De la inceputul lui ianuarie avem pe Skyshowtime miniseria de 5 episoade Amadeus, inspirata de piesa de teatru a lui Peter Saffer, cu Will Sharpe – Mozart si Paul Bettany – Salieri.

Pentru Will Sharpe, rolul lui Wolfgang Amadeus Mozart in serialul Amadeus reprezinta un moment de cotitura in cariera sa, atat prin expunere, cat si prin natura profund diferita a personajului fata de rolurile interpretate anterior. Cunoscut mai ales pentru personaje introvertite, tensionate sau moral ambigue – de la conflictele identitare din Giri/Haji la zonele de disconfort psihologic din The White Lotus – Sharpe a construit pana acum o filmografie dominata de interiorizare si retinere. Mozart, in schimb, ii ofera ocazia de a explora un personaj expansiv, exuberant si contradictoriu, aflat la intersectia dintre geniu, vulnerabilitate si presiune existentiala.

Actorul a marturisit ca nu i-a fost comod sa gaseascca linia de interpretare pentru acest personaj  ”Ideea de a-l juca pe Mozart a fost destul de infricosatoare, lucru care, in mod pervers, a fost probabil tocmai atractia de a face asta de la bun inceput. Cred ca unul dintre aspectele care m-au interesat cel mai mult a fost ideea pe care oamenii o repeta despre Mozart, aceea ca muzica pur si simplu ii venea de la sine, ca ii era foarte usor. Am incercat sa desfac aceasta idee si sa inteleg ce inseamna ea cu adevarat in realitate. Exista un sentiment de povara si impresia ca aproape se lupta cu propriul sau talent. Intr-un fel, el rezista nevoii de a-l folosi.
Exista, de asemenea, o exuberanta a lui, cu care mi s-a parut foarte placut de jucat. Este supus unei presiuni uriase, dar nu accepta nimic pasiv. In ciuda tuturor lucrurilor, continua sa se ridice, iar muzica este modul sau de a face fata acestui tumult interior. Exista un citat de la Mitsuko Uchida, probabil cea mai respectata interpreta a lui Mozart, care cred ca rezuma cel mai bine acest lucru: „In Mozart, chiar si atunci cand pot exista momente triste, el priveste in sus si iar in sus. Este deja indragostit de fata frumoasa care trece. Lumea lui este lumea oamenilor care alearga in toate directiile. Si, intr-o masura extrema, cred ca in Mozart fiecare nota este un copil. Fiecare nota incearca sa mearga intr-o directie diferita. Aceasta este libertatea extraordinara a muzicii lui Mozart, toate notele comportandu-se ca niste copii mici.”

Ce face ca reinterpretarea scenaristului Joe Barton (care  este cunoscut pentru serialul politist Giri/Haji – in care a jucat si Sharpe, thrillerul de science-fiction The Lazarus Project si thrillerul de spionaj Black Doves) este atentia pe care i-o acorda lui Mozart la nivel emotional, iar spectatorii au posibilitatea sa inteleaga si fricile lui, si dragostea imensa pentru muzica, dar si propriu lupta cu presiunea geniului care-l calauzeste dinauntrul mintii sale. In plus, e onest cu istoria, chiar daca fictionalizeaa mult intamplarile din viata compozitorului, ramane fidel si cu epoca dar si cu faptele istorice. Asa ca miniseria poate fi privita si ca  o lectie de istoria muzicii.

Will Sharpe spune ca serialul pastreaza tema din filmele precedente si ”este tot despre gelozia lui Salieri fata de Mozart, dar avem cinci ore pentru a spune aceasta poveste. Asta ofera mai mult spatiu pentru a explora alte puncte de vedere si pentru a extinde materialul original. Pe alocuri, tonul este putin mai intunecat, dar cred ca spiritul piesei lui Shaffer este pastrat.
Lucrasem deja cu Joe la Giri/Haji, la fel si cu unul dintre regizorii nostri, Julian Farino, asa ca eram foarte entuziasmat sa lucrez din nou cu ei. Impreuna au creat un ton al serialului care include umor, dar care scoate la iveala si umanitatea acestor personaje si a relatiilor dintre ele. Povestea are amploare si cred ca a existat intentia de a nu fi limitata de epoca, ci de a fi imediata si moderna intr-un anumit sens. Acest lucru se reflecta partial si in limbaj – un hibrid intre modul in care oamenii ar fi putut vorbi atunci si un limbaj mai contemporan.
Alice Seabright, regizoarea episodului patru si a finalului, a fost incredibila. Multe dintre cele mai importante scene dintre Amadeus si Salieri au loc in a doua jumatate a serialului, iar colaborarea cu ea, alaturi de Paul Bettany (interpretul lui Salieri), a fost extrem de productiva si benefica.”

Interpretarea lui Mozart cu exemple grele din istoria actoriei, cu  Tom Wolfe care a devenit imaginea a ceea ce ne proiectam despre compozitor gratie succesului urias al filmului Milos Forman, dar si cu interpretari geniale din teatrul britanic (Tim Curry si Michael Sheen au oferit printre cele mai celebre versiuni) a fost o provocare interesanta pentru cei 39 de ani ai lui Sharpe. Actorul recunoaste ca ”a fost  destul de dificil sa obtin o imagine precisa a lui Mozart din ceea ce am citit. Uneori era descris ca un geniu foarte fericit, neimpovarat de talentul sau, iar in alte surse se vorbea despre tendinta lui spre depresie, schimbari de dispozitie si un ton uneori taios.
Ceea ce parea constant, insa, era simtul umorului si exuberanta lui, care cred ca fac rolul atat de atractiv. Dar nu este vorba doar despre om, ci si despre muzica in sine. In toate rolurile mele anterioare, intrebarea era mereu „cine este aceasta persoana?”, dar aici ai o bogatie de material in muzica lui, care vine direct din interiorul sau. In multe feluri, aceasta a fost adevarata mea calauza. Ma puteam intoarce mereu la muzica pentru a gasi raspunsuri. Este atat de bogata si de complexa.”

Asa cum reiese si din propriile sale declaratii, Sharpe nu este interesat de mitul geniului pentru care creatia vine „usor”, ci de tensiunea dintre talent si povara lui. Aceasta perspectiva se leaga organic de temele recurente din cariera sa: indivizi care nu se potrivesc pe deplin lumii in care traiesc si care cauta sens intr-un context ostil sau confuz. Diferenta esentiala este ca, in Mozart, aceasta lupta se exprima prin muzica, vitalitate si o energie aproape copilareasca, nu prin tacere sau retragere.

Rolul marcheaza si o extindere a registrului sau actoricesc, solicitand nu doar profunȚzime emotionala, ci si prezenta fizica, ritm si relationare constanta cu muzica. In acest sens, Amadeus functioneaza ca o sinteza intre actorul si artistul complet care este Sharpe.

 ”Sincer, mi-au placut absolut toate secventele muzicale. Muzica este atat de buna, atat de inspirationala. M-am simtit mereu sustinut de instrumentisti si de toata echipa”, isi aminteste Will. ”Ben Holder a fost un sprijin imens. Cand l-am intalnit prima data, stiam sa cant putin la pian – cateva acorduri si cam atat. Dar m-a invatat sa cant piesele de care aveam nevoie intr-un mod care le facea sa para mult mai simple decat erau in realitate.https://www.youtube.com/watch?v=tCooUh3plsI
A fost mereu prezent pe platou atunci cand exista o secventa muzicala. Evident, nu sunt dirijor, nu sunt muzician profesionist, asa ca adesea ma gandeam: „Doamne, nu prea stiu ce fac aici.” Dar nimeni nu a fost vreodata critic. Incercam pur si simplu sa simt ceea ce spune muzica.”

Primele reactii critice au remarcat tocmai aceasta transformare: interpretarea sa a fost descrisa ca surprinzator de libera si umana, aducand un Mozart mai putin caricatural si mai apropiat de sensibilitatea contemporana. Pentru Will Sharpe, Mozart nu este doar un rol important, ci o redefinire a posibilitatilor sale ca actor.

Urmariti toate episoadele din Amadeus acum, exclusiv pe SkyShowtime.

Puteti  citi gratuit scrisorile lui Mozart catre familia lui. Din 2 ianuarie pe SkyShowtime avem serialul Amadeus cu Will Sharpe in rolul lui Mozart.