Skip to content

Interviu gourmand cu Chef Florin Dumitrescu. ”Cred ca cel mai important de Craciun este sa mai si imparti mancarea pe care o gatesti.” Noutatile din gama Deluxe, semnate de Chef Florin Dumitrescu, sunt acum in magazinele Lidl.

In aceste zile avem in Gama Deluxe din magazinele Lidl o selectie extinsa de 9 produse noi, semnate de Chef Florin Dumitrescu, realizate in colaborare cu un furnizor roman, disponibile in toate magazinele Lidl din tara. Selectia e compusa din preparate reinterpretate cu gust modern si rafinament: humus cu dulceata de ceapa si bacon sau cu trufe de vara, salata in stil berlinez, supe-crema de mazare, morcovi sau cartofi cu praz, si placinte rasucite — cu spanac, urda si sos pesto, cu magiun de prune si nuca, dar si variante cu carne de vita, oaie si branza Gorgonzola.

Aceasta lansare reflecta dorinta Lidl de a face bucataria gourmet accesibila tuturor, nu doar prin restaurante sau emisiuni, ci chiar la masa de acasa.

Cu ocazia acestei lansari speciale, Urban.ro a stat de vorba cu chef Florin Dumitrescu despre familie, Sarbatori, valorile dupa care se ghideaza nu doar in bucatarie, ci si in viata. Iata partea a II-a a interviului realizat de Cristina Bazavan. (prima parte poate fi citita aici -link)

Sarbatorile sunt si despre familie, asa ca vreau sa te intreb ce spun parintii tai de ce faci tu acum, ca profesie? Ai facut initial sport, ai fi putut sa fii poloist.

Parintii mei se mandresc cu mine de fiecare data cand au ocazia. Cumva am reusit, contrar asteptarilor tuturor. Contrar problemelor pe care le-am avut de-a lungul carierei mele pentru ca eu, fiind cel mai tanar intr-o organigrama, nu eram intotdeauna luat in serios sau ideile pe care le puneam pe masa si le asumau altii. Le era usor sa spuna ca eram mult prea mic sa pot sa gandesc la nivelul respectiv.

Si acum, de cand s-a intamplat minunea de a face cunoscut si numele de familie, de a face cunoscuta meseria asta care sa ajunga sa fie pe buzele tuturor, iar copiii sa isi doreasca sa fie bucatari, parintii se gandesc ca e meritul meu, chiar daca nu este in totalitate asa.

Eu doar m-am bucurat de o conjunctura favorabila, am reusit sa fiu in momentul potrivit persoana potrivita, sa pot sa ma nimeresc in puzzle-ul respectiv. Dar cand am deschis gura cu o opinie sau de fiecare data cand am facut ceva cu pasiune despre bucatarie, nu am facut-o pentru a-mi aduce mie un beneficiu direct. Intodeauna m-am gandit la majoritatea bucatarilor care stau cate 18 ore la munca si se intampla sa-si incaseze salariul cu doua luni intarziere. M-am gandit si la copiii care incearca sa intre in meseria asta si sunt exploatati, nu sunt platiti. M-am gandit intotdeauna ca exista posibilitatea sa fii respectat ca bucatar si in tara ta, pentru ca eu, in 2006, cand am plecat din tara, am descoperit ce inseamna de fapt sa fii bucatar respectat.

In Romania este o meserie care a inceput sa fie respectata din 2012, iar acum se duce intr-o zona de glamour cumva, care ii mai ia din duritatea si din realitatea din spatele aragazului.

Obisnuiesc la restaurant cand imi place ceva sa transmit, prin chelner, complimente bucatarului. Si mi se pare ca uneori nu se transmite mesajul, desi ar fi cred o mica bucurie pentru cel care munceste din greu pentru masa mea.

Mesajul se transmite, dar ei nu stiu sa se bucure de succes, pentru ca pana in 2012, restaurantele cu real succes erau cele care aveau incasari foarte mari si clienti foarte multi. Implicit, iti dadeai seama ca cineva acolo isi face treaba cum trebuie.

In 2010 am avut ocazia sa lucrez intr-un restaurant atipic, la Escargot, unde l-am inlocuit pe sef bucatarul care deschisese locul acela, chef cu care eu lucrasem la inceputul meu in meserie. Si atunci am descoperit clientul diferit, pentru ca pana atunci, lucrand in restaurantele exclusiviste din Bucuresti, stiam oamenii care isi permiteau sa manance scump, dar nu insemna neaparat ca apreciau ceea ce mancau. Dar la Escargot am descoperit clientela dornica de nou, care nu neaparat ca studiaza, dar este deschisa sa guste, sa incerce, sa experimenteze si este interesata de cine gateste.

Cred ca noi toti, ca natiune, acum am invatat mai multe despre gastronomie si sa cumparam mai destept decat inainte. Sincer in comunism, erau putini care aveau acces sa manance lucruri de calitate. Noi ne bucuram fix de putinul pe care il aveam…

Un cartof prajit in untura, o pulpa de pui la ceaun. Cu puiul luat de la bunicii de la tara. Corect, asa este, imi amintesc. N-am strambat niciodata din nas la mancare, am mancat toate legumele din ciorba. 

Cand am plecat sa lucrez in Italia, perceptia mea asupra gastronomiei s-a schimbat pentru ca vedeam si gustam mai multe.

Prima oara cand am vazut parmezan am zis ca e sapun, pentru ca roata mare de parmezan arata ca roata de sapun pe care o facea bunica-mea la tara. Mi-am zis ”Ba, astia sunt nebuni, tin sapun in frigider”. Dar am inceput sa descopar ulterior cat mai multe gusturi si arome, mancand lucruri de care n-aveam habar inca.

Nu exista conceptul asta de umami in bucataria din Romania de restaurant. Nu stiam acest cuvant si parmezanul intotdeauna imi dadea senzatia ca vreau si mai mult sa gust, sa testez.

Dar exista un fel de mancare de pe vremea aceea la care te intorci si il prepari acasa, pentru sufletul tau?

Tocanita de pipota. Tocanita de ceapa. Mancarica de cartofi.

Intotdeauna am zis ca, de fapt, conteaza ce mananci atata timp cat compania este cea mai potrivita. Nu mi-am schimbat nicicum parerea si spun asta si din prisma Sarbatorilor si a faptului ca exista multe familii in tara asta care nu pot avea un Craciun fastuos.  Cred ca sunt mai multi oamenii care nu isi permit o masa luxurianta decat cei care isi permit o masa foarte bogata. Si fericirea nu vine intotdeuna din multele alimente de pe masa.

De asta am si evitat de foarte multe ori sa dau sugestii de ce ar trebui sa fie pe masa, pentru ca ma gandesc ca poate cineva care ajunge sa citeasca ce spun eu nu are posibilitatea sa puna pe masa neaparat un cotlet de porc, gatit in cuptor la 120 -130 °C , 6 ore, dupa care sa fie rumenit cu o glazura de miere cu boia. Poate ca sunt oameni care nu au un piept de de porc pe care sa si-l prajeasca.

In realitate, nu e important ce ai pe masa. Sa fie gustoasa mancarea pe care o ai si sa ii ai pe cei dragi alaturi.

Care crezi ca sunt cele mai importante trei greseli pe care le facem in perioada sarbatorilor de Craciun, in relatie cu mancarea?

In primul rand, cumparam pentru traditie cu ideea de a avea anumite lucruri pe masa si ne trezim in momentul in care ne asezam sa mancam, ca ne raman mai mult de jumatate din mancarurile gatite.

Cred ca fiecare familie ar trebui sa isi impuna o limita: de ce ne e pofta sa mancam? Poate nu vreau sarmale, ca am mancat si in octombrie.

Apoi o greseala pe care o facem este mergem la cumparaturi infometati.

Le recomand familiilor sa faca ceva ce si eu fac acasa cu Cristina. Cu o saptamana, doua inainte, ne asezam la masa cu fetele si stabilim meniul: ce punem pe masa anul asta? Si spune fiecare. Facem un meniu pe baza dorintelor fiecaruia si dupa aceea facem cumparaturile. Poate mai cumparam ceva pe langa lista cand ajungem in magazine pentru ca ni se face pofta, dar suntem organizati. Si dupa facem meniul, de cele mai multe ori ajungem la concluzia ca e deja prea multa mancare si mai eliminam din lista de propuneri initiale.

Asta e al doilea lucru de facut: organizati-va masa de sarbatori cu un meniu ca la restaurant, intr-un mod semi profesionist.

Iar al treilea lucru: deschideti-va usile! Sarbatorile traditionale religioase sunt despre a fi impreuna si e bine si frumos sa nu asteptam sa se strice mancarea pe care o gatim. E frumos – iar noi facem asta acasa – sa o dam, sa impartim si pe la vecini.

Noi, de exemplu, in unii ani am plecat dupa Craciun imediat. Dar facusem o oala de ciorba de burta si am impartit oale la vecinii din stanga si din dreapta.

Cred ca cel mai important de Craciun si de de Paste este ca, din spatele gardului de 2 metri al curtii tale, sa iesi si sa mai si imparti mancarea pe care o gatesti.

In aceste zile gasiti in magazinele Lidl 9 noi produse in Gama Deluxe la preturi accesibile, create de Chef Florin Dumitrescu, dupa valorile si gusturile sale: humus cu dulceata de ceapa si bacon sau cu trufe de vara, salata in stil berlinez, supe-crema de mazare, morcovi sau cartofi cu praz, si placinte rasucite — cu spanac, urda si sos pesto, cu magiun de prune si nuca, dar si variante cu carne de vita, oaie si branza Gorgonzola.

Noile preparate Deluxe dezvoltate de Chef Dumitrescu sunt concepute cu retete simple, fara aditivi sau potentiatori de aroma, intr-o forma industriala, dar pastrand esenta gustului „de acasa”. Totul a fost lucrat cu un producator local, roman. In plus, o parte din produsele din gama extind oferta de optiuni pe baza de plante, contribuind la obiectivele Lidl de alimentatie constienta si sustenabila pentru 2050.

In episoadele urmatoare vorbim despre perfectiunea din sport care a fost adusa in bucatarie, despre succes si cum te lupti cu propriul ego cand celebritatea e la cele mai inalte cote, dar si ce inseamna mancarea sustenabila de Sarbatori.

 

Citește în continuare