Sa joci raul absolut, in persoana lui Herman Göring, nu e floare la ureche. Pentru Russell Crowe, scenariul filmului  NUREMBERG a fost, insa, de interes, din momentul in care a auzit de acest proiect. NUREMBERG intra in cinematografele din Romania pe 10 decembrie, distribuit de T.R.I.B.E. Films, la putinp vreme dupa premiera americana.

Un film istoric bazat pe povestea reala a proceselor de la Nürnberg, care se concentreaza pe relatia complexa dintre psihiatrul american care evalua prizonierii nazisti si inculpatii de rang inalt din conducerea Germaniei naziste, in special pe Herman Göring,   NUREMBERG este regizat de James Vanderbilt („Zodiac”) si inspirat de cartea „The Nazi and the Psychiatrist” de Jack El-Hai.

Russel Crowe vs Herman Göring(fotografiat in captivitate in 1945

Psihologul Douglas Kelley, despre care a scris  Jack El-Hai si pe povestea caruia se bazeaza ideea filmului, ajunsese la o concluzie profund tulburatoare pentru acea vreme: liderii nazisti, inclusiv Göring, nu erau psihopati clinici sau monstri in sens medical, asa cum erau portretizati cand se vorbea despre „raul absolut”. Mai degraba, erau oameni tulburator de obisnuiti – vicleni, ambitiosi si pe deplin rationali, dar capabili sa orchestreze crime de neimaginat in conditiile potrivite.

Povestea lui Douglas Kelley i-a fost prezentata pentru prima data de producatorul Bradley J. Fischer. In timp ce producea filmul lui Martin Scorsese, SHUTTER ISLAND, Fischer a dat peste cartea lui El-Hai, THE LOBOTOMIST, pe care a cumparat-o si a transformat-o intr-un serial pentru HBO. Asadar, cand El-Hai a terminat de scris articolul THE NAZI AND THE PSYCHIATRIST pentru revista Scientific American, Fischer a fost unul dintre primii producatori cu care a impartasit lucrarea, impreuna cu planurile sale de a o transforma intr-o carte.

Vanderbilt a vazut imediat acelasi potential. Entuziasmat de posibilitatea de a aduce aceasta poveste pierduta pe ecran, s-a aruncat in ani de cercetari riguroase despre Kelley si procese, cufundandu-se in arhive, transcrieri ale proceselor, memorii si vietile impletite ale oamenilor din centrul procesului de la Nürnberg.

„Intotdeauna mi-am dorit ca rolul lui Göring sa fie interpretat de o vedeta de cinema”, remarca Vanderbilt. „Stiam ca trebuie sa fie fermecator pentru public si pentru Kelley, deoarece in lumea filmului nostru, Göring este o vedeta de cinema. Este celebru, cunoscut in intreaga lume. George Freeman, care era agentul lui Russell la acea vreme, acum manager, citise scenariul, i-a placut foarte mult si a intrebat daca il poate trimite lui Russell. Russell l-a citit si a acceptat imediat, nici macar nu am discutat despre asta.”

Era 2019, iar Crowe tocmai terminase filmarile pentru THE LOUDEST VOICE, serialul HBO al lui Tom McCarthy si Alex Metcalf despre Roger Ailes, cand a citit scenariul pentru NUREMBERG in drum spre casa lui din Australia. „Am raspuns imediat DA”, spune el simplu.

„Russell a ramas implicat tot timpul, iar George ne contacta periodic pentru a vedea cum progresam, asigurandu-ne mereu ca Russell inca dorea sa faca filmul”, adauga Vanderbilt. „Filmul nu ar fi existat daca Russell nu ar fi acceptat, punct.”

Producatorul Frank Smith isi aminteste ca l-a vazut pe Crowe intr-un interviu televizat in care promova un film in acea perioada si, cand a fost intrebat care va fi urmatorul sau proiect, i-a spus intervievatorului ca intentioneaza sa realizeze filmul NUREMBERG. „Nici macar nu aveam un contract semnat cu el la momentul respectiv”, se minuneaza Smith. „Faptul ca a anuntat public acest lucru in acea etapa ne demonstrase cu adevarat angajamentul sau fata de acest proiect.”

Pentru Russell Crowe, explorarea umanitatii si inumanitatii unui personaj precum Herman Göring a fost o atractie irezistibila, chiar daca stia ca va fi o provocare enorma. „In mare parte, lucrurile care ma atrag sunt cele care ma ingrozesc”, spune el. „Am raspuns imediat DA la scenariu, dar, in mod curios, am fost si epuizat emotional de el. Cum ai putea sa incerci sa interpretezi un astfel de personaj? Cand apare acest tip de intrebare, de obicei asta ma atrage.”

La ceva timp dupa inceperea productiei, Crowe i-a marturisit lui James Vanderbilt cele doua reguli pe care le-a incalcat pentru a participa la NUREMBERG. „Una era ca ii placea sa aiba barba, asa ca voia intotdeauna sa poarte barba in filme. Iar a doua era ca nu voia sa mai joace in filme cu procese. Mi-a spus: «Am incalcat ambele reguli pentru a juca in acest film»”.

Despre dezvoltarea indelungata a proiectului, Crowe remarca: „Este o calatorie pe care o faci deseori, in care uneori dureaza putin pana cand totul se pune la punct. Dar toate acele urcusuri si coborasuri, denivelari si viraje la stanga ne-au condus la proiectul pe care il avem astazi. O parte din angajamentul pe care ti-l asumi pentru a ramane intr-un proiect este sa asculti regizorul si sa te dedici acelei persoane. Mi-a fost foarte usor sa raman pe pozitie si sa raman dedicat, pentru ca James nu a ezitat niciodata.”

Crowe a apreciat ca angajamentul lui Vanderbilt fata de proiect s-a reflectat in fiecare departament. „James a fost scenarist pentru altii si a vazut cum ideile lui erau modelate de altii. Acest lucru creeaza un nivel de determinare in interiorul unui artist, astfel incat, atunci cand are ocazia sa regizeze, stie exact ce vrea sa creeze.”

Desi filmul nu este, strict vorbind, un drama judiciara, in a doua jumatate a filmului sunt redate scene lungi care recreeaza procesele de la Nürnberg. Crowe rade: „Cand eram mai tanar, am jucat intr-un film judiciar si mi-am dat seama cat de dificil este sa filmezi astfel de scene. Toata lumea se afla in aceeasi incapere, dar, in mare parte, este vorba despre un avocat care vorbeste cu un martor. Cu acea ocazie, a trebuit sa stau zi de zi pe banca acuzatilor, in timp ce toti ceilalti isi vedeau de treaba. Mi-a dat senzatia ca nu ar trebui sa mai fac niciodata asa ceva, dar cand am primit acest scenariu, mi-am spus: «Bine, poate ca acesta este filmul cu procese pe care il asteptam»”.

Pentru Crowe, provocarea nu a fost doar interpretarea personajului Göring, ci si spatiul redus in care se putea manifesta in celula inghesuita in care se desfasoara mare parte din interactiunile dintre Göring si Kelley. „Este in mare parte o drama interioara”, spune actorul. „Nu sunt multe explozii sau impuscaturi. Implica atat de multe aspecte diferite ale psihologiei si psihanalizei, incat se diferentiaza de ceea ce consideram in mod traditional un «film de razboi».”

Crowe s-a aruncat cu capul inainte in cercetare, petrecand anii in care proiectul a fost dezvoltat pentru a afla din ce in ce mai multe despre Göring, Kelley si procese. „S-a implicat total”, observa Vanderbilt. „Si cand am ajuns in sfarsit sa o facem, s-a concentrat pe munca sa. Nu a fost niciun pic de vanitate, niciun pic de vedetism. S-a dedicat complet.”

Cercetarea este un aspect al meseriei pe care Crowe il apreciaza. „Acum cinci ani, nu stiam aproape nimic despre aceasta perioada a istoriei”, spune el. „Totul se schimba cand devine obiectul atentiei tale. De exemplu, nu stiam ca Göring a fost un as al aviatiei in Primul Razboi Mondial. Nu stiam nimic despre situatia familiei sale, care era fascinanta. Si nu stiam nimic despre istoria sa personala, despre studiile sale si hobby-urile sale.”

Ceea ce Crowe a descoperit l-a surprins si i-a clarificat interesul de a patrunde in psihologia lui Herman Göring. Göring provenea dintr-o familie cu radacini adanci in clasa mijlocie superioara germana. Educatia tanarului Göring a fost marcata de perioade petrecute in medii grandioase, inclusiv timpul petrecut in anturajul prietenilor familiei la castelul Haimhausen, langa München, unde a dezvoltat gustul pentru lux, autoritate si spectacol. Scolarizarea sa a fost marcata atat de rigoare academica, cat si de o tendinta rebela, iar el a fost atras de viata militara inca de la o varsta frageda. Acest mediu de disciplina, privilegii si expunere atat la ambitie, cat si la indulgenta a pus bazele personalitatii complexe si carismatice pe care o va exercita mai tarziu pe scena nationala germana.

„Era un esec total la scoala pana cand cineva i-a indicat materia potrivita, iar apoi a fost ca si cum ar fi avut toata viata magna cum laude. A trecut de la o scoala normala la o scoala militara, trecand de la ultimul loc din clasa la primul. Apoi, s-a confruntat cu o situatie de razboi si si-a dat seama: „Daca raman la sol, viata mea va fi una proasta. Vreau sa fiu acolo sus”. Asa ca si-a croit drumul pentru a deveni pilot si, cand au avut nevoie de piloti, el a fost acolo. Avea experienta, stia ce sa faca si a acumulat 22 de victorii. Ca pilot de vanatoare, daca obtii sapte victorii, esti un as; atat de dificil este sa dobori pe cineva din cer cu o arma cu pozitie fixa.”

Dupa ce a iesit din Primul Razboi Mondial ca un as al aviatiei, reputatia lui Göring a crescut si mai mult cand a preluat comanda celebrei escadrile a „Baronului Rosu” Manfred von Richthofen, dupa moartea acestuia. Indrazneala sa in meserie si statutul sau de erou de razboi i-au adus recunoastere pe scara larga. „Asadar, dupa Primul Razboi Mondial, cand cumparai un pachet de tigari in Germania, in cutie se afla o mica carte postala cu fotografia lui. Göring era un lider, iar oamenii erau foarte atrasi de el. Acesta era motivul pentru care Hitler era atras de el, pentru ca era un erou national.”

Crowe stia ca nu va putea sa infrumuseteze prea mult acest detaliu pe ecran, dar s-a dovedit a fi un teren fertil in care sa planteze semintele interpretarii sale despre Göring. „Vrei sa surprinzi o forma de esenta a persoanei, in loc sa faci o impresie”, explica el. „Cu acest personaj particular, incerci sa aduci ecouri ale acestor alte parti ale personalitatii sale, ocupandu-te doar de o mica perioada din viata sa.”

Crowe a fost nevoit sa se confrunte cu acele aspecte ale personalitatii lui Göring care erau percepute drept magnetice, mai ales ca greutatea crimelor regimului nazist nu a disparut niciodata din peisaj. Crowe spune, referindu-se la declinul iremediabil al lui Göring: „In jurul anului 1942, povestea i-a scapat de sub control si nu a mai putut sa o controleze. Lucrurile pe care le considera cele mai putin importante ii depasisera prioritatile.”

A venit un moment in care Göring a mers pur si simplu prea departe – si prea de bunavoie – pentru a mai gasi vreo cale de intoarcere. „Exista o replica in film in care Göring spune ca chiar si antisemitismul sau avea un scop practic”, spune Crowe. „Distanta pe care trebuie sa o iei fata de propria umanitate pentru a spune asa ceva este uluitoare, si aici Göring, asa cum il interpretez eu, este demascat. Nu este vorba de agresiuni evidente, ci de un fel de insensibilitate fata de ororile pe care le spune. El nu mai poate vedea imaginea de ansamblu, deoarece este prea concentrat pe un anumit cadru. Cred ca, la un moment dat, a reusit sa se convinga ca ar putea scapa basma curata daca prestatia sa in fata instantei ar fi suficient de puternica.”

Cu toate acestea, Crowe a ramas cu impresia ca Göring credea cu adevarat in apararea pe care a prezentat-o la Nuremberg si in justificarile pe care le-a dat lui Douglas Kelley, si credea ca va avea succes in fata instantei. „Marimea ego-ului sau l-a facut sa spuna: «Inca pot schimba situatia»”, spune Crowe. „Pot sa schimb situatia in numele tuturor celorlalti germani care s-au implicat in asta pentru ca voiam ca tara noastra sa supravietuiasca si sa prospere. Credea ca poate sa se foloseasca de oameni si sa controleze naratiunea, dar pur si simplu nu a reusit”.

Crowe a simtit cu siguranta greutatea interpretarii unui personaj precum Göring pe parcursul unei lungi perioade de filmari. „Eram intr-un moment in care nu eram foarte fericit cu mine insumi”, marturiseste el. „Poti fi cat de obiectiv vrei sa fii, dar daca vrei sa te implici in a face aceste lucruri cum trebuie, trebuie sa le dedici o anumita cantitate de energie. Dificultatea este ca exista aspecte ale personalitatii lui Göring care par destul de fermecatoare – ma refer la modul in care functioneaza mintea lui si felul in care poate prezenta un argument, poate analiza lucrurile pentru tine si poate spune lucruri atat de rele intr-un mod foarte natural.”

Pe platou, Russell Crowe a format o legatura stransa cu ceilalti actori care interpretau detinutii, iar actorii germani, la randul lor, l-au ajutat sa repete dialogurile in germana si sa-si defineasca accentul. „Russell a preluat cumva controlul asupra lor”, rade Vanderbilt. „Göring era liderul lor, asa ca Russell a devenit liderul lor. Marsaluiau spre platoul de filmare in fiecare zi, iar el a devenit cu adevarat comandantul lor.”

„Nu i-am pus sa marsaluiasca”, Crowe se straduieste sa sublinieze. „Dar era important pentru mine sa am o legatura individuala, personala cu fiecare dintre acesti tipi, asa cum ar fi avut Göring la vremea respectiva. Trebuia sa le pot spune, in felul meu, ca Reichsmarschall: «Veti fi in siguranta»”.

Legatura lui Crowe cu colegii sai a inceput cu muzica, marea sa pasiune. Pe platourile de filmare ale filmului ROMPER STOMPER, acum mai bine de 30 de ani, a descoperit pentru prima data puterea unei anumite piese muzicale de a-si uni colegii de platou. In cercetarile sale pentru NUREMBERG, a aflat ca Göring fusese un alpinist pasionat in tinerete si ca avusese destul de mult succes in acest domeniu. Asa ca a ales un cantec popular traditional bavarez de munte, „Muss i denn”, pentru a-l canta impreuna cu colegii sai de distributie la inceputul fiecarei zile. Crowe spune: „De fiecare data cand ne intalneam, cantam acest cantec bavarez de drumetie, ma invarteam in jurul grupului, strangandu-le mana fiecaruia, apoi mergeam spre platoul de filmare al salii de judecata dupa ce am trait impreuna acea experienta reala.”

El adauga: „Dar nu marsaluiam. Eram doar conectati ca un grup de barbati care treceau prin aceasta experienta intunecata.”

Crowe reflecta asupra intregului ansamblu pe care regizorul James Vanderbilt si directorul de casting John Papsidera au reusit sa-l creeze pentru NUREMBERG, inspirandu-i la fel de multa pasiune ca si scenariul. „Este una dintre acele situatii in care intri intr-o camera plina de pistolari si toti cei din acea camera au depus efortul, isi stiu intentia si sunt gata sa inceapa”, se entuziasmeaza Crowe. „Toata lumea este pregatita sa inceapa din stratosfera si sa incerce sa se perfectioneze de acolo. A fost un sentiment minunat si este cu adevarat incitant din punctul de vedere al unui actor. Incepi sa simti furnicaturi, pentru ca iti dai seama ca toata lumea este aici cu scopul sa te ajute sa fii cea mai buna versiune a ta.”

Crowe a debutat in fata camerei de filmat la doar sase ani. „Daca am invatat ceva pe parcurs, este ca nu poti invinge un personaj magnific”, spune el. „Indiferent de unde provine aceasta maretie, fie ca este vorba de maretia complexitatii, maretia intentiei sau maretia frumusetii. Indiferent de unde provine aceasta maretie, nu o poti invinge.”

In NUREMBERG, majoritatea scenelor sale unu la unu sunt cu Rami Malek, care joaca rolul lui Douglas Kelley.  „Am trecut impreuna printr-un ciclu gigantic”, spune Crowe despre timpul petrecut cu Malek. „In anumite momente, trebuie sa ne conectam intr-un mod extrem de intim, iar in altele trebuie sa ne separam la un nivel atat de fundamental incat este aproape imposibil sa fim in acelasi spatiu. Nu poti face asta cu cineva care nu aduce atat de multe cu sine precum Rami.”

Russell Crowe este castigator al Premiului Oscar, considerat unul dintre cei mai buni actori de la Hollywood.

Este renumit pentru versatilitatea, intensitatea si performantele sale puternice in diverse genuri. Numeroasele sale distinctii actoricesti includ trei nominalizari consecutive la Oscar pentru cel mai bun actor pentru munca sa in drama aclamata din 1999, THE INSIDER; castigatorul premiului pentru cel mai bun film in 2000, GLADIATORUL, pentru care a luat acasa premiul Oscar; si castigatorul premiului pentru cel mai bun film, A BEAUTIFUL MIND, in 2001.

Pe langa Premiul Oscar, interpretarea lui Crowe in rolul lui Maximus, generalul roman devenit gladiator, din GLADIATORUL, regizat de Ridley Scott, i-a adus premiile pentru cel mai bun actor din partea mai multor organizatii de critici, inclusiv Broadcast Film Critics si London Film Critics Circle. De asemenea, a primit nominalizari la Globul de Aur, BAFTA si Screen Actors Guild pentru interpretarea sa.

Crowe si-a inceput cariera de muzician cu primul sau album lansat in 1982. A cantat cu diverse trupe de-a lungul anilor, lansand 5 albume, iar in prezent este solistul vocal al trupei Indoor Garden Party. Primul album Indoor Garden Party, „The Musical”, a aparut in 2017. Urmatorul lor album, „Prose and Cons”, a fost lansat in 2024. Trupa a sustinut numeroase turnee in Australia in 2023 si a sustinut numeroase concerte internationale, inclusiv la Festivalul de la Karlovy Vary pentru 15.000 de persoane si la Festivalul de la Sanremo din Italia. Indoor Garden Party a sustinut turnee in Italia, Irlanda, Anglia, Franta, Scotia si Statele Unite, inclusiv concerte in locatii emblematice precum Colosseumul din Roma si amfiteatrul antic din Pompei.