Skip to content

Interviu Razvan Suma, violoncelist si director artistic CellEAST Festival. „Violoncelul este la fel de naravas ca oricare alt instrument. Fiul meu, Tiago, a cantat pe scena „Romanii au talent” acum cateva zile un colaj de Bach cu AC/DC.”

Razvan Suma este definitia artistului multivalent care redefineste dinamica muzicii clasice in Romania: este solist concertist, profesor universitar, promotor cultural si manager de proiecte. 

Pe langa cariera sa solistica impresionanta, reuseste sa coordoneze cu succes initiative majore care pun tara noastra pe harta muzicala mondiala. Printre acestea se numara si festivalul CellEAST, un proiect de referinta dedicat in exclusivitate violoncelului, unde Razvan Suma isi asuma rolul strategic de Director Artistic al tuturor proiectelor din cadrul evenimentului, fiind totodata si director artistic al proiectului ICon Arts Transilvania.

In anul 2026, Festivalul CellEAST sarbatoreste o borna importanta: cinci ani de activitate culturala, marcati prin dialog artistic, inovatie si o pasiune contagioasa pentru violoncel. 

A 5-a editie aniversara CellEAST aduce in fata publicului o serie de concerte unice si concepte originale, cu un repertoriu auzit in Romania pentru prima data. Programul diversificat din acest an acopera un spectru larg, de la capodopere baroce la creatii contemporane, incluzand recitaluri solo, proiecte de muzica de camera, corale si de ansamblu, toate gandite sa atraga public de toate varstele.

Inima festivalului ramane Concursul International CellEAST, singurul eveniment din tara dedicat exclusiv violoncelului, organizat de Asociatia Culturala PlaCello si UCIMR ca o platforma pentru tinerele talente la nivel international. Editia din 2026 vine cu o premiera nationala absoluta: introducerea categoriei de Violoncel Baroc. Viziunea pe termen lung este completata de proiectul educational Future CellEAST, dedicat tinerilor violoncelisti avansati, si de programul MiniCellos, fondat de violoncelista Ella Bokor in 2018, ambele oferind tinerilor un mediu unic de dezvoltare tehnica si muzicala.

Solist concertist al Orchestrelor si Corurilor Radio Romania si Conferentiar Universitar Doctor la Universitatea Nationala de Muzica Bucuresti, Razvan Suma are o cariera internationala ce insumeaza peste 1.500 de concerte si o discografie bogata de 13 CD-uri.

Este castigator al unor competitii de prestigiu precum „Viotti” (Italia), „Villa de Llanes” (Spania) si „Markneukirchen” (Germania) si profesor invitat la masterclass-uri din tara si din strainatate, in Spania, Italia, Bulgaria, Serbia, Polonia, Lituania, Ucraina, Coreea, Uzbekistan si Kazakhstan. 

Promotor activ in turnee inca din 2006, el a propus publicului romanesc incepand cu 2012 celebrul turneu „Va place Bach?”, urmat de proiecte dedicate lui Brahms, Beethoven sau Schubert. In 2018, turneul „Va plaCello?” a marcat fondarea ansamblului omonim, iar valoarea sa a fost reconfirmata recent, in 2026, prin Premiul de Excelenta acordat de UCIMR pentru activitatea solistica desfasurata in anul precedent.

In randurile care urmeaza, va invitam sa descoperiti un dialog deschis si profund cu Razvan Suma. Am discutat despre mizele editiei aniversare CellEAST, despre provocarea de a aduce muzica baroca si contemporana in fata publicului tanar, dar si despre secretele unei cariere de anduranta care imbina perfect rigoarea scenei cu generozitatea pedagogiei. Este un interviu despre muzica, viziune, management si resorturile interne ale unuia dintre cei mai prolifici violoncelisti romani ai momentului.

Ati depasit pragul de 1.500 de concerte si aveti 13 CD-uri lansate. Cum s-a schimbat definitia succesului pentru dumneavoastra de la debut pana la Premiul de Excelenta primit acum, in 2026?

Am pierdut evidenta concertelor de mult timp, iar acestea au capatat intelesuri diferite. Acum este foarte important sa ma simt bine cand cant, iar acest concept este relationat cu partenerii cu care esti pe scena, cu repertoriul si cu sala de concert. Iar din punctul acesta de vedere ma simt privilegiat.

Ati reusit performanta de a umple salile cu integrala Bach sau turnee tematice. Cat de mult conteaza mintea de antreprenor pentru un muzician care vrea sa ramana relevant in Romania de azi?

Self managementul este cea mai profitabila varianta de promovare, dar uneori un ajutor exterior este binevenit. Asta din cauza lipsei de management local in primul rand, iar apoi lipsei de potential financiar dedicat muzicii. Orice management trebuie sa functioneze, iar cei care lucreaza la organizare, logistica sau promovare trebuie sa fie platiti. Daca onorariile artistilor nu sunt destul de mari, procentul pentru management devine insuficient. Deci, ce face artistul? Devine el insusi programator de evenimente, promotor, PR, sofer si tot ce inseamna parte logistica, iar toate aceste lucruri nu fac decat sa-l califice pentru a fi un bun manager, luandu-i din timpul pe care ar trebui sa-l dedice studiului la instrument. Aici suntem. Nu stiu daca e bine sau rau, existand argumente de pro si contra, dar functionam.

Ati cantat pe un violoncel Maucotel din 1849 care a apartinut legendarului Pierre Fournier. Cum va impuneti propria personalitate in fata unui instrument care poarta o istorie atat de grea?

Am cantat 10 ani pe acest instrument. A fost o experienta frumoasa gratie unei fundatii din Spania care a investit in acest instrument. Ca o informatie utila pentru toata lumea, investitia in instrumente muzicale este una dintre cele mai eficiente, mai profitabila decat imobiliarele sau arta vizuala. Arcusele fiind in acest moment top de profit. 

Am mai cantat pe instrumente extraordinare – Gaudagnini, Galliano, Gaspar da Salo. Acum cant pe un instrument modern construit de lutierul Silvian Rusu. Este al doilea instrument faurit de el pe care cant. Sunt extrem de multumit, fiind un lutier care a invatat luteria in Franta la Strasbourg cu lutierul Jean Christophe Graff, iar Silvian a ajuns la un nivel extraordinar multumita colaborarii intense cu Asociatia Lutierilor din Franta. 

Silvian Rusu ofera un premiu special la Concursul CellEAST 2026 – un violoncel de nivel de atelier, iar eu sunt convins ca laureatul va avea o experienta extraordinara cantand pe acest instrument. 

CellEAST implineste 5 ani de existenta. Care a fost acel moment critic in care ati simtit ca acest festival ar putea ramane doar un vis frumos?

Frustrari exista intotdeauna, dar noi am trecut de momente mult mai dificile. Asa ca nu avem optiunea renuntarii. Le comunicam tuturor „Noi nu avem probleme, doar solutii.”

Ati introdus Violoncelul Baroc ca premiera nationala in concurs. De ce ati simtit ca anul 2026 este momentul potrivit pentru aceasta intoarcere la origini?

Marele violoncelist Bruno Cocset este „vinovatul” pentru acest proiect. Ne-a spus la o masa ca a avut un vis pe care nu l-a putut realiza niciodata pentru ca nu a avut cine sa implementeze proiectul – un concurs de violoncel baroc. Ella Bokor, care este motorul principal al CellEAST Festival, i-a spus direct: vom fi noi aceia. Si iata ce reusim! Nu este doar concursul, ci faptul ca aceasta categorie se va canta la Ateneul Roman, iar cadrul este unul foarte larg in CellEAST International Competition, iar vizibilitatea categoriei baroc este una foarte buna.

Cu proiectele MiniCellos si Future CellEAST, acoperiti toate varstele. Construiti aici o academie de elita sau incercati sa formati o familie a violoncelului in Romania?

Familia violoncelistica este deja formata si functioneaza bine, poate cel mai bine din punctul de vedere al colaborarilor din interiorul disciplinei. Nu cred ca exista alt instrument care sa dezvolte mai multe activitati comune ca violoncelul. Mentalitatea si educatia pe care noi le-am primit de la maestrii nostri, generatii de-a randul, de la Serafim Antropov, Radu Aldulescu, Vladimir Orlov, Marin Cazacu, iar acum noi promovam acelasi tip de directie, ne-au apropiat facandu-ne sa realizam ca impreuna suntem mai puternici si devenim mai importanti. 

Ce aduce nou editia din acest an CellEAST si de ce ati ales Bucuresti, Suceava si Botosani?

In primul rand, editia de anul acesta aduce o premiera – Categoria baroc a CellEAST International Competition. Nu vreau sa neglijam concursul in sine cu cele 4 categorii ale sale, la care sunt inscrisi 70 de participanti din 22 de tari. Este o reusita de promovare extraordinara si o urcare evidenta pe scara concursurilor internationale.  

Devenim vizibili si pe plan intern, iar faptul ca suntem invitati de directorul Teatrului Municipal Matei Visniec – Adrian Paduraru, iar la Botosani fiind initiativa coorganizatorului nostru VESTRA, practic ajungem la un public care nu a mai avut parte de un festival de violoncele. Ne bucuram enorm sa ajungem la ei.

Ati interpretat recent Sostakovici, un compozitor al rezistentei. Cum se traduce teroarea si frica din partitura sa pe coarda violoncelului dumneavoastra, in contextul actual?

Noi relationam intotdeauna cadrul artistic cu cel uman, politic sau geografic. Sostakovici este unul dintre cei mai greu de exprimat compozitor. De ce? Pentru ca nu suntem familiarizati cu multe dintre detaliile vietii sale. Trebuie citit mult despre el pentru a putea ajunge la esenta. Nu stim cum sa exprimam stepa siberiana pentru ca nu am fost acolo. Chiar daca sistemul politic dictatorial comunisto-sovietic ne este noua destul de familiar, mi se pare ca uitam cam repede… De asemenea, umorul sau, mai bine zis, sarcasmul rusesc nu ne este foarte familiar. Deci, cunoasterea si informarea sunt elemente esentiale pentru o interpretare valoroasa.  

Ce ar trebui sa aiba un tanar sau o tanara ca sa fie potrivit pentru un instrument atat de naravas ca violoncelul?

Violoncelul este la fel de „naravas” ca oricare altul. Este nevoie de capabilitati auditive, talent, dar cel mai important – munca multa.

Exista astazi  trupe de muzicieni care reinterpreteaza hit-uri pop sau rock in versiunea violoncelului, baietii de la 2cellos fiind poate cei mai cunoscuti. Ati fost tentat vreodata sa reorchestrate o piesa pop sau rock pentru violoncel? Ce ati incerca sa reformatati” pt violoncel?

Fiul meu, Tiago, a cantat pe scena „Romanii au talent” acum cateva zile un colaj de Bach cu AC/DC. Eu am cantat enorm de multa muzica pop, de la Vita de Vie, la Stefan Banica, Paula Seling, Taxi etc. Intotdeauna interpretam la CellEAST Festival repertorii Fusion, ca Metallica sau Coldplay. 

Si invers, dintre lucrarile pentru violoncel cerebral, ce ati duce prin reorchestrare in lumea rock sau pop?

Exista multe aranjamente de piese clasice faimoase care sunt orchestrate rock sau pop. Nu sunt un fan, dar nu le exclud ca variante viabile. 

Dupa atatea turnee si masterclass-uri in toata lumea, de la Seul la Uzbekistan, Madrid sau in Ucraina, ce va mai face sa aveti emotii inainte de a urca pe scena?

Am ajuns la un moment in care am inteles ceva important, detaliu pe care il promovez cu insistenta – copiii nu au emotii, noi, cei din jur le inducem acest stres. Mama, tata, profesorul, ii aduc copilului aceasta optiune, pe care el, la inceput, nu o are. Pentru copiii cu care lucrez, acest subiect nu exista. Nu se discuta nimic despre emotii, pentru a nu le dezvolta si a transforma subiectul in ceva negativ. Este foarte important ca parintii sa inteleaga si sa sustina acest sistem. Pentru unii e greu, pentru ca au crescut in acest calvar al autodistrugerii. Altii, unii chiar profesori pluseaza, oferind elevilor pastile de calmare. Aceasta atitudine pe langa ca este ilegala, denota o limita profesionala din partea acelui profesor care nu realizeaza ca elevul / studentul din fata sa, nu este persoana proprie, ci este o alta personalitate complet diferita cu reactii, senzatii si sentimente complet diferite. 

Eu urc pe scena detasat total si imi fac treaba ca la repetitii, oferind ceea ce stiu sa fac mai bine, ca publicul sa plece fericit de la sala de concert. 

Cum s-a schimbat publicul de la primul turneu „Va place Bach?” din 2012? 

Repet de fiecare data: alaturi de publicul nostru, noi crestem si imbatranim frumos impreuna. 

Daca ar fi sa oferiti un sfat pentru Razvan Suma din anul 2000, inainte de a incepe toate aceste proiecte si de a deveni unul dintre cei mai prolifici violoncelisti romani ai momentului? 

Orice evolutie are un ritm. Nu putem ignora un sfert de Secol. Totul s-a schimbat si s-a actualizat. Daca as fi organizat in 2000 CellEAST Festival, poate nu ar fi rezistat mai mult de doua editii. Nu se stie de fapt ce ar fi fost. Cert este ca experienta noastra este mult mai mare. 

Dintre solistul, profesorul si organizatorul de festival, cum reusiti sa va incarcati cu energie si ce va motiveaza sa va implicati activ in educatia publicului si a tinerilor?

Nu imi permit sa educ publicul. Noi doar oferim. Apoi publicul alege.  In ceea ce priveste tanara generatie de violoncelisti, ne implicam enorm nu doar cu CellEAST Festival, dar si cu ICon Arts, sau toate festivalurile Est Europene, pentru a stimula cat mai mult cresterea valorica a violoncelistilor si nu numai. 

Daca ar fi sa va multumiti, pentru ce v-ati fi recunoscator?

Pentru ca inca ma bucur de tot ce fac, indiferent cat de greu este. 

*

Mai multe despre CellEAST Festival 2026 gasiti aici.

Citește în continuare