In aceste zile avem in Gama Deluxe din magazinele Lidl o selectie extinsa de 9 produse noi, semnate de Chef Florin Dumitrescu, realizate in colaborare cu un furnizor roman, disponibile in toate magazinele Lidl din tara. Selectia e compusa din preparate reinterpretate cu gust modern si rafinament: humus cu dulceata de ceapa si bacon sau cu trufe de vara, salata in stil berlinez, supe-crema de mazare, morcovi sau cartofi cu praz, si placinte rasucite — cu spanac, urda si sos pesto, cu magiun de prune si nuca, dar si variante cu carne de vita, oaie si branza Gorgonzola.

Aceasta lansare reflecta dorinta Lidl de a face bucataria gourmet accesibila tuturor, nu doar prin restaurante sau emisiuni, ci chiar la masa de acasa.

In zilele viitoare il veti descoperi pe Chef Florin Dumitrescu nu doar gustandu-i produsele, pe care le-au mancat si fetele lui, ci cum este el acasa, intr-un interviu exclusiv in serial realizat de Cristina Bazavan

De cand ai stiut cu adevarat ca gastronomia va fi pentru tine un drum pe viata?

Nu din prima zi. Mi-au trebuit aproape doi ani ca sa-mi dau seama ca vreau sa fac asta toata viata. Am inceput ca ucenic foarte tanar, intr-un mediu dur, la restaurantul La Provence, cel mai bun din Bucuresti atunci. Parintii incercau sa ma convinga sa renunt, dar munca de vara s-a transformat intr-o pasiune puternica.

Acolo am invatat meserie si pe mine aia m-a facut cumva sa fiu perfectionist. Locul de inceput m-a format; ucenicia e ingrozitoare. Este foarte grea. Si tin minte ca taica-miu imi tot spunea ”Esti copil, invata si trebuie sa-ti doresti doar sa fii cel mai bun la ceva. Nu conteaza la ce, dar atata timp cat esti cel mai bun la curatat cartofi din restaurantul ala, restaurantul ala fiind cel mai bun din oras, e posibil sa fii cel mai bun la curatat cartofi din oras. Vei putea sa te mandresti cu chestia asta”. Am inteles asta repede si, ca la sport, imi dadeam obiective zilnic, sa pot sa depasesc ce aveam de facut. Era traumatizant. Adica eu vin din perioada care astazi e numita scoala veche de bucatari.

Eric Ripert, seful bucatar de la Le Bernardin, un restaurant frantuzesc foarte bun la New York, a spus la un moment dat: Scoala veche de bucatari a functionat intotdeauna, demoland un caracter si reconstruindu-l de la zero, asa cum iti trebuie tie pe sectie.

Eu n-am avut mult de munca, pentru ca nu aveam inca un caracter construit atat de mult, dar ma indragostisem de o camaraderie pe care o descopeream, care semana cu ce stiam din sport. In bucatarie eram intr-o echipa, muream unul pentru celalalt daca era cazul. Si asta m-a atras. Simteam ca am apartenenta.

Imi doream din suflet sa evoluez, sa fiu mai bun, sa ajung acolo, in fata, langa cei de la care pot invata si am inceput sa descopar gastronomia, in prima faza ca un robotel care trebuia sa indeplineasca sarcini repede si bine. In realitate, am invatat sa gatesc foarte tarziu, dupa vreo 4 ani de munca in restaurante. Pana atunci doar faceam copy paste, executam ceea ce mi se spunea la numere foarte mari de portii. Adica restaurante de o suta de locuri care se umpleau de trei ori intr-o zi si gateam pentru 300-400 de persoane in Bucuresti,  singur pe sectie sau sef de sectie la 16 ani, 17 ani. Si duceam chestia asta, dar nu eram atent la gust, pentru ca eu nu mancam nici ce gateam acolo si nici eu nu eram gourmand.

De gastronomie in sine m-am indragostit in Italia, unde un bucatar sef, Mirco Bodoni, il cheama, mi-a spus ”Niciodata nu o sa fii un bucatar bun, atata timp cat nu stii sa mananci si cat nu iubesti sa mananci tu. Ca sa poti sa gatesti bine, trebuie sa stii ce gust sa aiba mancarea aia, cum trebuie sa fie. Trebuie sa-ti placa si atunci vei gati diferit.”

Si atunci de-abia m-am indragostit eu de gastronomie. Deci, la vreo cinci ani distanta de prima zi din bucatarie.

Atunci am inceput sa descopar gusturi si am experimentat enorm.

Cum reusesti ca parinte sa le insufli fetelor tale ambitia si disciplina pe care tu le-ai avut, crescand intr-un context diferit? Ele beneficiaza astazi si de mai mult confort, gratie tie si sotiei tale, Cristina, dar si de tehnologie si dorinta de a parcurge drumul in scurtaturi…

Sa stii ca nu e greu sa le lasi sa descopere domenii si sa-si gaseasca ambitia de a face bine ceea ce fac. Am observat, la fetele mele, cum cauta o satisfactie mult mai rapida a rezultatului decat am facut-o noi, pe vremea noastra.

Fata mea cea mare, Ava, croseteaza. Are doisprezece ani si croseteaza minunat, isi ia modele de pe internet si reuseste sa isi faca singura lucruri. Se duce pe Pinterest, se uita si ia modele, dupa aceea isi cauta tutoriale si ea cu manuta ei reuseste ulterior sa puna in aplicare niste metode de crosetat diferite fata de ce a facut cu o zi inainte si sa scoata niste piese extraordinare. Iar lucrul asta ii ofera o satisfactie uriasa pe loc.

Fiica-mea cea mica citeste cu o rapiditate iesita din comun carti, benzi desenate. Este foarte, foarte pasionata de citit. In momentul in care termina o carte, incepe si ne povesteste. Cand descopera un lucru nou la scoala, vine sa discutam.

Ele singure cumva isi gasesc activitatile care sa le bucure, n-au nevoie sa fie impinse de la spate, cum am fost eu sau cei din generatia mea.

Dar amandoua au pasiuni care nu au legatura cu calculatoare, cu telefoane,  ci au pasiuni domestice si diferite de ale majoritatii…

Na, nu pot sa mint, sa zic ca fetele mele nu se uita la ecrane. Nu cred ca ar trebui privati de asta, pentru ca ei traiesc in mediul asta. Cea mica care are 10 ani, de exemplu, se descurca mai repede decat mine sau decat Cristina sa ajunga in anumite setari. Si are aptitudini diferite fata de cealalta. Noi nu incercam neaparat sa le eliminam ecranele din viata lor, pentru ca, din pacate, usor-usor, contopirea asta de digital cu viata analog se face si daca vrem si daca nu vrem. Decat sa evite aceasta lume, prefer sa le limitez timpul si sa nu aiba acces la lucruri care sa le schimbe perceptia asupra vietii, conturi in social media sau ceva similar.

Inca sunt copii si inca traiesc ca niste copii si au bucurii mici. Au bucurii mari pentru varsta lor, dar n-am cum sa le scot de aici, din lumea pe care o descopera zilnic, cu noi in spatele lor. Imi dau de inteles ca sunt pregatite si destul de ambitioase pentru orice au de facut in viata. Cumva eu sunt ca o plasa de siguranta in spatele lor, iar in ultima vreme, am mult mai mult timp la dispozitie sa stau, sa petrec timp cu ele.

Sa vorbim putin despre sarbatori. Cum arata pentru tine masa perfecta de Craciun.

Spun mereu ca, de fapt, conteaza ce mananci, atata timp cat compania este cea potrivita. Nu mi-am schimbat nicicum parerea si spun asta din prisma faptului ca exista multe familii in tara asta care nu pot avea un Craciun fastuos, care sa se lege doar de mancare. Si cred ca sunt mai multi oamenii care nu isi permit o masa luxurianta decat cei care isi permit o masa luxurianta. Am fost intotdeauna adeptul dictonului ”putin, dar de calitate”, iar atunci cand eram mic, intr-adevar nu ne-a lipsit niciodata nimic, pentru ca aveam rude la tara, aveam vecini sau aveam prieteni.

Iti amintesti? Facea cineva o prajitura, dadea la toti copiii de pe scara?

Da, da, si mancam toti. Am pastrat asta si acum, ducem cu drag mancare celor dragi pe care-i vizitam. Am zis intotdeauna ca nu e cel mai important ce ai pe masa, ci atmosfera din jur. Din punctul meu de vedere, si sincer, chiar cred asta. Au fost ani in care am avut masa plina cu mancare de la Satu Mare, de la familia sotiei, am avut delicatese, si lucruri traditionale, dar intotdeauna a fost ceva essential: familia. Sa fie acolo oamenii dragi.

Deci nu e important ce pui pe masa, e important ce pui pe scaun, mai degraba.

Si din perspectiva asta, pentru ca in Gama Deluxe de la Lidl avem noi produse accesibile ca pret, cum pot combina acasa produsele facute dupa retetele tale pentru a obtine o masa speciala? Mai ales cand nu esti cel mai priceput bucatar sau nu ai foarte mult timp ca se anunta prietenii ca vin in vizita de Sarbatori.

Foarte simplu: incalzite corect si puse intr-o vesela frumoasa. Humusul poate fi servit ca atare, supele pot fi ajustate doar cu sare/piper, placintele merg perfect langa o salata. Sunt produse gandite sa fie usor de integrat, fara efort.

Eu am intolerata la gluten si mi-am facut repede calculul ce produse din gama Deluxe creata de tine pot manca…

Poti manca humusurile, supele crema care sunt facute cu baza reala de legume, fara aditivi, fara conservanti, fara potentiatori. Nu mi-as pune numele niciodata pe ceva ce nu pot manca eu sau familia mea. Uite, placinta de berbecut (care are foietaj, deci gluten, sa fii atenta) este o reteta veche de-ale mele adaptata pentru un pret accesibil.

*

Toate cele 9 produse Deluxe sunt deja in magazine. Noile preparate Deluxe dezvoltate de Chef Dumitrescu sunt concepute cu retete simple, fara aditivi sau potentiatori de aroma, intr-o forma industriala, dar pastrand esenta gustului „de acasa”.  Totul a fost lucrat cu un producator local, roman. In plus, o parte din produsele din gamă extind oferta de optiuni pe baza de plante, contribuind la obiectivele Lidl de alimentatie constienta si sustenabila pentru 2050.

In episoadele urmatoare vorbim  despre perfectiunea din sport care a fost adusa in bucatarie, despre succes si cum te lupti cu propriul ego cand celebritatea e la cele mai inalte cote, dar si ce inseamna mancarea sustenabila de Sarbatori.