Alexandru Ion, atunci cand nu e actor, e director la festivalul de teatru tanar Ideo Ideis.

In ultimii ani l-ati vazut in foarte multe productii, atat in filme independente, cat si in seriale de televiziune, plus activitatea sa din teatrul independent: filmele “Taximetristi”, “Ramon”, “Tati, Parti-Time”, “Klaus si Barroso” si in serialele „Atletico Textila” (Pro TV), Ruxx (HBO), “Sacrificiul” si “Lia, sotia sotului meu” (Antena 1).

Dar aceste titluri sunt doar varfurile unui aisberg care are ani in spate cu foarte multe lecturi, cu multe castinguri, multe vise implinite dar si dorinte care sunt inca la stadiul de vise.

L-am intrebat si pe el despre relatia cu mama sa (a crescut in Alexandria, doar cu mama lui) si cat de mult l-a sprijin in meseria pe care o are.

Ce a zis mama ta cand i-ai spus ca dai la teatru?

Nu am o amintire concreta cu o discutie care sa fi fost decisiva. Lucrurile s-au intamplat mai degraba gradual, in sensul nici eu nu am livrat informatia din neant si nici ea nu a avut un raspuns irevocabil. Stia ca sunt in trupa de teatru a liceului si m-a vazut devenind din ce in ce mai pasionat si entuziasmat de domeniu asa ca lucrurile s-au intamplat natural. Poate ca acest “natural” pare putin lucru, dar privind retroactiv faptul ca nu a opus niciodata rezistenta, ca nu a incercat sa imi mpuna sau sa ma directioneze spre altceva a reprezentat o sustinere neechivoca.

Asta pe langa sustinerea concreta legata de toate activitatile pragmatice ale trupei de teatru si ulterior ale festivalului Ideo Ideis, respectiv pregatirea pentru admiterea la facultate care presupunea drumuri saptamanale la Bucuresti si implicit costuri.

Mi-a impartasit la un moment dat teama ca s-ar putea sa fie o meserie in care nu se castiga dar a imbratisat intru totul argumentul pe care i l-am dat atunci, pe care probabil in citisem sau il auzisem pe undeva. Si anume ca daca esti pasionat de meseria pe care o ai, sansele sa castigi civilizat din practicarea ei cresc considerabil. Apoi am adaugat ca nu vreau sa fiu sub nicio forma un adult care se trezeste dimineata si bombane, apasat fiind de gandul ca merge la un job care nu-i place.

Cred ca e o meteahna cel putin nefericita aceea a parintilor care le impun copiilor ce drum profesional sa urmeze. Desi e probabil o pornire care se revendica din bune intentii, se poate transforma lesne intr-o sursa de angoase si poate naste multi adulti nefericiti.

Ti-a vazut spectacole/ filme? Care? Si ce opinie a avut

Le-a vazut pe toate si e extrem de entuziasmata sa vina la premiere de film sau teatru. Ii prieste “invartitul” in lumea artistica. In mod natural, unele dintre filme/spectacole i-au placut mai putin decat altele dar avem discutii pertinente si articulate pe tema asta, totul sub umbrela mandriei care traieste in ea atunci cand ma vede pe scena sau pe ecran. Asta sau se preface foarte bine. 🙂

Pentru ce i-ai multumi mamei tale, ceva care iti este util acum in meseria pe care o ai…

Pentru echilibrul emotional si pentru cinstea cu care si-a gestionat viata, din care sper sa fi preluat si eu macar un pic.

Podcast. In culisele filmului romanesc. Alexandru Ion, Taximetristi „E mult mai dificil sa faci teatru fara scoala decat sa faci film fara scoala. Nu exista un singur drum catre succes.”