De la finalul saptamanii trecute, dupa finalizarea lucrarilor ample de restaurare, a fost redeschis Edificiul Roman cu Mozaic din Constanta. 

Monumentul, unul dintre cele mai importante repere istorice ale regiunii, a intrat intr-o noua etapa de functionare, cu infrastructura modernizata si un cadru de expunere adaptat standardelor actuale. Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie Constanta a anuntat ca procesul de reabilitare care a costat aproximativ 5 milioane de euro a avut ca obiectiv protejarea si punerea in valoare a patrimoniului dobrogean.

Vizitatorii pot vedea din nou cel mai mare mozaic romano-bizantin descoperit in zona balcanica, o piesa unica datata in urma cu peste 1.700 de ani. 

Suprafata impresionanta a mozaicului, alaturi de arhitectura edificiului, transforma ansamblul intr-un obiectiv de referinta pentru cercetatori si pentru publicul interesat de istoria antica a Tomisului.

Cu ocazia redeschiderii, a fost vernisata expozitia „Arta mozaicului antic si bizantin. MOZAIKON. Scoala de la Alba”, organizata de Sectia Arta Sacra a Facultatii de Teologie Ortodoxa din cadrul Universitatii „1 Decembrie 1918” Alba Iulia. Expozitia reuneste 30 de lucrari realizate in tehnica traditionala a mozaicului, folosind piatra naturala si teme de studiu inspirate din arta antica si bizantina.

Programul redeschiderii a inclus si un workshop demonstrativ despre tehnica mozaicului, sustinut de profesori si studenti, in cadrul caruia au fost prezentate etapele realizarii unui mozaic, de la selectia pietrei naturale si pregatirea fragmentelor, pana la montaj si integrarea motivelor decorative.

Participantii au putut observa modul in care sunt interpretate stilistic temele antice si cum este pastrata continuitatea unei traditii vizuale vechi de peste doua milenii.

Accesul in Edificiul Roman cu Mozaic este gratuit pana la sfarsitul anului 2025. Programul de vizitare este de miercuri pana duminica, intre orele 9:00 si 17:00.

Este una dintre putinele suprafete de acest tip pastrate in zona balcanica, fiind datat in secolele III–IV d.Hr., perioada in care Tomisul era un port conectat direct la rutele comerciale ale Imperiului Roman. 

Suprafata initiala depasea 2.000 de metri patrati, dintre care se pastreaza aproximativ 850, un procent remarcabil pentru un monument aflat intr-o zona expusa cutremurelor si umiditatii maritime. Aceasta conservare partiala permite astazi intelegerea organizarii unui complex comercial tardo-antic, in care mozaicul avea nu doar rol decorativ, ci si o functie de reprezentare a statutului economic al orasului.

Componenta cromatica a mozaicului, bazata pe o paleta restransa – alb, negru, gri, ocru si rosu – reflecta tehnica standardizata a atelierelor romane din partea estica a imperiului. 

Fragmentarea ritmica a teserelor si modul de alternare a campurilor geometrice sugereaza o executie realizata de un colectiv de mesteri specializati, probabil itineranti, asa cum era obiceiul in epoca. 

Pe langa motivele geometrice dominante, se observa urmele unor registre decorative care faceau parte dintr-un program iconografic mai amplu, astazi disparut, dar atestat in alte centre tardo-antice de pe litoralul Marii Negre.

Edificiul in sine era conceput ca un ansamblu integrat, care reunea o sala cu mozaic, porticuri si depozite situate pe terase succesive, legate prin scari. Aceasta structura arhitecturala particulara este asociata cu functia comerciala a cladirii, folosita ca spatiu de tranzit si intalnire intre negustori, oficiali si marinari. 

Sala principala functiona probabil ca o zona de prestanta, unde se desfasurau activitati administrative sau ceremoniale, iar mozaicul amplu crea un cadru vizual menit sa impresioneze vizitatorii si sa transmita autoritatea orasului-port.