Gala premiilor Oscar 2026 va avea loc la finalul saptamanii viitoare, pe 16 martie, si are un singur premiu care este considerat de specialisti ca fiind garantat: Jessie Buckley pentru rolul din „Hamnet” si trofeul pentru cea mai buna actrita intr-un rol principal. Desi nimic nu este 100% cert pana la ceremonia Oscarurilor, Buckley a impresionat specialistii din SUA si Regatul Unit si a castigat aproape toate premiile posibile cu rolul sotiei lui Shakespeare din filmul regizat de Chloe Zhao. In total, a strans 34 de trofee, inclusiv Glob de Aur, BAFTA, Critics Choice Awards si Actor Awards (SAG-Aftra). Este o reusita rar obtinuta de o actrita in ultimul deceniu.

Pe Jessie Buckley o puteti vedea de astazi in cinematografele romanesti intr-un nou rol spectaculos: „Mireasa” (The Bride). Este un film produs de Warner Bros. Pictures si distribuit la nivel local de Vertical Entertainment, fiind disponibil si in format IMAX din 4 martie. 

Filmul este regizat de Maggie Gyllenhall si il are ca protagonist, pe langa Buckley, pe castigatorul premiului Oscar, Christian Bale. Este o abordare indrazneata a uneia dintre cele mai cunoscute povesti fantastice.

Actiunea se desfasoara in anii 1930, cand „Frank” (Christian Bale) se simte extrem de singur si ii cere unui doctor briliant sa ii creeze o partenera. impreuna, acestia readuc la viata o tanara superba care fusese ucisa si astfel “Mireasa!” ia nastere. Urmeaza crima, posesie, o miscare sociala radicala si o idila criminala.

Despre cum a construit scenariul si o povestea originala a acestui personaj iconic, regizoarea si scenarista Maggie Gyllenhaal declara: „Ida este un personaj pe jumatate adormit, pe jumatate mort, suportand tot felul de lucruri ingrozitoare. si apoi nu mai face asta. Ea spune adevarul absolut intr-un mod foarte periculos care ii aduce moartea. si aceasta este persoana care apoi se intoarce ca Mireasa şi spune lucrurilor pe nume. S-a nascut din morti, este un monstru şi este super puternica. Adevarul ei este sustinut de toate acestea. si aşa incepe o miscare. Ea devine — nu stiu daca vigilent este cuvantul potrivit — dar devine ca un adevar radical. si asta e periculos.”

In distributie mai sunt Peter Sarsgaard, Jake Gyllenhaal si Penélope Cruz. Maggie Gyllenhaal regizeaza dupa propriul scenariu si produce filmul alaturi de Emma Tillinger Koskoff, Talia Kleinhendler si Osnat Handelsman Keren.

Echipa din spatele camerelor de filmat este compusa din directorul de imagine Lawrence Sher, designerul de productie Karen Murphy, editorului Dylan Tichenor, coordonatorului muzical Randall Poster, compozitorului Hildur Gudnadóttir si designerului de costume Sandy Powell.

In peisajul actual al Hollywood-ului, unde celebritatea se construieste adesea printr-o prezenta dominanta pe retelele de socializare, Jessie Buckley reprezinta o anomalie asumata. 

„Nu am facut niciodata un film Marvel, nu sunt pe Instagram, sunt probabil cea mai putin rentabila alegere”, declara actrita irlandeza de 36 de ani intr-un interviu publicat in revista Vogue. Tocmai acest refuz de a juca dupa regulile comerciale ale Hollywood-ului o propulseaza acum spre varful carierei sale. In timp ce multi actori din generatia ei folosesc profesia doar ca pe o trambulina spre regie sau antreprenoriat, Buckley ramane profund ancorata in actul interpretativ, fiind descrisa adesea ca o artista care traieste pentru a juca. 

De-a lungul carierei, Buckley a ramas mereu aproape de roluri complexe, care i-au oferit oportunitatea sa-si exerseze versatilitatea si profunzimea prin acel amestec de putere si emotie care surprinde poate cel mai bine vartejul experientei umane. Printre rolurile ei memorabile se numara cele din „Chernobyl” sau „Women Talking”. 

In teatru, a debutat in „A Little Night Music” de Stephen Sondheim sub bagheta lui Trevor Nunn, pentru ca ulterior sa exploreze repertoriul clasic la Shakespeare’s Globe si pe scenele din West End alaturi de nume precum Jude Law sau Kenneth Branagh. Momentul de varf al carierei sale pe scena ramane interpretarea viscerala a personajului Sally Bowles in „Cabaret”, rol pentru care a adoptat un regim de disciplina vocala extrema si care i-a adus premiul Olivier pentru cea mai buna actrita.

Merita mentionata si latura sa muzicala care a culminat in 2022 cu lansarea albumului „For All Our Days That Tear the Heart”, realizat impreuna cu Bernard Butler (Suede), materialul fiind nominalizat la prestigiosul Mercury Prize.

Parcursul ei a inceput in Killarney, intr-o familie pasionata de muzica – mama fiind cantareata de opera, iar tatal poet – Buckley a fost respinsa de mai multe scoli de teatru din Londra.

La 17 ani, a ajuns in mijlocul unui reality show britanic, „I’d Do Anything”, o experienta pe care a descris-o ulterior ca fiind „o lume stricata”, marcata de „obiectificare si body shaming”. Desi a ajuns pana in finala emisiunii patronate de Andrew Lloyd Webber, refuzul ei ulterior de a accepta un rol de rezerva pe West End a reprezentat prima sa declaratie de independenta artistica. 

A preferat sa cante jazz prin cluburi pentru a-si plati chiria, decizie care, intamplator, i-a adus un mecena care i-a finantat studiile la prestigioasa Royal Academy of Dramatic Art (RADA).

Prestatia ei din “Hamnet” reprezinta maturizarea artistica a actritei: o interpreteaza pe Agnes, sotia lui William Shakespeare, alaturi de Paul Mescal. In New York Times, secventa sfasietoare in care urla la aflarea mortii fiului ei a fost descrisa de critici ca o expresie a durerii materne universale, capabila sa treaca dincolo de istorie. Acest moment de profunzime emotionala — care a lasat multi spectatori cu lacrimi in ochi la iesirea de la cinema — a coincis cu o tranzitie din viata ei personala, actrita ramanand insarcinata cu primul ei copil imediat dupa incheierea filmarilor. Intre timp s-a casatorit cu partenerul ei, Freddie Sorenson, un fost producator TV care lucreaza acum in domeniul sanatatii mintale.

“The Bride!” (Mireasa) este a doua colaborare pe care Buckley o realizeaza cu Maggie Gyllenhall, dupa  „The Lost Daughter”, care i-a adus prima nominalizare la Oscar. Vorbind despre afinitatea ei pentru Buckley, Gyllenhall a descris-o ca avand “capacitatea rara de a cuprinde intregul spectru al experientei umane in interiorul ei.”