Skip to content

Elisabeth Leonskaja, una dintre cele mai bune pianiste din lume, sustine un recital la Ateneul Roman pe 24 mai. La 18 ani, in 1964, doamna  Leonskaja a fost premiata cu trofeul Enescu.

Elisabeth Leonskaja, una dintre cele mai celebre pianiste ale vremurilor noastre, revine la Bucuresti pe 24 mai si va sustine un recital pe scena Ateneului Roman. Concertul va avea loc intre orele 19:00 si 21:00 si va fi dedicat memoriei dirijorului si compozitorului roman Constantin Silvestri.

Cu o cariera extraordinara, care a purtat-o pe cele mai importante scene ale lumii, Leonskaja este cel mai cunoscut discipol al legendarului pianist rus Sviatoslav Richter si o preferata a publicului din tara noastra, de care se simte legata inca din 1964, cand, la doar 18 ani, a castigat Concursul George Enescu. 

Programul va include integrala sonatelor pentru pian de Johannes Brahms: Sonata nr. 1, in do major, op. 1, Sonata nr. 2, in fa diez minor, op. 2 si Sonata nr. 3, in fa minor, op. 5.

Evenimentul este organizat de Filarmonica „George Enescu”, in colaborare cu ARCUB si Fundatia Constantin Silvestri si marcheaza 110 ani de la nasterea compozitorului si dirijorului roman Constantin Silvestri care a dirijat Orchestra Filarmonica din Londra. De-a lungul carierei a sustinut concerte in Germania, Elvetia, Italia, Olanda si Franta, primind Marele Premiu al Discului Academiei Charles Cross la Paris. Spre finalul vietii a fost dirijor principal al Orchestrei Filarmonice din Bournemouth (Anglia) si a intreprins numeroase turnee in Europa, Japonia, Australia si America de Sud.

 Biletele pot fi achizitionate de aici.

Desi este una dintre cele mai celebrate, premiate si cunoscute pianiste din lume, Elisabeth Leonskaja s-a remarcat printr-o atitudine smerita, fiind supranumita de un critic spaniol „anti-diva muzicii clasice” in timp ce un jurnalist francez a descris-o drept „ultima mare doamna a scolii sovietice” („La dernière grande Dame de l´École Soviétique”).

Intr-o lume dominata de mass-media, Elisabeth Leonskaja a ramas fidela ei insasi si muzicii sale si, in acest fel, calca pe urmele marilor muzicieni rusi din epoca sovietica, precum David Oistrakh, Sviatoslav Richter si Emil Gilels, care s-au concentrat asupra chintesentei muzicii, in ciuda faptului ca lucrau intr-un mediu politic foarte dificil. Modestia sa aproape legendara o face si astazi sa fie oarecum timida fata de mass-media.

Dupa castigarea premiului Enescu la 18 ani, a ramas apropiata de Romania si a revenit de mai multe ori in tara noastra pentru a sustine concerte. Intr-o discutie cu publicul roman din 2015, doamna Leonskaja a vorbit despre traditie vs reinventare spunand ca „Toti avem nevoie de fundatie. Este absolut adevarat ca toti avem nevoie de reinoire si reinventare, dilema este cum o facem si cind o facem. La urma urmei, in timpul imperiului erau 150 de compozitori si au ramas 2 sau 3.”

Despre muzica lui Enescu a declarat ca „are un sunet foarte diferit si foarte personal. Este foarte liber si cu mult rubato. Si daca incerci sa-l intelegi pornind de la limba germana nu iese nimic; daca incerci din unghiul limbii ruse, poate e un pic mai usor dar tot nu iese nimic. Ramine un singur lucru, sa deschizi inima , sa deschizi textul (partitura) si sa-l inveti.”

Smerenia ei este vizibila mai clar in raspunsul oferit legat de jurizarea competitiilor muzicale (la vremea respectiva era prezenta la Bucuresti pentru doua recitaluri in cadrul Festivalului Enescu): „Eu, personal, nu sunt tipul bun de juriu. Am fost o singura data intr-un juriu si a fost ca o boala. Decit sa-i apreciez pe altii, mai bine as fi pe scena sa ma judece altii. Pentru ca oricine poate sa greseasca din juriu si asta este groaznic. La prima si ultima mea participare intr-un juriu  am propus ca cei care sunt eliminati in turul 1 sau 2 sa aiba dreptul sa vina sa discute cu membrii juriului. Sa li se spuna parerea juratilor, nu doar “lasa, ne vedem data viitoare”. Asa am ajuta la evolutie, la perfectionare. Dar nu mi-a fost acceptata propunerea.”

Nascuta in Tbilisi, Georgia, intr-o familie de rusi, a fost considerata un prodigy inca din copilarie, a sustinut primele sale concerte inca de la varsta de 11 ani. 

Photo: Marco Borggreve

Talentul sau exceptional a determinat-o sa studieze la Conservatorul din Moscova. Inca din timpul studentiei a castigat premii la prestigioasele concursuri internationale de pian Enescu, Marguerite Long si Regina Elisabeta.

Dezvoltarea ei muzicala a fost modelata sau influentata intr-o masura decisiva de colaborarea cu Sviatoslav Richter care i-a recunoscut talentul exceptional si a incurajat-o nu numai prin predarea si oferirea de sfaturi, ci si prin faptul ca a invitat-o sa cante numeroase duete cu el. Dinamica ucenic-profesor s-a transformat intr-un parteneriat muzical si o prietenie care a durat pana la moartea lui Richter in 1997.

In 1978, doamna Leonskaja a parasit Uniunea Sovietica si s-a stabilit la Viena. Cariera ei occidentala a inceput cu o prestatie mult-apreciata la Festivalul de la Salzburg din 1979. Ulterior a cantat ca solista cu aproape toate orchestrele importante din lume, precum New York Philharmonic, Los Angeles Philharmonic Orchestra, London Philharmonic Orchestra, Royal Philharmonic Orchestra sau BBC Symphony Orchestra London.

A fost premiata cu toate trofeele importante ale muzicii clasice si decorata atat in Austria dar si in Georgia — unde a primit Crucea de Onoare Austriaca pentru stiinta si Arta, clasa I, pentru serviciile sale exceptionale aduse culturii tarii — dar si in Georgia unde a fost numita Preoteasa Artei, cea mai inalta distinctie artistica a acestei tari. In 2020 a primit Premiul International pentru intreaga cariera in domeniul muzicii clasice de la ICMA (International Classical Music Association).

“Atunci cind sunt sigura la pian, tot timpul muzical e al meu: sunt si dirijor, si interpret si compozitor. Cind sunt cu o orchestra de camera sau mare, se schimba totul. In primul rind, trebuie sa am respect pentru organismul muzical cu care lucrez. Asa cum eu am pulsul meu muzical, asa si orchestra are un puls si un sunet. In fiecare oras, in fiecare tara e un atac al sunetului diferit. Exista un decalaj de timp in Europa, intre momentul in care dirijorul ridica bagheta si cel in care vine sunetul. La orchestrele americane se cinta extrem de precis.  Eu, ca solist, nu pot sa schimb sunetul acelor 100 de oameni. Diferenta de sunet este cea pe care trebuie sa o simt ca sa ma adaptez. Intr-o orchestra trebuie sa accept conditiile celorlalti ca sa putem coexista.” – Elisabeth Leonskaja.

Este invitata cu regularitate la numeroase festivaluri internationale, cum ar fi Wiener Festwochen, Festivalul de Muzica din Schleswig-Holstein, Schuertiade Schwarzenberg, Festivalul de primavara de la Tokyo si Noptile de decembrie de la Moscova. Numele ei se regaseste, de asemenea, printre recitalurile internationale in cele mai importante serii de concerte de pian din marile centre muzicale ale lumii, de la Paris la Viena si Melbourne.

Pe langa numeroasele sale angajamente solo, muzica de camera ramane o parte importanta a activitatii sale. De asemenea, a inregistrat mai multe albume cu casele de discuri eaSonus — in trecut a lansat materialul „Paris” cu lucrari de Ravel, Enescu si Debussy — iar mai recent cu Warner Music care i-a lansat un ciclu complet al Sonatelor lui Mozart anul trecut.

Citește în continuare