Zilele acestea la Art Safari este deschisa o expozitie Paris Pallady care prezinta anii parizieni ai maestrului Theodor Pallady, inclusiv lucrari create de bunul sau prieten, Henri Matisse. La intrarea in expozitie veti gasi o carte adusa in premiera in Romania si publicata in editie bilingva ─ romana si franceza ─ „Matisse – Pallady et La Blouse Roumaine” care reuneste corespondenta celor doi artisti. Volumul este ingrijit de Doina Lemny, fost muzeograf la Centre Pompidou.

Henri Matisse şi Theodor Pallady s-au întâlnit în atelierul lui Gustave Moreau către 1893. După ce şi-a abandonat studiile de drept, Matisse se înscrie ca elev liber la cursurile de seară a lui Gustave Moreau; Pallady care începuse studii de inginerie la Dresda, le abandonează şi se instalează la Paris, unde lucrează în atelierul pictorului Edmond Aman-Jean din 1890 până în 1892 şi, începând cu 1893, în atelierul lui Gustave Moreau. 

Încă din această perioadă de formare, Pallady se va ataşa de André Rouveyre pe care-l va revedea adesea la Paris şi de Matisse care-l impresionează prin parcursul său.

Pallady îşi ducea viaţa între Paris, unde se formase ca artist şi unde profita de ambianţa culturală, şi Bucureşti, unde revenea adesea.

Prietenia cu Matisse a cunoscut întreruperi îndelungate, mai ales în perioada fovă a artistului francez. Când Matisse se retrage în sudul Franţei, la Nice, îl invită pe prietenul Pallady care se duce, bucuros că are ocazia să vadă ultimele creaţii ale prietenului său cu care discută îndelung asupra evoluţiei artei lor.

Adeseori cei doi prieteni se contrazic cu îndârjire, fiecare menţinându-şi poziţiile. În 1939 şi începutul lui 1940, Pallady se duce de mai multe ori la Nice, unde-l găseşte pe Matisse, instalat la hotel Regina. Cu această ocazie, artistul român realizează portretul lui Matisse, iar acesta din urmă începe o serie de portrete ale lui Pallady. La începutul lui aprilie 1940, Pallady pleacă la Bucureşti ca să-şi pregătească o expoziţie personală la Ateneul român care se va deschide pe 2 mai. Pentru el, această călătorie nu era decât temporară. Dar războiul izbucneşte şi el nu va mai putea obţine viza de ieşire din ţară. Va trăi cu nostalgia anilor petrecuţi la Paris şi se va agăţa în ultima parte din viaţă de cea mai mică veste primită de la prietenii parizieni. El întreţine o corespondenţă intensă cu Matisse care-l încurajează să reziste şi să continuie să lucreze exploatând fiecare moment şi utilizând orice mijloc de care dispune.

În această perioadă, Matisse lucrează la Ie şi la Femeia adormită (Visul), două capodopere care sunt rezultatul unei îndelungi perioade de reflectare asupra culorii şi asupra motivului decorativ. În scrisorile sale, el îi explică lui Pallady această muncă şi-i împărtăşeşte proprile-i interogaţii asupra artei, asupra raportului dintre desen şi pictură, pe calea abstracţiunii. Este felul lui de a-l încuraja pe amicul român să reziste şi să continuie să lucreze, „exilat” în propria lui ţară. Teama de cenzură în timpul războiului îl face pe Matisse să se adreseze, în scrisorile adresate lui Pallady, direct autorităţilor şi să le explice că această corespondenţă nu este decât un schimb de idei între doi „vechi prieteni” care-şi împărtăşesc vederile despre artă. Dupa război, Matisse va oferi muzeului român trei desene: un portret reprezentându-l pe Pallady, şi două Ii (reproduse in carte), etape intermediare ale procesului de creaţie al picturii pe care o termina în aprilie 1940. La rândul său, Pallady nu va picta ii decât prin anii 1950, ca un ecou al încurajărilor prietenului său francez de a continua să picteze în ciuda tuturor opreliştilor.

Cartea a aparut in 2019 la Fage Editions si poate fi achizionata atat fizic la Art Safari cat si online aici.

Fragment Matisse – Pallady et La Blouse Roumaine

Matisse către Pallady, nedatată, probabil martie 1939 sau 1940, când divorţul dintre Matisse si soţia sa, Amélie, devine inevitabil.

Veştile de la tine mi-au făcut plăcere. Dar de ce nu mai pictezi? Desenul este totuşi femela iar pictura, masculul. Trebuie să practici fără să te întrebi prea mult. Faptul că nu ai pânză nu justifică abstinenţa. Am pictat pe hârtie de scris lucruri care au fost apoi fixate pe scândură. Îl ascult pe Baudelaire numai cu o ureche sau mai degrabă fac cum face el – după cum şi-a mărturisit în versuri foarte frumoase, probabil nu uşor deloc, descurajarea, disperarea. Ar trebui ca şi tu să pictezi pur şi simplu mai multe ore pe zi pentru a-ţi uşura umerii de atâtea griji şi preocupări cotidiene. Lasă Trecutul deoparte. Lucrând mai multe ore pe zi, apucă-te, vei crea fără îndoială un prezent care te va uşura. Nu mai ai nici o curiozitate de satisfăcut? Fă-ţi meseria, ca toată lumea.

Nu ne mai plângem suferinţa, trebuie s-o dominăm. Nu rata cele câteva zile care ne-au mai rămas de trăit, bocind trecutul ca o biată văduvă dominată de amintirea celui dispărut. Viaţa este prezentă. Agaţă-te de ea – ea te va accepta. Oare nu ştii că lipseşte întotdeauna ceva pentru a fi satisfăcut? Tu ai norocul de a putea completa ceea ce-ţi lipseşte. Hai! Viaţa este cu tine. Agaţă-te, pofta vine mâncând.

Pallady către Matisse, 18 iunie 1941

Nici nu ştiu cum să-mi exprim fericirea de a primi veşti bune despre sănătatea ta, bătrâne.

Ai dreptate să mă trezeşti la viaţă… dar tu nu te-ai gândit că ea nu mai are sens când încrederea şi speranţa nu mai există.

Trebuie să crezi în ceva pentru a merge înainte. Dar când tot din ce a fost viaţa noastră s-a prăbuşit, şi când am ajuns la certitudinea că Nimic nu serveşte la Nimic, că ai ajuns poate la limita… extremă poate, îţi zici: „Mori bătrâne laş, e prea târziu”. (Orologiul lui Baudelaire). Şi totuşi continui să pictez din voinţă…, mai cu seamă să desenez; căci forma m-a interesat întotdeauna, m-a preocupat mai mult decât culoarea care face parte din aceasta. Da, „să încarcerezi forma”…

Mă gândesc la majoritatea operelor lui Bonnard care mi-au amintit întotdeauna de coşuri întregi de lucrări în care eşantioane abandonate zac unele peste altele… După cum vezi, continui totuşi să divaghez despre pictură, când nu o fac despre „scriitură”, care a fost una din pasiunile mele. (A încarcera gândirea) Nu-ţi voi spune nimic din ceea ce se petrece pe aici, trebuie că ai ceva ecouri… Continui să exist aici, în camera mea de Hotel invadată de Zgomote. Gândurile mele vagabondează aiurea, în trecut. Mă gândesc cu duioşie la reînvierea ta şi te îmbrăţişez.

Cu bune amintiri alor tăi

Al tău TP

Matisse către Pallady, , Vence (am) 7 martie 1946

Dragă prietene,

Grăbeşte-te să vii la Paris, să-ţi alungi starea pesimistă şi să ne dai veşti despre tine. Scrisoarea ta atât de aşteptată nu ne spune prea mare lucru. Ea nu ne spune că o duci bine, că lucrezi şi că ai avut o expoziţie de mare succes. Totuşi aceste veşti ar bucura pe prietenii tăi, Matisse & Rouveyre.

Îţi doresc să surâzi în faţa primăverii care se apropie. Nu ai nevoie să fii aşa de romantic!

Eu sunt relativ bine. Lucrez cât de mult cu putinţă şi sper să am ceva rezultate. Am desenul cu iia pentru muzeul din Bucureşti. Vezi dacă nu poţi să-mi procuri câteva bluze tărăneşti, cu adevărat specifice.

Revino!

Complimentele tale au fost apreciate de anturajul meu care-ţi multumeşte.

Îti spun încă o dată, batrâne camarad, revino.

H Matisse

Pallady către Matisse, nedatată

Dragul meu (vechi) prieten,

Am avut veşti despre tine din ziare şi reviste. Într-una dintre ele, reproduceri din picturile tale, expuse la Londra alături de cele ale lui Pic… (n.r. Picasso). Am aflat asta prin dl. Tzara, căruia i-ai ilustrat porcăriile!

Ultimele mele trei scrisori au rămas fără răspuns şi mă întreb dacă le-ai primit (?). În fine, chiar recent te-am văzut şi auzit într-un film, sănătos şi în plină activitate… Ce ţi-aş putea spune despre mine? Timp de 4 luni, ca urmare a unui accident, şi apoi o febră continuă, am stat la pat. Iată-mă din nou în circulaţie. Dar nu la pictură, căci despre pânze şi culori: nici nu încape vorba. Desenul îmi ajunge; îl colorez cu frunze şi flori ale căror culori sunt unice şi inalterabile şi trăiesc cu amintirile care-mi reapar uneori dintr-un Nimic.

Mă gândesc adesea la tine… la Noi şi sunt fericit să te ştiu în formă şi în activitate.

Amintiri delicioase anturajului tău

Cu afecţiune al tău

TP