Skip to content

Unul dintre cele mai spectaculoase oua Fabergé ar putea stabili un nou record mondial la licitatie: 23 de milioane de euro. Scurta istorie a oualor Fabergé.

In istoria artei decorative europene, exista putine obiecte cu un simbolism atat de renumit precum ouale Fabergé, devenite epitoma luxului  imperial si rafinamentului absolut. 

Realizate intre 1885 si 1916, la comanda ultimilor tari ai Rusiei – Alexandru al III-lea si Nicolae al II-lea –, cele 50 de oua imperiale create in atelierele Casei Fabergé reprezinta apogeul orfevrariei ruse si unul dintre cele mai rafinate simboluri ale puterii si prestigiului din epoca tarista. Aceste obiecte, menite sa impresioneze cele mai iubite femei din familia Romanov, erau daruri de Paste fastuoase, lucrate manual timp de aproape un an si evaluate la sume uriase pentru acea perioada.

Un loc aparte il ocupa “Oul de iarna”, creat in 1913 si oferit de tarul Nicolae al II-lea mamei sale, imparateasa Maria Feodorovna. Este considerat una dintre cele mai spectaculoase opere Fabergé, fiind realizat din cristal de stanca, platina si diamante taiate in rozeta

“Oul de iarna” va fi scos la vanzare in decembrie la Londra, in cadrul „Classic Week” organizat de casa Christie’s. Estimarile depasesc 23 de milioane de euro, o suma care va stabili un nou record pentru cel mai scump ou Fabergé vandut vreodata la licitatie.

Povestea acestui obiect unic este legata de Alma Pihl, una dintre putinele femei care au lucrat in atelierele Fabergé din Sankt Petersburg la inceputul secolului al XX-lea. Provenita dintr-o familie finlandeza de artizani si designeri, Pihl a dovedit un talent exceptional pentru desen inca din adolescenta, iar la doar 20 de ani era deja angajata la Fabergé, unde realiza acuarele la scara naturala pentru arhiva creatiilor.

Inspiratia pentru „Ou de iarna” i-a venit in timp ce lucra la o comanda pentru un magnat al petrolului, care ceruse 40 de piese-bijuterie. Privind cristalele de gheata formate pe fereastra atelierului, Pihl a fost fascinata de finetea si geometria lor si a decis sa le transforme intr-un obiect de arta folosind cele mai pretioase materiale disponibile.

Baza din cristal de stanca sugereaza gheata aflata pe punctul de a se topi, iar reflexele de platina si diamant redau cateva fire de apa. Suprafata oului este decorata cu un motiv de fulgi de zapada realizat integral din diamante, iar in interior se afla un cos cu flori din cuart alb – unele deschise si dezvaluind nuante de verde granat, altele inca inchise, asteptand venirea primaverii.

Christie’s descrie „Winter Egg” drept „una dintre cele mai opulente creatii imperiale Fabergé”. 

Costul sau la momentul realizarii, 24.600 de ruble, era urias: un muncitor rus castiga in medie 22 de ruble pe luna in 1913. Diferenta enorma dintre extravaganta curtii imperiale si viata populatiei accentueaza contrastul social care a alimentat revolutia ce avea sa izbucneasca cativa ani mai tarziu.

Dupa Revolutia din 1917, oul a fost confiscat de autoritatile bolsevice, impreuna cu alte obiecte de valoare din colectiile Romanovilor. In anii 1920, pentru a strange fonduri necesare relansarii economiei, regimul sovietic l-a vandut unui bijutier londonez. In anii care au urmat, piesa a circulat intre diverse colectii aristocratice britanice.

Prima aparitie la licitatie a avut loc in 1994, la Christie’s Geneva, unde „Ou de iarna” s-a vandut cu 7,3 milioane de franci elvetieni – echivalentul a aproximativ 10 milioane de euro in preznt –, stabilind atunci un record mondial pentru o lucrare Fabergé. 

In 2002, la Christie’s New York, a doborat propriul record, fiind adjudecat pentru 9,6 milioane de dolari (aproximativ 17,2 milioane in valoare actuala). Recordul absolut il detine in prezent „Oul Rothschild”, vandut in 2007 la Christie’s Londra cu 8,9 milioane de lire sterline (circa 20,9 milioane de dolari).

Piata internationala transforma ouale Fabergé in trofee ale istoriei imperiale. Momentan exista numai sase oua imperiale ramase in colectii private din intreaga lume, sunt piese foarte rare. 

In 1885, tarul Alexandru al III-lea i-a cerut bijutierului sau, Carl Fabergé, sa creeze un cadou pe care sa il poata oferi tarinei, cu ocazuia sarbatorilor pascale. Bijutierul a create atunci oul imperial: un ou din email alb, care se deschide si scoate la iveala un galbenus din aur. Si acesta putea fi deschis, iar in interiorul sau se afla o replica in miniature a coroanei imperial si un pandativ sub forma de ou, realizat dintr-un rubin. Aceste doua surprize din ou s-au pierdut de-a lungul anilor.

Tarina Maria Feodorovna a fost atat de incantata de cadou, incat tarul a decis ca in fiecare an sa existe o traditie – cate un ou imperial create special pentru tarina de Carl Fabergé cu ocazia sarbatorilor pascale.  Carl Fabergé a primit libertate totala de creatie, cu o singura conditie – fiecare ou sa aiba in interior o surpriza. Prin urmare, incepand cu 1885, în fiecare an, Casa Fabergé livreaza familiei imperiale, de Pasti, un ou-surpriza. Dupa moartea lui Alexandru al III-lea, in 1894, traditia este pastrată de succesorul lui, tarul Nicolae al II-lea. Acesta a comandat anual cate doua oua – unul pentru mama sa, Maria, si un altul pentru sotia sa, Alexandra.

Cu trecerea anilor, ouale imperial Fabergé au ajuns sa fie faimoase in intreaga lume. Sunt expuse pentru prima oara publicului din intreaga lume la Expozitia Universala din 1900, organizata la Paris. Dupa acel an, ateliarul lui Carl Fabergé incepe sa primeasca comenzi de oua similare de la clienti privati, precum Ducesa de Marlborough, familia Rothschild sau Alexander Kelck, un aristocrat rus care comanda de-a lungul anilor sapte oua Fabergé pentru sotia sa.

Casa Fabergé a creat in total 65 de oua de Pasti: 13 pentru alti clienti si 50 de oua pentru Romanovi.

Bijutierul crea anual schite ingenioase pentru oua. Carl Fabergé era cel care crea conceptul, il desena, iar bijutierii casei sale erau cei care lucrau efectiv micile capodopere. Surprizele din interiorul oualor erau fascinante: o replica in miniatura a unui palat imperial, o replica a trenului transsiberian, o lebada mecanica, dar si o replica a trasurii folosite la ceremonia incoronarii lui Nicolae al II-lea. La aceasta din urma bijutierii au lucrat vreme de 15 luni.


Citește în continuare