Sambata, Corul Madrigal sustine un concert gratuit la Piata Matache. Este locul din inima Bucurestiului care a supravietuit prin patru regi, razboaie si comunism.
Corul National de Camera „Madrigal – Marin Constantin”, dirijat de Anna Ungureanu, va sustine sambata, 16 mai, de la ora 19:00, un recital in aer liber la Piata Matache din Bucuresti.
Concertul face parte din manifestarile dedicate Zilei Bujorului Romanesc, sarbatorita anual pe 15 mai si instituita oficial prin lege in 2023, ca recunoastere a valorii simbolice a bujorului in patrimoniul romanesc.
Evenimentul, organizat de Primaria Sectorului 1, se numeste „Bujori in Matache” si este cu acces gratuit pentru public.
Emil Pantelimon, managerul corului, a precizat ca prezenta Madrigalului la acest eveniment depaseste cadrul unui simplu recital: „Este un prim pas catre un proiect amplu, surprinzator, pe care il pregatim deja de un an si care va adauga un nou element aparte in galeria proiectelor inedite ale Madrigalului.”
Pantelimon a adaugat ca publicul poate astepta „un recital pur romanesc” si ca se estimeaza o prezenta numeroasa. Recitalul de sambata se inscrie in directia artistica prin care Madrigalul aduce muzica corala in spatii neconventionale, creand experiente culturale accesibile publicului larg — la finalul anului trecut, au cantat in fata cladirii La Mita Biciclista.
Alegerea Pietei Matache este simbolica, spatiul are o incarcatura istorica aparte, fiind unul dintre cele mai vechi si mai animate locuri de schimb comercial si intalnire comunitara din Bucuresti.
Povestea locului incepe cu mult inainte de 1887, cand municipalitatea a cheltuit 58.000 de franci pentru a amenaja o hala cu beciuri racoroase pentru marfuri, pe Calea Grivitei, la coltul cu strada Buzesti.
Numele i-a ramas de la Loloescu Matache, un macelar care isi deschisese pravalia pe la 1879 tocmai in acel vad, la intersectia Caii Grivitei cu strada Buzesti. Nicolae Vatamanu, istoricul Bucurestiului de la 1900, care a locuit in apropiere, il descrie pe Matache ca avand „scaunul de macelarie la intersectia Ulitei Targrovistei cu actuala strada Buzesti, acolo unde altadata era cofetaria Radulescu, iar acum o librarie” — este vorba despre imobilul in care aveau sa se gaseasca libraria I.L. Caragiale si Cinematograful Feroviar.
Matache obisnuia sa transeze carnea in vazul clientilor, pe butuci asezati in fata pravaliei, era fire sociabila si vesela, gata sa asculte oful cumparatorilor si sa-si ofere ajutorul, iar in scurt timp a devenit un personaj atat de popular incat numele lui s-a extins mai intai asupra pietei, apoi asupra halei construite ulterior.
Potrivit platformei Bucuresti Uitat, intr-un material scris de Georges Eneas, locul insusi are radacini si mai adanci. Pe la 1846, pe actualul amplasament al Pietei Matache exista deja o piata cunoscuta drept Piata Mica, Piata Sfantul Stefan sau Piata Cuibul cu Barza — denumiri preluate de la o piata desfiintata aflata langa o biserica din apropiere, unde se adunau taietorii de lemne si buturugarii, adica vanzatorii de buturugi pentru foc.
Aceasta la randul ei era continuatoarea a doua piete mai vechi, infiintate prin Regulamentul Organic de la 1830: una la capul Podului Mogosaoaiei, aproximativ pe locul actualului Palat Victoria, alta langa Biserica Sfantul Stefan de pe Calea Plevnei de astazi. Dezvoltarea intregii zone a luat avant dupa 1872, cand a fost inaugurata Gara Targovistei — viitoarea Gara de Nord — construita pe o parte din proprietatea lui Dinicu Golescu.
Practic, toata activitatea din zona gravita in jurul pravaliei lui Matache.
Pentru ca se afla la marginea orasului, piata atracea negustori de pretutindeni si de diferite nationalitati: greci si macedoneni cu produse de patiserie, olteni cu carne de vita, oaie sau pasare si cu legume proaspete, turci si bulgari cu dulciuri si bauturi racoritoare, evrei cu haine si maruntisuri de mercerie.
In 1898, primarul Bucurestiului de atunci, Constantin F. Robescu, a lucrat la largirea halei in structura metalica simetrica, alcatuita din trei corpuri identice unite printr-un corp transversal central prevazut pe coama cu un luminator pe toata lungimea sa.
Intre 1940 si 1941, peretii laterali din lemn au fost inlocuiti cu zidarie, stalpii metalici fiind inglobati in noile fatade. Halei i s-au adaugat ferestre cu arcade, un basorelief pe fatada si alte amenajari exterioare care i-au conferit aspectul pe care l-a pastrat pana la demolare.
De-a lungul timpului a purtat mai multe nume oficiale — Hala Grivita, Piata Buzesti, Piata Ilie Pintilie in perioada socialista, apoi Piata Haralambie Botescu — insa bucurestenii au numit-o intotdeauna Piata Matache Macelarul sau, pe scurt, Piata Matache. Comunitatea din jur a supravietuit sub patru regi, a trecut prin doua razboaie mondiale si prin nationalizarea comunista din 1948. A fost demolata pe 25 martie 2013 in baza unei autorizatii emise de primarul Oprescu.
Recitalul Corului Madrigal de sambata are loc in piata care a ramas dupa disparitia halei.
