Dragos Bucur, unul dintre cei mai cunoscuti si apreciati actori romani, joaca in „FUZE: Diversiune exploziva” alaturi de Aaron Taylor-Johnson („Bullet Train”, „Nosferatu”), Theo James („The White Lotus”, „Divergent”) si Sam Worthington („Avatar”, „The Exorcism”).

Thrillerul semnat de regizorul nominalizat la Oscar David Mackenzie, care urmareste o misiune contracronometru: dezamorsarea unei bombe și securizarea centrului Londrei, vine in cinematografele din România din 26 mai, distribuit de T.R.I.B.E Films!

Cum a fost pentru tine intalnirea cu filmul FUZE, de la casting la colaborarea cu echipa, actorii? Ce ne poti spune despre rolul tau?

Castingul pentru FUZE a fost online, asa cum se fac majoritatea in ultimii ani, organizat prin agentia de impresariere CVGG cu care colaborez de 15 ani.
M-am intalnit direct cu regizorul, David Mckenzie, ceea ce nu se prea intampla, deoarece de obicei te vezi cu directorul de casting in prima etapa si abia ulterior cu regizorul daca mai e cazul. Confirmarea a venit foarte repede, cred ca a doua sau a treia zi, dar au fost ceva emotii pentru mine din cauza filmarilor pentru „Visuri la cheie”.
Din fericire, cu ajutorul colegilor de la productia emisiunii, am eliberat intreaga saptamana in care trebuia sa filmez in Londra si am reusit astfel sa iau proiectul.
A fost un proiect foarte interesant, chiar daca rolul meu nu are o intindere prea mare, in primul rand datorita faptului ca am avut cateva secvente cu Sam Worthington si Theo James si apoi pentru ca David, regizorul, este un tip foarte relaxat si cu umor.
Personajul meu, Ludo, era initial grec get beget, dar dupa cateva discutii in care i-am povestit lui David despre aromanii imprastiati prin Grecia, Bulgaria si Serbia, am decis impreuna sa il facem aroman si sa introduc cateva replici in romana.
Despre Sam Worthington si Theo James am de spus numai de bine, sunt actori normali, cu capul pe umeri, modesti si in acelasi timp constienti de valoarea lor. Am vorbit despre copii, despre proiect, mi-a povestit despre filmarile de la Avatar cu o camera la 10 cm de fata care te filmeaza non-stop, am discutat ca intre colegi despre bani si cariera.

Dragos Bucur, Theo James, arhiva personala

Ce simti ca s-a schimbat, dupa atata experienta cinematografica, in modul in care te raportezi la roluri internationale sau noi proiecte in general?

Se schimba continuu modul in care ma raportez la proiecte noi, dar asta tine si de varsta si de ordinea prioritatilor in viata, nu doar de experienta.
Acum 20 de ani, cariera cinematografica era cel mai important lucru din viata mea, acum este doar un capitol frumos si interesant, dar in nici un caz nu mai este pe primul loc. Ma bucur in continuare cand fac film, ma simt bine in fata camerei de filmat si am senzatia ca din punct de vedere profesional acolo excelez, in filme sau seriale, nu in televiziune.

Ai jucat alaturi de nume importante din cinematografia internationala, dar si cu debutanti romani la inceput de drum. Cum se schimba ritmul si „chimia” ta ca actor atunci cand treci de la un set international urias la energia restransa si bruta a unui film independent romanesc si invers?

Sa stii ca din anumite puncte de vedere prefer filmele independente, deoarece acolo recunosc energia anilor de facultate si simt dorinta sincera a oamenilor de a face acel proiect, dincolo de bani, orgoliu sau nevoi. Pe de alta parte, exista o rigoare si un nivel de profesionalism in proiectele internationale, impuse de foarte multi ani de experienta dar si de bugete, care sunt greu de atins in proiectele romanesti. Eu, pe de alta parte, sunt acelasi si in proiecte mari si in proiecte mici. Adica, ce sa fac, sa spun replica mai prost intr-un proiect fara buget? Sau sa nu ma implic la fel de serios, sa alerg mai lent, sa strig mai incet? Eu sunt cat de bun pot fi, indiferent de natura proiectului pentru care filmez.

Se vorbeste des despre actorie ca despre un proces de consum emotional. Dupa atatia ani de cariera, care este rolul din care ai simtit ca ti-a fost cel mai greu sa „iesi” odata ce filmarile s-au terminat?

Imi pare rau ca stric acest mit pe care eu nu l-am inteles niciodata, dar… adevarul este ca nu se aplica sau cel putin nu in cazul meu. Pentru mine aceasta problema nu a existat niciodata si probabil ca nu va exista nici de acum inainte, desi, bineinteles, anumite roluri sunt mai solicitante decat altele si uneori poate fi epuizant sa filmezi 30-40 zile, 12-13 ore pe zi, in frig, caldura sau ploaie. Nu am „intrat in pielea personajului” niciodata, asa ca nu a trebui sa „ies din ea” niciodata. Eu imi invat textul, analizez firul povestii, caut motivatiile personajului, ascult dorintele regizorului si apoi raspund celorlalte personaje conform celor de mai sus. Iar intre timp incerc sa ma distrez cat mai mult!

Cand mai ai timp sa te uiti la filme si seriale, cum/ ce alegi sa vizionezi? Ai vreo recomandare dintre titlurile care te-au captivat sau care ti-au placut in ultima vreme?

Recunosc ca si eu am inceput sa consum mai multe seriale decat filme in ultimii ani… Ultimul serial care m-a impresionat este „Better Call Saul”, un exemplu de proiect care reuseste sa combine extraordinar un joc impecabil, un scenariu scris cu atentie la cele mai mici detalii si o poveste cu lipici la public.

Intr-un podcast recent mentionai ca esti „un artist cu suflet de contabil” si ca te-ai mutat la tara.  Cum te ajuta aceasta ancorare in lucruri practice si in viata rurala sa ramai echilibrat intr-o industrie definita de imagine si agitatie urbana?

Viata nu e film si nici televiziune. „Vedetele” au familii, au probleme, le vin facturi, se mai cearta cu copiii, au dureri de burta si de cap, unele au cai si magari, albine si caini ucigasi de gaini. S-a creat aceasta imagine falsa ca daca apari la televizor sau pe net, esti obligatoriu diferit si special… ei bine, nu e chiar adevarat!

Prin proiectele tale, de la scoala de actorie pana la televiziune, influentezi mult generatiile tinere si comunitatea. Cum definesti, la momentul actual, succesul unui proiect: prin premiile si vizibilitatea aduse sau prin impactul direct asupra celor implicati?

Depinde ce urmareste creatorul. Sunt regizori pentru care succesul de public nu inseamna nimic si care isi doresc doar recunoastere internationala la festivaluri cat mai importante.
Si asta e ok, cum ar spune Seinfeld… Exista alti creatori (nu le-as spune chiar regizori) pentru care important este doar numarul de admisii in cinema, indiferent de ce anume aduce spectatorii in sala. Si asta e ok, cum ar zice tot Seinfeld. Mie imi place echilibrul.

Emisiunea „Visuri la cheie” te-a pus constant fata in fata cu realitati sociale dure si povesti de viata coplesitoare.  Cum ai reusit sa iti protejezi emotiile, dar in acelasi timp sa ramai prezent si empatic pentru oamenii pe care ii ajuti?

Nu ma gandesc „acum ma protejez”, dar probabil ca stabilind inconstient ordinea prioritatilor in viata mea, reusesc sa ascult si sa empatizez sincer cu familiile pe care le cunosc in timpul filmarilor si apoi sa revin la cei importanti pentru mine – Dana si copiii in particular, familia in general.

Daca te-ai privi acum pe tine cel de la debutul in Marfa si banii, ce sfat pragmatic i-ai da tanarului Dragos Bucur sau unui actor aflat acum la inceput de drum, despre gestionarea refuzurilor, dar si a succesului in aceasta meserie?

In primul rand as fi foarte entuziasmat ca exista calatorie in timp! Mi-as spune sa o iau mai usor cu munca in primii ani de profesie, sa fac tot ce vreau sa fac si sa refuz tot ce nu imi place, pentru ca drumul pe care merg ma va duce in locuri foarte frumoase si voi avea o viata intensa si satisfacatoare.

Care este frica ta profesionala ramasa neexplorata sau provocarea pe care ai refuzat-o pana acum, dar pentru care simti ca abia astazi esti cu adevarat pregatit?

Tocmai am terminat filmarile pentru un serial nou, „Trafic” (produs de PRO TV și VOYO) in care am facut, din punct de vedere profesional, lucruri pe care credeam ca nu sunt capabil sa le fac sau, mai bine zis, mi-a fost frica mereu sa le incerc. Am evitat pana acum sa fac „compozitie”, adica sa joc personaje care difera mult de felul meu de a fi si ma bucur ca in Trafic am avut curaj dar si oportunitate sa fac asta.

Privind in urma cui si pentru ce i-ai multumi pentru lectiile, sfaturile, intalnirile sau inspiratia care simti ca te vor ajuta si in viitor?

Profesional le sunt dator lui Catalin Naum si Mircea Albulescu, lui Cristi Puiu, Radu Muntean si Corneliu Porumboiu. Uman, le sunt dator parintilor mei si surorii mele, Danei si copiiilor mei. Le multumesc tuturor!

FUZE – Diversiune exploziva intra in cinematografele din România din 26 mai, distribuit de T.R.I.B.E Films.