole pentru doua medii in acelasi timp, pentru scena live, cu public, si pentru mediul virtual, mai ales ca in comunicarea oficiala sunt semnalate cateva diferente?

Deocamdata lucram la varianta cu public, filmarile VR360 urmeaza dupa premiera. Am incredere ca va merge destul de usor, pentru ca avem deja experienta proiectului cu „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, care este prezentat zilele acestea in FNT. Detalii aici.

Am vazut in social media ca si copiii actorilor joaca in spectacol. Cum ai gandit aceasta punte?

Richard e un personaj paradoxal, se joaca cu copiii pe care stie ca ii va ucide si acestia il iubesc ca pe unchiul preferat. El insusi ii iubeste, la fel ca pe toti ceilalti pe care ii omoara. Cu cat e mai calda relatia dintre ei si cu cat sunt mai frumosi si mai destepti copiii, cu atat mai cumplita cred ca e povestea. 

Richard al-III-lea este un text cunoscut publicului. Pentru aceasta reprezentatie, pui in valoare textul sau jocul actoricesc propriu-zis? Ai editat textul sau ramaneti in „vorbele lui Shakespeare”?

Am re-tradus textul, care e mult mai modern in engleza decat traducerile romanesti si pe alocuri este mai modern decat limba romaneasca moderna. Nu l-am actualizat, ci am incercat sa fiu fidel continutului poetic, nu formei poetice. Forma, insa, este foarte importanta pentru poezie, de multe ori este de ne-despartit de continut, asa ca sper ca textul nostru pastreaza cat mai mult din amandoua. Ceea ce am evitat a fost localizarea, romanizarea textului. Folosirea cuvintelor cu sonoritate slava sau greaca, specifica limbajului care se vrea arhaic romanesc, cred ca este o monstruozitate cand e vorba de un text shakespearian, caracterizat in primul rand prin eleganta ideilor, nu prin expresivitatea onomatopeica a cuvintelor. 

Ne poti da mai multe detalii despre seria de elemente care sugereaza stilul epocii victoriene pe care ai decis sa o pastrezi? De ce?

Spatiul de joc este o re-tratare a scenei elisabetane, cu public pe trei laturi, lucru care cere din partea actorilor un anumit tip de joc. Scena cu trei laturi obliga la un joc care sa integreze spectatorii, intr-o relatie indirecta asemanatoare unui proces sau unei dezbateri publice. Tot ceea ce se intampla in spectacol este in prezenta unui public constientizat de catre actori pentru ca una din temele fundamentale ale textului este responsabilitatea guvernantilor fata de guvernati – ceea ce ii da suficienta actualitate spectacolului, incat sa nu fie nevoie de actualizari mai explicite. 

Din comunicarea oficiala, pare ca spectatorii vor fi parte din spectacol, fiind asezate scaunele in format circular, asemanator cu arenele romanilor. De ce aceasta abordare?

Piesa trateaza probleme care ne privesc pe toti, are o componenta de filosofie politica puternica. In acelasi timp, o tema importanta este cea a raului sau, mai bine zis, a umbrei, a partii ascunse, necunoscute din noi. Richard isi imbratiseaza umbra, ii da voie sa existe si ceea ce se intampla cu multe dintre personaje este ca ajung sa simta, sa inteleaga existenta acesteia. Din acest motiv, scena are de multe ori ceva din spatiul unei sedinte de spiritism, unde publicul, impreuna cu oficiantii, participa la invocarea unor energii, chiar daca doar imaginare.

Montezi intr-un oras in care se vorbeste mult limba maghiara, cu actori romani, un text de Shakespeare. La TAM e o comunitate de spectatori foarte apropiata de actori, iar tu acum ii readuci in scena actori cu istoric la premiile UNITER – Elena Popa, Fatma Mohamed. Care e miza ta cu acest spectacol? Practic ai o distributie de premiera „de la capitala”.

Miza mea a fost sa le transmit actorilor continutul poetic al piesei si sa merg impreuna cu ei in profunzimea acestuia. Ce se intampla mai departe nu stiu. Bineinteles, mi-as dori sa vada cat mai multa lume spectacolul si sa aiba viata lunga. 

In mai multe interviuri, subliniezi placerea ta de a lucra in sali de teatru mici. Cum incape un text shakesperian cu multe personaje pe o scena mica? Cat de mult este simplificata actiunea propriu-zisa? 

Imi place mult tipul de joc care include publicul. E foarte dificil pentru actori, dar daca eu as fi spectator, pentru mine ar fi mult mai placut. Nu imi place sa ma simt exclus, iar scenele mari, cu publicul departe, le dau actorilor confortul de a face abstractie de public. In cazul spectacolului nostru, actiunea e destul de alambicata, chiar daca spatiul e restrans. Apropierea ingreuneaza constructia de imagini, dar usureaza mentinerea unei tensiuni intre personaje, la care participa si publicul. 

In ultimii ani ai pus in scena numeroase spectacole in diverse orase ale tarii. Cum arata teatrul in Romania in perioada pandemica? 

Cred ca fiecare face ce poate. Suntem prea aproape de fenomen ca sa ii putem vedea conturul. Daca s-a schimbat ceva in perioada asta, probabil va mai trece o vreme pana sa ne dam seama corect cam in ce fel a venit schimbarea. Deocamdata nu pare decat o lupta destul de caznita pentru subzistenta. 

Dar in ceea ce priveste consumul de teatru?

Din cat mi-am putut da eu seama, oferta a scazut, poate si cererea, dar cu siguranta mai putin decat oferta. Parerea mea este ca ar fi trebuit infiintate 30 de teatre noi, cu sali mici, cum imi plac mie. 

Daca ar fi sa-ti multumesti tie pentru ceva din ce ai realizat in anii acestia, pentru ce ti-ai fi recunoscator?

Probabil cea mai mare realizare a mea este iubirea si prietenia actorilor cu care am lucrat. 

Citește în continuare