Skip to content

Orange prezinta Festivalul International George Enescu: Cele mai frumoase filme despre vietile compozitorilor si iubirile lor

Poate ca nu sunteti un “consumator” de muzica clasica si nu sunteti dintre cei care ajung in salile de concerte, insa ajungeti mai des la cinematograf sau va petreceti timp pe retelele de streaming.

Pentru cultura generala va prezentam cateva filme artistice care dramatizeaza (mai fidel sau mai romantat) vietile marilor compozitori. E o cale sa simtiti putin din atmosfera epocii in care au trait, dar si sa va imprieteniti cu muzica lor, mai ales ca – fiind filme comerciale, nu documentare – toate au in vedere si partea romantica a vietii lor.

Cel mai premiat film despre viata unui compozitor este Amadeus (1984) care este, evident, despre Mozart.

Regizat de Miloš Forman si castigator a 8 premii Oscar, „Amadeus” este inspirat de o piesa de teatru care a fost montata si la noi de cateva ori. Povestea este spusa din perspectiva lui Antonio Salieri, rivalul lui Mozart, care isi marturiseste invidia si obsesia pentru talentul nemarginit al lui Wolfgang. Filmul prezinta un Mozart genial, dar copilaros si nesabuit, contrastand cu Salieri, om disciplinat, dar lipsit de har divin.

Daca vreti sa descoperiti viata compozitorului dintr-o alta perspectiva cautati Mozart’s Sister (2010), un film despre Nannerl Mozart, sora mai mare a lui Wolfgang. Filmul vorbeste despre puterea talentului feminin intr-o epoca in care femeilor nu li se permitea sa devina compozitoare. Nannerl era o pianista si violonista talentata, dar tatal lor, Leopold, a ales sa-l promoveze pe Wolfgang, considerand ca doar el putea face cariera.

Filmul imbina elemente istorice cu fictiune romantica, sugerand ca Nannerl a avut o corespondenta, si chiar o legatura afectiva, cu ducele de Orléans. Este mai putin spectaculos decat „Amadeus”, dar ofera o perspectiva intima si sensibila asupra vietii din umbra a femeilor muziciene din secolul XVIII.

Unul dintre cele mai populare si cunoscute filme despre un compozitor este „Immortal Beloved” (1994) care prezinta romantat un moment din viata lui Ludwig van Beethoven.

Filmul il are pe Gary Oldman in rolul lui Beethoven si porneste de la celebra scrisoare „Catre iubirea nemuritoare”, gasita dupa moartea compozitorului. Povestea se desfasoara sub forma unei investigatii: Anton Schindler, prieten si secretar al lui Beethoven, cauta sa afle cine este misterioasa femeie careia i-a fost adresata scrisoarea. Filmul alterneaza intre scene din tineretea compozitorului, viata sa amoroasa zbuciumata, confruntarea cu surzenia si geniul sau creator.

Un alt film foarte frumos despre Beethoven este „Copying Beethoven” (2006) in care Ed Harris il interpreteaza pe compozitor in ultimii ani ai vietii sale. Povestea se concentreaza pe relatia sa cu Anna Holtz, o tanara studenta la conservator care devine copist si il ajuta sa finalizeze Simfonia a 9-a. Desi Anna este un personaj fictiv, filmul o foloseste ca pretext pentru a arata geniul compozitorului, excentricitatile sale si dificultatea de a comunica din cauza surzeniei.

Nu e o biografie stricta a vietii lui, dar filmul are o secventa impresionanta inspirata de realitate: scena repetitiei Simfoniei a 9-a, in care Beethoven conduce orchestra in ciuda surzeniei totale.

In cinematografie avem si „A Song to Remember” (1945) un film care spune povestea lui Frédéric Chopin,

de la studiile sale din Polonia la viata din Franta si la relatia cu scriitoarea George Sand. Cornel Wilde il interpreteaza pe Chopin, surprinzand mai ales fragilitatea sa, iar Merle Oberon joaca rolul lui George Sand, femeia puternica si independenta care l-a inspirat si sustinut.

Desi filmul exagereaza si inventeaza anumite aspecte, el transmite emotia muzicii lui Chopin, atmosfera artistica a Parisului romantic si are o coloana sonora spectaculoasa, cu interpretari ale celor mai cunoscute lucrari ale compozitorului.

Si tot despre iubirea dintre Chopin si George Sand avem filmul „Impromptu” (1991) sub forma unei comedii romantice care ii are in rolurile principale pe Judy Davis (George Sand) si pe Hugh Grant (Chopin). Filmul se concentreaza pe inceputul relatiei lor amoroase – George Sand, nonconformista si imbracata adesea in haine barbatesti, incearca sa il cucereasca pe timidul si bolnaviciosul Chopin.

E un film  plin de umor si scene savuroase, si reuseste sa surprinda contrastul dintre personalitatea puternica a lui Sand si sensibilitatea fragila a lui Chopin fara sa fie foarte fidel realitatii acelor vrremuri, dar cu  o imagine vie a cercului artistic din Franta anilor 1830, cu Liszt, Delacroix si alti prieteni ai celor doi.

Daca vreti sa descoperiti muzica lui Gustav Mahler gasiti filmul lui Ken Russell, „Mahler”(1974) care este o biografie stilizata care combina scene din viata reala a compozitorului cu secvente simbolice si onirice. Povestea se concentreaza pe relatia dintre Mahler si sotia lui, Alma, pe dramele interioare, crizele religioase si lupta cu sanatatea fragila.

Departe de un film clasic, este mai degraba o interpretare artistica a vietii si a tensiunilor creative ale lui Mahler.

Sotia lui Mahler – Alma – a fost inspiratie si pentru un alt film, „Bride of the Wind” (2001).

 Alma Schindler a fost o personalitate mondena si influenta la sfarsitul secolului 19, foarte atipica mentalitatii vremurilor. A fost casatorita cu Gustav Mahler, dar si cu Walter Gropius (fondatorul Bauhaus) si Franz Werfel (scriitor). Alma a fost iubita lui Oskar Kokoschka si a inspirat numerosi artisti. Filmul o prezinta ca muza, femeie puternica prinsa intre marile personalitati masculine ale vremii.

„Bride of the Wind” are o atmosfera decadenta, picturala, reflectand spiritul Vienei fin-de-siècle. Este mai mult un film despre Alma decat despre Mahler, dar ofera o perspectiva interesanta asupra influentei feminine in viata si creatia compozitorului.

Fiecare dintre acesti compozitori au lucrari in Festivalul Enescu si e o frumoasa experienta sa vedeti un film despre viata lor dupa un concert din festival

Acest articol e sustinut de Orange, partener al Festivalului International George Enescu.

Citește în continuare