Skip to content

Interviu Irina Antonie. „Cand joci, se deschide o usa in sufletul tau, in mintea ta. Iti rezolvi inclusiv tu ca actor traume din copilarie”. Dupa Killing Eve, actrita e parte din emisiunea „Sariti de pe fix” de la PROTV si va juca intr-un serial.

Foto: Alex Galmeanu

In octombrie 2019, actrita Irina Antonie filma secvente pentru unul dintre cele mai importante proiecte cinematografice din cariera ei: un episod din serialul-fenomen Killing Eve. Pana in momentul in care episodul avea sa fie difuzat in intreaga lume, in mai 2020, Irina avea in lucru opt premiere in teatru si mai multe proiecte in film. 

La momentul respectiv a fost publicat pe urban.ro un prim portret al ei, o arata pe o panta ascendenta, intr-un loc foarte bun atat la nivel profesional dar si in ceea ce priveste dezvoltarea ei personala. Era impacata cu tot ce urma sa i se intampla, mintea ei era concentrata pe a transforma in realitate o mare parte din proiectele pe care si le-a dorit inca din primul an de studentie la actorie. 

In martie 2020 a venit pandemia si i-a pus stop oricarui proiect sau sursa de venit, ea lucrand ca actrita independenta. Schimbarea a venit aproape ca un soc. La patru ani ani distanta, povestea Irinei este una inspirationala si poate fi o lectie buna pentru oricine, din lumea artei, a divertismentului sau orice alt domeniu. Este despre urcusuri si coborasuri, puterea mintii si cum o iei de la capat dupa o intamplare asupra careia nu ai niciun control. Intr-un sector cultural tot mai afectat de deciziile guvernantilor, sa te mentii ca actor independent este o dovada de curaj, rezistenta si pe alocuri un act politic.

Povestea Irinei este din nou o panta ascendenta. Recent a facut parte din primul sezon al emisiunii “Sariti de pe fix” de la PRO TV, urmeaza sa filmeze un rol intr-un serial romanesc si se pregateste sa-si scrie povestea personala intr-un scenariu ghidat de Mimi Branescu.

Mai jos puteti citi un nou interviu cu Irina Antonie care mizeaza pe tema schimbarii, pus in dialog cu primul ei interviu publicat pe urban.ro in 2020. Este insotit de portrete realizate recent de fotograful Alex Galmeanu.

Irina Antonie este actrita de teatru si film, aflata recent la a treia facultate absolvita: Istoria Artei, dupa UNATC si ASE. A debutat in 2008 in serialul Doctori de mame, au urmat aparitii in Anticamera (2008), Aniela (2009), Iubire si onoare (2011) si Ingeri pierduti (2012). A jucat in Steamroller – Born to Raise Hell (2010), lungmetraj cu Steven Seagal in regia lui Lauro Chartrand, apoi in Si baietii cateodata (2013), iar in 2020 a devenit vocea lui Mulan in versiunea dublata a filmului live action produs de Disney.

In teatru, a debutat in Hoti in regia lui Radu Afrim si a jucat in Contracte (regia Cristi Juncu), Doua Liniute, Sta sa ploua (Lia Bugnar), Apa de mina (regia Alexandru Dabija), trilogia Minelor (regia Horia Suru), Neighbourhood 3 (regia Eugen Gyemant), Presul (regia Mircea Cornisteanu), Visul unei nopti de vara (regia Peter Kerek) si Nu regret nimic unde o puteti vedea pe 16 decembrie la Teatrul ACT (bilete aici).

Fotografii: Alex Galmeanu

Styling: Eduard Enache, tinute H&M Studio Holiday

Machiaj: Mardale Beauty

Hairstyling: Artist salon & academy

Propun sa continuam discutia de unde a ramas in urma cu patru ani. Ultima ta declaratie din interviul din 2019 este: “uitam, sau ne e teama sa ne reamintim, ca toata viata invatam.” Ce ai invatat intre timp?

Imediat dupa interviu ar fi trebuit sa joc in opt premiere la teatru, urma sa fie difuzat episodul din “Killing Eve” si ma imprietenisem cu Harriet Walter de la filmari, urma sa joc spectacolul “Nu regret nimic” la Londra, ma gandeam ca poate imi face cunostinta cu un agent, mi se parea ca va fi extraordinar. Imi spuneam sa fiu relaxata ca vin lucrurile pentru ca mergea totul bine. A venit pandemia si nu s-a mai intamplat nimic. E foarte greu sa fii actor independent, sa simti ca esti pe un val si apoi sa nu se mai intample nimic. Dar nu poti sa schimbi asta si nu depinde de tine ce poti face. Asta este. O iei de la capat.

Am trecut printr-un carusel, am nascut-o pe Ava si apoi am inteles ca ea si familia sunt cele mai importante lucruri pentru mine. Am invatat ca sunt oameni carora le pasa de tine cu adevarat, te ajuta si sunt acolo pentru tine. Si mai sunt si oameni care se concentreaza pe barfe, discutii, mai putin pe ce trebuie sa faca. Si aleg sa saboteze colegul sau sa se concentreze doar pe ei. 

Probabil cea mai mare schimbare din viata ta este faptul ca ai devenit mama. Vorbind strict in jurul spectacolului “Nu regret nimic” in care joci o fetita abuzata, cum te-a schimbat maternitatea ca actrita si cum vezi acum rolul?

Am niste monoloage acolo care sunt foarte grele. Si desi regizorul Eugen Gyemant ar spune ca e meritul meu ce fac acolo, dupa ce am nascut am inceput sa fur unele lucruri de la Ava. Ma minuneaza reactiile ei, sunt total diferite fata de oamenii mari, cum se misca, cum danseaza, imi vine sa o inregistrez tot timpul si cateodata sa fur lucruri de la ea. 

Are legatura cu modul in care Eugen m-a pregatit pentru rolul acesta, ne uitam la anime-uri la repetitii si nu intelegeam ce vrea la inceput. Apoi am inteles ca este un intreg univers acolo, Eugen e fantastic ca regizor. Fata pe care o joc este abuzata grav de tatal ei insa ea vede binele din oameni, ea crede ca tatal ei ii vrea binele, are o naivitate a copilariei, este o fata venita aproape de pe alta planeta, are alte repere fata de cum avem noi. Si asta ii da o frumusete si o bogatie personajului, te face sa o iubesti mai tare. Si am inceput sa iau de la Ava pentru mai multe spectacole in care joc pustoaice sau fetite: “Apa de mina”, “Flori de mina” si “Bezna de mina”.

Cand joci, se deschide o usa in sufletul tau, in mintea ta. Iti rezolvi inclusiv tu ca actor traume din copilarie. Dar de-asta imi place sa fac meseria asta, e ca o terapie pentru mine si cred ca si pentru oamenii care vin sa vada unele spectacole care prezinta traume adanci. Este un schimb de emotii puternice.

O alta noutate in viata ta este emisiunea “Sariti de pe fix” de la PRO TV in care trebuie sa faci improvizatie. Cum ai ajuns in acest proiect, pentru ca stiu ca nu erai in carti sa joci acolo de la inceput?

O sa sune ca in filmele alea vechi de nu le mai crede nimeni, dar cred ca tine de puterea atractiei. La inceputul anului am avut o perioada in care nu se legau lucrurile, eram nemultumita, ma tot gandeam la solutii. Fac pilates cu Ovidiu Atanasiu si mi-a spus ca l-au sunat de la PRO TV sa mearga la matinal sa prezinte exercitii. Mi s-a parut ciudat sa fac asta dar am zis sa merg. Cand am ajuns acolo, erau toti oamenii cu care am lucrat acum 12-15 ani la seriale, m-am reconectat cu ei, ne-am luat in brate, am plecat acasa cu o energie foarte buna si ma gandeam ce frumos ar fi sa revin in televiziune. Pentru ca m-au vazut acolo, m-au chemat la casting pentru o emisiune la PRO TV dar nu m-au ales pe mine. Sase luni mai tarziu, intr-o seara de august, m-au sunat si m-au intrebat daca vreau sa vin de maine la filmari. Si asta a fost. 

„Cred ca ar trebui sa ma relaxez, aveam totusi 21 de ani si lucram cu Florin Calinescu. Aveam un perfectionism pe care nu il constientizam si cred ca e la fel si acum, niciodata nu mi se pare ca sunt indeajuns de buna.”

Desigur te-ai pregatit in facultate pe partea de improvizatie, dar cum a fost in realitate sa te arunci in mijlocul unui astfel de proiect, intr-o echipa atat de bine sudata?

Nu a fost usor, dar acum, privind din afara, a fost o experienta extraordinara. Sunt in zodia Taur, un taur foarte cu picioarele pe pamant. Trebuie sa repet de o 100 de ori, sa inteleg ce am de facut si sa stiu bine fiecare pas. Improvizatia e complet opusul. Am ajuns acolo la 8 dimineata, m-au machiat, iar la 10 faceam deja probele fara sa stiu absolut nimic despre ce urma sa se intample.

Toata lumea incerca sa ma ajute cu sfaturi, cum sa ma relaxez, incercam sa ma ‘joc’ cu Alex Bogdan care el in sine este un univers intreg si stie sa faca o multime de lucruri pe partea asta. Faptul ca toti de acolo aveau experienta foarte mare m-a facut sa pun presiune pe mine. Pentru ca Mihai Rait tine 5.000 de oameni la Sala Palatului, Anca Dinicu la fel face foarte bine, Catalin Neamtu e unul dintre primii care a adus improvizatia in Romania, Anisia face numai improvizatie, Dracea este la fel, pe replici scurte, toti sunt foarte foarte buni.

Asa ca am zis: hai Antonie, trebuie sa faci si tu frumos. Cred ca nu am fost cea mai buna in acel moment, am pus prea multa presiune si abia la finalul filmarilor m-am mai relaxat. Dar sunt recunoscatoare, am invatat multe si sper sa se faca un al doilea sezon si sa fiu parte din echipa.

Voi reveni din nou la interviul din 2019 in care povesteai despre momentul in care ai jucat pentru prima data intr-un serial TV – asistenta Bianca Lemnaru in “Anticamera” cu Florin Calinescu. Atunci spuneai “Eram cu o masina de curse la un concurs si nu aveam permis. Eram teribil de panicata in interiorul meu.” Iti suna cunoscuta senzatia, ce parere ai?

Cred ca ar trebui sa ma relaxez, aveam totusi 21 de ani si lucram cu Florin Calinescu. Aveam un perfectionism pe care nu il constientizam si cred ca e la fel si acum, niciodata nu mi se pare ca sunt indeajuns de buna. 

Intalnirea cu Calinescu mi-a schimbat viata total. Inainte de el, eram un copil de 21 de ani din Ramnicu Valcea, complet pierdut, traumatizat de un accident de masina pe care l-a avut iubitul meu care a murit de Valentine’s Day. Cu o zi inaintea accidentului, am dat primul casting din viata mea la B1TV. Cinci zile mai tarziu a fost inmormantarea, iar la o zi dupa aceea m-au sunat ca am luat casting si m-am mutat brusc la Bucuresti. Nici nu visam asa ceva. Si de aceea ma supar pe mine cand nu sunt cea mai buna intr-o situatie de actorie, dupa ce stiu ca am trecut prin lucruri mult mai grele si nu m-am dezechilibrat.

„Poti sa joci in cel mai mare spectacol de teatru si te stiu doar cativa oameni. Am aparut in cateva episoade din “Sariti de pe fix” si deja m-au oprit oamenii pe strada, la piata imi spuneau ca m-au vazut in emisiune, la Kinetic unde fac exercitii le auzeam pe fete cum spuneau bucuroase ca au urmarit doua episoade cu mine. „

Dupa experienta primului sezon “Sariti de pe fix”, vezi altfel momentele in care, ca actrita, sunt speculate frumusetea si sexualitatea ta?

In televiziune, nu e ceva nou, am fost pusa intr-o postura similara si la Calinescu si in serialul “Doctori de mame”. Poate ca la 21 de ani nu mi se parea firesc, acum mi se pare mai simplu. La teatru as putea sa joc nud fara nicio problema, daca este asumat si un concept in care este necesar acest lucru. La TV e diferit pentru ca nu ma simt relaxata pe tocuri, noi mergem la teatru in colanti sau in trening si stam desculti pe scena de multe ori. Insa la “Sariti de pe fix” a trebuit sa fiu atenta la cum arat, sa am parul nu stiu cum, sa stau din unghiul bun si abia apoi sa fac pe nebuna, sa fac improvizatie. In general, imi place sa arat frumos cand sunt in personaj, nu neaparat sa ma fac pe mine frumoasa, sa fiu diva.

O alta schimbare fata de 2019 este faptul ca atunci serialele si telenovelele TV erau privite ca un lucru de care actorilor le era rusine, inclusiv tie. Dupa succesul recent al productiilor de la ProTV si Antena 1, cum privesti munca ta la Aniela, care a fost unul din primele proiecte de mare anvergura la TV?

Este extraordinar cat de mult s-a schimbat. Dupa ce am jucat in seriale, am dat un casting cu Calin Netzer pentru “Ana, mon amour” si cand m-a vazut mi-a spus “ai jucat in seriale la PRO”. Din start am inteles ca nu ii placea chestia asta, in sensul in care te cunoaste lumea si te eticheteaza. Era o mare problema sa joci in televiziune, multi spuneau ca nu o sa mearga nimeni sa te vada intr-un film. 

Acum e complet diferit, poti sa joci in cel mai mare spectacol de teatru si te stiu doar cativa oameni. Am aparut in cateva episoade din “Sariti de pe fix” si deja m-au oprit oamenii pe strada, la piata imi spuneau ca m-au vazut in emisiune, la Kinetic unde fac exercitii le auzeam pe fete cum spuneau bucuroase ca au urmarit doua episoade cu mine. E puterea televiziunii, faptul ca te vad acolo pentru multi este o confirmare ca esti bun. Dar pentru mine este mereu o bucurie si o sansa sa fac toate lucrurile astea. 

Intre timp, ai terminat si a treia facultate, de Istoria Artei la Universitatea de Arte din Bucuresti. Cum iti influenteaza bagajul urias de cunostinte pe care il de acolo modul in care abordezi actoria? Te duce intr-o directie noua?

Cred ca ma influenteaza mult, ochiul incepe sa fie critic, sa se formeze, sa faci niste legaturi fara sa vrei. Cand vad un costum sau o pozitie, stiu deja care e sursa ei, faptul ca vine dintr-o statuie antica sau din Michelangelo, fac legaturile imediat. De exemplu la “Balena” a lui Andrei Hutuleac e un moment care duce direct la Adrian Ghenie cu omul care sta in fotoliu. El s-a inspirat de la Francis Bacon care s-a inspirat de la Titian. Si mai e si reversul, imi dau seama cand oamenii se inspira, fura sau incearca sa pacaleasca si sa spuna ca e creatia lor, cand de fapt a fost preluat de la o bienala sau dintr-o creatie a lui Abramovich.

Si fiind colegi acolo, stiu ca ai fost o studenta incredibil de serioasa, erai unul dintre cei trei studenti care veneau la fiecare curs inaintea profesorilor si citeai mereu toate textele de seminar. De unde crezi ca vin implicarea si pasiunea pe care le pui cu tot sufletul in fiecare lucru pe care il faci?

Cand eram mica, sa zic pe la 5 ani, cantam la pian la doua maini. Cred ca am fost mereu serioasa dar nu s-a tinut nimeni de capul meu sa fac performanta, tata a plecat de cand eram prin clasa I, mama avea trei joburi, eu si sora mea am crescut mai mult singure si nu a stat nimeni de capul nostru. Dar cred ca daca era cineva care sa ma indrume, as fi facut performanta. Multi copii se pierd pentru ca nu au sustinerea necesara.

Esti o femeie frumoasa, un om frumos, iar acest lucru nu se refera doar la aspectul exterior. De unde crezi ca vine frumusetea ta? 

Am norocul sa fac ce imi place si atunci n-ai cum sa nu pui pasiune, sa nu fii implicat pana peste cap. Si cred ca asta se simte in afara. Si mai e ceva, incerc sa ma gandesc mereu la ceilalti oameni. Cred ca daca intrebi oamenii care ma cunosc bine o sa iti spuna ca oricand are cineva o problema, ma suna si sigur voi face cumva sa rezolv. La un momen dat am sarit calul, m-am dus la Nottara si m-am certat cu cineva de acolo pentru ca nu a vrut sa ii dea unei prietene un rol. Le-am spus ca trebuie neaparat sa o angajeze, ca e foarte buna si merita. Femeia de acolo era socata, i s-a parut ca sunt nebuna.

Toata lumea te vede o femeie frumoasa, nu poti nega asta pentru ca e un dat natural, dar si o chestiune pe care ai educat-o. Ai fost intotdeauna la evenimente o prezenta glam care inspira, chiar daca nu ai fost foarte show-off, ci mai degraba discreta. Dar esti om ca fiecare dintre noi si, cu siguranta, in oglinda vezi altceva decat ce vedem noi la tine… cand crezi ca ai o zi proasta cum te regrupezi? 

Incerc sa am o rutina din care nu ies. Faptul ca tot timpul fac sport, ca incerc sa mananc sanatos, sa ma odihnesc, sa ma gandesc la ce imi place mie, la ce ma pasioneaza pe mine, la ce vreau sa citesc, la niste lucruri frumoase. Cred ca asta e o salvare pana la urma, in momentele alea cele mai grele. Cand am o zi proasta, ma plimb cu masina prin oras, ma relaxeaza foarte tare.

„Mi-as multumi pentru ca nu m-am lasat, am crezut ca pot sa fac niste lucruri si le-am facut. Iar cand pun capul pe perna, stiu ca n-am pacalit pe nimeni si am facut cat de bine am putut in fiecare zi. E pariul meu cu viata.”

Si unde gasesti frumusetea in exterior, in viata de zi cu zi, in momentele in care ai nevoie de ea?

Cred ca gasesc frumusetea in ceilalti oameni in primul rand, in bucuria de a trai, sa te uiti la celalalt si sa te inspiri din el, sa faci un compliment onest. Vorbesc cu baiatul care imi face cafea si imi povesteste despre viata lui si ma relaxez din start, ma incarca. Cred ca ma ajuta si turele de parc si muzica. Ascult numai muzica clasica in masina, mai ales opera, Offenbach cu “Doll Song” sau Mahler, ceva mai dramatic. Si ma incarc cu frumusete din vacante, cand plec in alta tara si vizitez muzee. Din Italia mereu ma intorc cu energie, cu chef si o bucurie de a face lucruri mari si de a schimba lumea.

Stiu ca mergi saptamanal la workshopul de scriere dramatica tinut de Mimi Branescu care dureaza 6 luni. Cum este intalnirea cu el, ce ai invatat?

E incredibil ca el a vrut sa dea inapoi ceva scolii de actorie, a spus ca a fost norocos, ca talentul lui de scenarist l-a ajutat sa ajunga intr-un punct bun si sa faca lucruri care ii plac. Si face acest workshop gratuit pentru artisti care vor sa invete sa scrie dramatic. Mi se pare extraordinar de frumos, intalnirea cu el este magica, invat atat de multe, e atat de liber si deschis. Desi este unul dintre cei mai buni scenaristi de la noi, ma intreaba real ce vreau sa fac, imi spune cum i s-a parut textul meu, ma incurajeaza. Daca toti oamenii ar fi ca el, am fi mult mai multi care am face performanta. Unul dintre textele din workshopul lui va fi montat in teatru, nu stiu daca va fi ales al meu dar oricum il voi scrie pentru teatru sau film, scriu povestea mea, e ceva foarte personal. Iar el ne deschide niste usi extraordinare.

Dupa lucrul cu Mimi la cateva ateliere, inteleg cu totul altfel textele pentru spectacole. Imi dau seama ce se intampla in mintea dramaturgului si cum incearca sa gaseasca limbajul potrivit, pauzele, e foarte viu, e o experienta extraordinara.  

Unde te pot vedea oamenii in urmatoarele saptamani.

Pe 16 decembrie, la Teatrul Act, in spectacolul despre care am vorbit mai devreme, “Nu regret nimic”, cu Dan Radulescu si cu Lucian Iftime, in regia lui Eugen Gyemant. 

Apoi sper sa se filmeze sezonul al doilea din “Sariti de pe fix” si sa fiu si acolo. Am mai fost la cateva castinguri, inclusiv pentru seriale la Pro. Si voi filma in februarie si pentru noul serial romanesc despre care nu am voie sa vorbesc deocamdata.

Ce ai in plan pentru 2024?

De cateva luni lucrez la un proiect care combina actoria si istoria artei, vreau sa fac un performance pornind de la un text clasic: “Domnisoara Iulia” al lui Strindberg. Incercam sa il facem la Muzeul de Arta Recenta, sper sa ne iasa. E o cercetare prin care vreau sa vad daca un text clasic poate fi transformat cand lucrezi cu el intr-un performance, cu noile media, sa il schimbi, sa il duci intr-o alta zona. 

Daca ar fi sa-ti multumesti pentru ceva, pentru ce ar fi?

Mi-as multumi pentru ca m-am schimbat, toate intamplarile din viata mea m-au dus la o varianta a mea mult mai buna. Zbuciumul, frica, cautarile sau neincrederea te duc de multe ori sa iei niste decizii care iti pot schimba viata total, in foarte bine. Cateodata ai impresia ca o sa ajungi rau, dar tu poti sa fii oricum iti propui sa fii, doar sa fii deschis si liber, sa-ti doresti sa inveti tot timpul.

Mi-as multumi pentru ca nu m-am lasat, am crezut ca pot sa fac niste lucruri si le-am facut. Iar cand pun capul pe perna, stiu ca n-am pacalit pe nimeni si am facut cat de bine am putut in fiecare zi. E pariul meu cu viata.

*

Mai jos puteti citi interviul din 2019 care aprofundeaza alte aspecte din viata actritei, inclusiv copilaria ei, adolescenta si primele proiecte la care a lucrat in televiziune. Pe Irina o puteti urmari pe contul ei de Instagram.

Citește în continuare