La Bienala de Arta de la Venetia din 2026, Israelul va fi reprezentat de sculptorul de origine romana Belu-Simion Fainaru, intr-un pavilion instalat in Arsenale, nu in spatiul sau traditional din Giardini. 

Decizia vine la doi ani dupa ce pavilionul Israelului a ramas inchis publicului pe toata durata editiei precedente, pe fondul protestelor legate de razboiul din Gaza. Anuntul este insotit de noi apeluri la boicot din partea unor organizatii de artisti.

Fainaru, nascut la Bucuresti in 1959 si stabilit la Haifa, explica mutarea in Arsenale prin faptul ca pavilionul national al Israelului din Giardini se afla in renovare. Artistul spune insa ca vede in aceasta situatie si o oportunitate: va expune intr-o cladire istorica, in vecinatatea unor pavilioane precum cele ale Emiratelor Arabe Unite, Turciei sau Arabiei Saudite, toate plasate in acelasi traseu de vizitare.

Anuntul participarii Israelului a fost urmat, in mediul online, de reactii critice. 

Grupul Art Not Genocide Alliance (ANGA), format din artisti care s-au opus si in 2024 prezentei Israelului la Bienala, a numit proiectul din 2026 „Pavilionul genocidului” intr-o postare pe Instagram care a strans rapid mii de aprecieri si care reia cererea ca Israelul sa fie exclus din expozitia de la Venetia.

In mesajele publice, ANGA a avertizat ca, daca pavilionul Israelului nu va fi retras, va incerca sa mobilizeze un boicot „total” din partea artistilor si a publicului, vizand atat participarea la expozitie, cat si prezenta la vernisaje si la programul de evenimente conexe. Reprezentantii grupului nu au raspuns solicitarii de comentarii trimise de presa internationala in momentul in care anuntul despre pavilion a devenit public.

In declaratiile sale, Belu-Simion Fainaru s-a distansat clar de logica boicotului. Artistul spune ca vede in dialog „cel mai bun mod” de a se exprima, nu doar in contextul Bienalei de la Venetia. El afirma ca este „total impotriva boicoturilor”, indiferent de platforma, si considera ca pavilionul sau trebuie sa propuna o viziune de speranta si umanitate, „opusul boicotului si excluderii”, un spatiu in care tuturor sa li se lase loc sa se recunoasca.

Belu-Simion Fainaru are o biografie legata deopotriva de Romania si de Israel. De altfel, instalatia ce va fi expusa la Bienala din acest an a fost prezentata in 2019 in Pavilionul Romaniei.

Nascut in Bucuresti in 1959, a emigrat in 1973 si a obtinut cetatenie israeliana, continuandu-si apoi studiile la Universitatea din Haifa, intre 1980 si 1983. In 1984 a absolvit un master in arte la University of Chicago, dupa care si-a completat formarea la Domus Academy, scoala postuniversitara de design din Milano, si la Académie royale des Beaux-Arts din Bruxelles.

In anii ’80, lucrarile sale au utilizat frecvent motive preluate din cultura iudaica, prin care artistul a ridicat intrebari despre identitate, memorie istorica si raportul dintre text si obiect. Fainaru a concretizat concepte metafizice precum „lumina” sau „numele” in obiecte artistice, folosind inscriptii, forme minimale si materiale asociate spatiului cotidian pentru a muta aceste notiuni abstracte in planul vizibilului.

Sculptorul are la activ expozitii personale la Muzeul Israel din Ierusalim, la un muzeu din Anvers, la Lehmbruck-Museum din Duisburg si la muzeul din Saitama, Japonia. Pe scena marilor expozitii internationale, el a participat la Documenta IX de la Kassel in 1992, la Bienala de la Venetia din 1993, la Bienala Sonsbeek de la Arnhem si la Bienala de la Havana din 2006.

In 2019, a reprezentat Romania la Bienala de la Venetia, alaturi de Dan Mihaltianu si Miklós Onucsán, intr-un proiect dedicat relatiilor dintre memorie, arhiva si spatiu public. Pentru editia din 2026, el va colabora cu curatorii Sorin Heller si Avital Bar-Shay la pavilionul Israelului. 

Fainaru si Bar-Shay au lucrat impreuna si la Bienala Mediteraneana de la Haifa, editia 2024, unde artistul a prezentat, intre altele, un ceas de perete „setat sa mearga inapoi”, interpretat de presa israeliana ca o trimitere directa la dorinta de a intoarce timpul la 6 octombrie, inainte de izbucnirea razboiului actual.

Pavilionul de la Venetia va purta titlul „Rose of Nothingness” si va fi construit in jurul unei instalatii despre apa si timp. 

Nucleul proiectului este o structura formata din 16 tevi care lasa sa cada, la intervale regulate, picaturi de apa neagra intr-un bazin. Numarul 16 trimite la simbolistica transformarii in Cabala, iar apa intunecata este inspirata de „laptele negru” din poezia lui Paul Celan, una dintre cele mai puternice imagini legate de memoria Holocaustului in literatura europeana de secol XX.

Fainaru a primit in 2025 Premiul Israelului, una dintre cele mai importante distinctii culturale acordate de statul israelian, pentru contributia sa la artele interdisciplinare si pentru originalitatea limbajului sau in contextul scenei artistice din Israel. Dincolo de activitatea individuala, el este co-initiator al Bienalei Mediteraneene, conceputa incepand cu 2010 in nordul Israelului, al Free International Art Academy (FIAA) si al Arab Museum of Contemporary Art (AMOCA) din Sakhnin, proiecte care pun laolalta artisti din medii culturale diferite.

In Romania, artistul este reprezentat de Galeria Anca Poterasu.

Pozitia oficiala a Bienalei de la Venetia, formulata in 2024, a fost ca organizatorii nu au dreptul sa excluda tari recunoscute de statul italian.

Pe baza acestui principiu, Iranul a fost inclus in expozitie, in ciuda protestelor venite din partea unor grupuri pentru drepturile femeilor, in timp ce Rusia a lipsit din proprie initiativa, dupa declansarea razboiului din Ucraina. Palestina, nefiind recunoscuta ca stat de catre Italia, nu a avut niciodata un pavilion national oficial, insa curatori independenti au organizat expozitii colaterale dedicate scenei artistice palestiniene, cu avizul Bienalei.

Fostul ministru italian al culturii, Gennaro Sangiuliano, a numit „rusinoase” demersurile ANGA de a bloca prezenta Israelului in 2024. La acea editie, Israelul a ramas totusi prezent in listele oficiale, dar pavilionul sau din Giardini nu a fost deschis nici macar o zi publicului. Artista Ruth Patir, selectata atunci sa reprezinte Israelul, anuntase ca va tine pavilionul inchis pana in momentul in care Hamas va elibera ostaticii luati pe 7 octombrie si va fi instituit un armistitiu. Niciuna dintre aceste conditii nu a fost indeplinita pe durata expozitiei din 2024, astfel incat spatiul a ramas inchis pana la final.

Intre timp, situatia pavilionului Israelului a devenit incerta si din ratiuni administrative. Presa israeliana a relatat in primavara trecuta ca bugetul destinat renovarii cladirii din Giardini pune presiune pe participarea la urmatoarele editii, iar lipsa Israelului de la Bienala de Arhitectura din 2025 a alimentat speculatiile ca statul ar putea lipsi si de la editia de arta din 2026.

Bienala din acest an, cu tema „In Minor Keys”, a trecut prin multe obstacole si exista mai multe state care au dileme in privinta deschiderii pavilioanelor in 2026. Problemele au inceput inca din mai 2025 cand curatoarea editiei din acest an, Koyo Kouoh, directoare a Zeitz Museum of Contemporary Art Africa din Cape Town, a decedat subit. Era prima femeie de origine africana numita la coordonarea expozitiei internationale a Bienalei. Viziunea ei va fi totusi realizata asa cum a fost conceputa, de o echipa curatoriala formata chiar de Kouoh, iar expozitia este programata sa se desfasoare intre 9 mai si 22 noiembrie 2026.

Romania isi alege zilele acestea proiectul castigator. Zilele trecute, Ministerul Culturii a anuntat “Marea Neagra la plural – Compozitii pentru ochiul sonor/ Black Seas – Scores for the Sonic Eye” ca fiind proiectul care a obtinut cel mai mare punctaj in concursul national pentru selectarea reprezentantului tarii noastre. Momentan sunt analizate potentialele contestatii, zilele viitoare urmand sa fie anuntati castigatorii.