Sculptura „Danaida” de Brancusi va fi scoasa la licitatie, cu o estimare de 100 de milioane de dolari. Ar putea stabili un nou record de piata pentru opera lui Brancusi.
O sculptura realizata de Constantin Brancusi in urma cu mai bine de 100 de ani ar putea scrie istorie pe piata de arta si sa stabileasca un nou record de piata pentru artistul nascut la Hobita.
Este un moment cheie pentru pozitionarea lui Brancusi la nivel international: in Romania este omagiat prin Anul Brancusi, in ultimii ani au avut loc mai multe expozitii majore in muzee importante din Europa iar la Berlin va fi vernisata in curand prima prezentare a atelierului sau in afara Frantei.
Sculptura „Danaida”, datata in 1913, este estimata intr-o licitatie la o suma fara precedent pentru Brancusi: 100 de milioane de dolari.
„Danaida” (1913), un cap de bronz cu patina bruna si foita de aur, este cap de afis la licitatia de primavara organizata in luna mai de casa Christie’s la New York. Capodopera provine din colectia regretatului magnat media Samuel Irving Newhouse, care a achizitionat-o de la aceeasi casa de licitatii in anul 2002 pentru suma de 18,2 milioane de dolari, un pret care la acea vreme a stabilit un record absolut pentru artistul roman si a transformat-o, pentru o vreme, in cea mai scumpa sculptura adjudecata la licitatie.
Actualul record pentru Brancusi este detinut de sculptura „Tanara fata sofisticata” (Portretul lui Nancy Cunard), care a fost adjudecata in anul 2018 pentru suma de 71,2 milioane de dolari. Daca „Danaida” isi va atinge sau va depasi estimarea de 100 de milioane de dolari, va stabili un nou prag istoric pentru cota de piata a unuia dintre cei mai influenti sculptori ai secolului trecut.
In contextul istoric al licitatiilor, operele lui Brancusi au dictat constant tendintele, asa cum s-a intamplat in 2005, cand „Pasarea in vazduh” a fost vanduta pentru 27,5 milioane de dolari, depasind chiar recordul stabilit anterior de o alta varianta a „Danaidei” vanduta cu 18,1 milioane de dolari in luna mai a anului 2002.
Avand in vedere ca pana in prezent Christie’s a tranzactionat cele mai scumpe sapte lucrari ale lui Brancusi, asteptarile sunt grandioase pentru “Danaida”. Iar faptul ca provine din una dintre cele mai importante colectii private din SUA — istoricul de arta si curatorul Mark Rosenthal scria ca Newhouse era dispus sa plateasca orice pret pentru o lucrare pe care si-o dorea, estimandu-se ca a investit 700 de milioane de dolari in achitia de opere de arta.
Dupa moartea lui Newhouse, survenita in 2017 la varsta de 89 de ani, administrarea colectiei a revenit consilierului sau pe probleme de arta, Tobias Meyer, un fost angajat al casei rivale Sotheby’s. Din acel moment, mostenitorii au inceput sa vanda piesele treptat, atat in cadrul unor licitatii, cat si prin tranzactii private. O adjudecare spectaculoasa a avut loc prin lucrarea lui Andy Warhol din 1964, „Shot Orange Marilyn”, pentru o suma evaluata la 200 de milioane de dolari.
Este a patra oara cand Christie’s castiga dreptul de a vinde opere din colectia Newhouse, tranzactionand pana in prezent piese in valoare de peste 400 de milioane de dolari. Lotul din acest an este cap de afis nu doar datorita „Danaidei” lui Brancusi, ci si gratie picturii „Number 7” (1948) de Jackson Pollock, o lucrare achizitionata de la A. Alfred Taubman, fostul proprietar al Sotheby’s cu o estimare situata tot la 100 de milioane de dolari, suma care ar dobori actualul record al artistului, fixat la 61,2 milioane de dolari in 2021.
“Danaida” in cauza a fost realizata in jurul anului 1913, cu o inaltime de 28 centimetri fara baza, purtand semnatura si stantila turnatoriei: „BRANCUSI C. Valsuani Cire Perdue”.
Sidney Geist insinueaza ca “Danaida” s-ar afla in aceeasi situatie cu seria „Domnisoara Pogany” si ar fi un portret al lui Margit Pogany, insa conceput intr-o cu totul alta maniera, reprezentand o evolutie a formei si o rafinare a viziunii sale artistice.
Legatura dintre artist si muza sa, Margit Pogany, incepe in 1910, la Paris, orasul unde Pogany studia pictura iar Brancusi se mutase de cativa ani. Desi artistul experimentase anterior cu subiectul „Danaidei”, realizand o versiune in piatra de Vrata intre 1907 si 1909, cu forme inca destul de ancorate in naturalism — lucrarea aflandu-se in colectia Muzeului National de Arta al Romaniei —, abia dupa ce a cunoscut-o pe tanara studenta maghiara a revenit asupra temei, cioplind in 1910 o versiune in marmura.
Tanara avea sa descrie mai tarziu experienta intalnirii sale vizuale cu propria esenta sculptata (referindu-se, probabil, la sculptura Domnisoara Pogany si nu neaparat la Danaida: „Nu-mi amintesc de cate ori ne-am intalnit, cand intr-o zi m-a rugat sa vin la atelierul lui si sa vad cateva lucrari pe care tocmai le terminase. Parea foarte dornic sa le arate, vrand sa vin in acea zi. M-am dus cu o prietena de-a mea si ne-a aratat sculpturile lui. Printre ele se afla un cap de marmura alba care m-a atras puternic. Am simtit ca sunt eu, desi nu avea niciuna dintre trasaturile mele. Era doar ochi. Brancusi a fost ingrozitor de incantat ca m-am recunoscut”.
In urma acestei vizite initiale, Pogany a revenit in atelierul lui Brancusi de pe Rue du Montparnasse in decembrie 1910 si in ianuarie 1911 pentru sedinte oficiale de pozat, sedinte care aveau sa stea la baza seriei celebre ce i-a purtat numele. Nu poate fi demonstrat cu certitudine ca „Danaida” face parte din aceeasi serie deoarece Brancusi nu-si pastra schitele intermediare si a distrus studiile in lut pe care le-a realizat in prezenta lui Pogany. Insa au supravietuit doar cateva desene din timpul acestor sesiuni, exemplele fiind in prezent gazduite in Muzeul de Arta din Philadelphia si in Graphische Sammlung, Staatsgalerie din Stuttgart.
In acel stadiu al creatiei sale, Brancusi era in plin proces de a crea o reprezentare redusa la esenta modelului sau, concentrandu-se aproape exclusiv asupra ochilor sai mari si a coafurii netede, austere, reusind sa creeze o compozitie cu usoare torsiuni.
Referintele vizuale la sculptura greaca arhaica si cicladica sunt o constanta de-a lungul intregii opere a lui Brancusi.
Adesea, titlurile operelor sale ofera indicii referitoare la sursele antice, cum ar fi „Prometeu”, „Leda”, „Cariatida”, „O muza”, „Himera”, „Socrate” sau „Narcis”.
„Danaidele” erau, in mitologia greaca, cele 50 de fiice ale regelui Danaos din Argos, aflat in conflict cu fratele sau. In urma unui plan sangeros ordonat de tatal lor in noaptea nuntii, 49 dintre ele si-au asasinat sotii, fiind condamnate in lumea de apoi la o pedeapsa vesnica: aceea de a umple cu apa niste ulcioare gaurite. Cu toate acestea, asa cum observa istoricii, latura intunecata a acestui mit parea sa nu il intereseze deloc pe Brancusi. Documentatia privind legatura sa cu Pogany atesta o relatie de prietenie profunda, nicidecum una dominata de imaginea unei femei puternice si distructive.
Sculptura ce va fi scoasa la licitatie in luna mai la Christie’s a fost o piesa importanta din succesul urias al lui Brancusi in SUA inca de la inceputurile sale, fiind inclusa in cadrul expozitiei revolutionare din 1914 de la „The Little Galleries of the Photo-Secession” din New York, dirijata de Edward Steichen si sponsorizata in totalitate de Eugene si Agnes Meyer.
Cuplul american Meyer, mecena proeminenti si prieteni generosi ai artistului, a devenit astfel primul proprietar al operei, achizitionand-o direct din expozitie si lasand-o mostenire descendentilor pana cand aceasta a ajuns in posesia lui Newhouse. Insa expozitia istorica din 1914 l-a plasat ferm pe Brancusi in fruntea modernismului de avangarda atat in SUA, cat si in Europa.
In prezent, se cunosc alte sase mulaje in bronz ale Danaidei, care pot fi admirate in institutii prestigioase precum Centrul Georges Pompidou din Paris (momentan este inchis dar atelierul lui Brancusi va fi expus zilele viitoare la Berlin intr-o prezentare grandioasa), Kunstverein din Winterthur, Muzeul de Arta din Philadelphia, Tate Gallery din Londra si Rhode Island School of Design.
Versiunea din piatra de la MNAR lipseste momentan din Romania, fiind expusa la Museo dei Fori Imperiali – Mercati di Traiano din Roma, in cadrul Anului Cultural Romania–Italia. Expozitia este curatoriata de Erwin Kessler, directorul MNAR.
