Colaborarea dintre Al Pacino si Luc Besson pentru noul proiect cinematografic Father Joe marcheaza una dintre cele mai interesante  ntalniri artistice ale ultimilor ani. Asocierea dintre legendarul actor american si celebrul cineast francez ridica asteptari uriase in randul cinefililor, mai ales datorita contrastului dintre stilurile lor — intensitatea psihologica a lui Pacino si energia vizuala exploziva a lui Besson.

Filmul, scris si produs de Luc Besson, este un thriller de actiune plasat in Manhattanul anilor ’90, o perioada marcata de haos urban, criminalitate si transformari morale. Regia ii revine lui Barthélémy Grossmann, un colaborator apropiat al lui Besson, ceea ce sugereaza o continuitate stilistica cu universul EuropaCorp, adica ritm alert, cadre urbane reci si o tensiune constanta intre violenta si umanitate. In centrul povestii se afla un preot, interpretat de Kiefer Sutherland, care se confrunta cu lumea interlopa a orasului, incercand sa salveze o tanara (Ever Anderson) prinsa intre coruptie si speranta. In rolul antagonistului, Al Pacino revine la o zona pe care a definit-o magistral de-a lungul carierei: cea a mafiei, a puterii si a moralitatii in ruina.

Pentru Al Pacino, care are 85 de ani, acest rol este mai mult decat o revenire — este o reafirmare a vitalitatii sale artistice. De la The Godfather si Scarface pana la Heat sau Donnie Brasco, Pacino a construit o mitologie a liderilor corupti, a oamenilor macinati de propriile ambitii si de vina. In Father Joe, el aduce aceasta experienta intr-o noua perspectiva: un patriarh al crimei in declin, aflat fata in fata cu un om al credintei. Conflictul dintre cei doi devine astfel o metafora a binelui si raului, a ispasirii si damnarii.

Luc Besson, cunoscut pentru filme ca Léon: The Professional, Nikita sau The Fifth Element, pare sa revina la temele care i-au adus celebritatea: redemptiunea prin violenta, inocenta pierduta, orasul ca organism viu si amenintator. Intr-un context cinematografic tot mai dominat de super-productii sterile, Besson propune o poveste „umana”, dar in acelasi timp viscerala, cu personaje imperfecte si un ritm narativ intens. Implicarea sa in scenariu promite dialoguri ascutite, dileme morale si o atmosfera incarcata de tensiune.

Distributia adauga greutate proiectului. Kiefer Sutherland, revenit pe marele ecran dupa succesul serialului 24, ofera un contrapunct ideal pentru energia lui Pacino: calmul unui om credincios pus fata in fata cu fortele coruptiei. Ever Anderson, fiica Milei Jovovich, aduce o nota de fragilitate si prospetime intr-un univers dominat de violenta.

Filmul urmeaza sa intre in productie in toamna lui 2025, cu filmari in New York si la studiourile EuropaCorp din Franta. Data lansarii nu a fost inca anuntata, dar interesul mediatic este deja major. Criticii vad in acest proiect nu doar o poveste de actiune, ci si o intalnire intre doua generatii si doua viziuni asupra cinemaului: una clasica, introspectiva, si alta moderna, vizual-dinamica.

Father Joe ar putea deveni, daca reuseste sa imbine forta narativa cu intensitatea emotionala, un film despre credinta, putere si supravietuire morala intr-o lume corupta. Colaborarea dintre Pacino si Besson nu este doar o miscare de casting spectaculoasa, ci o promisiune de cinema autentic — acolo unde pasiunea si experienta se intalnesc pentru a da nastere unei povesti cu suflet, dar si cu dinti.