Skip to content

Agricultura urca pe verticala. Cum transforma China fermele in fabrici inteligente de hrana

Imaginea unui „oras agricol vertical de 1.000 de acri”, cu plante cultivate in cladiri uriase, pare desprinsa dintr-un film science-fiction. In realitate, nu este vorba despre un singur oras compact, construit exclusiv pentru agricultura, ci despre o directie ampla in care China investeste tot mai mult: dezvoltarea unor ferme interioare automatizate, numite si „fabrici de plante”, in care hrana poate fi produsa pe tot parcursul anului, independent de seceta, ploi sau temperaturile de afara.

Unul dintre cele mai spectaculoase exemple functioneaza in Chengdu, in provincia Sichuan. Institutul pentru Agricultura Urbana al Academiei Chineze de Stiinte Agricole a dezvoltat aici o instalatie automatizata cu 20 de niveluri de cultivare. Sistemul integreaza iluminare LED controlata, monitorizarea solutiilor nutritive, roboti si echipamente care pot automatiza etapele de la insamantare si transplantare pana la recoltare si ambalare.

Intr-o versiune a acestei tehnologii, o suprafata de numai 100 de metri patrati poate produce pana la 50 de tone de salata pe an. Plantele cresc pe rafturi suprapuse, intr-un mediu in care lumina, temperatura, umiditatea, aerul, apa si nutrientii sunt ajustati in functie de fiecare etapa de dezvoltare. Ciclul de crestere al salatei poate fi redus la aproximativ 30–35 de zile, iar productivitatea raportata la suprafata ocupata poate fi mult mai mare decat in agricultura conventionala.

In locul pamantului sunt folosite, de regula, sisteme hidroponice, in care radacinile primesc apa cu nutrienti, sau sisteme aeroponice, care pulverizeaza solutia nutritiva direct asupra radacinilor. Apa care nu este absorbita poate fi colectata, filtrata si refolosita, la fel ca vaporii eliminati de plante. Studiile arata ca unele instalatii de agricultura verticala pot utiliza cu pana la 90% mai putina apa decat metodele traditionale, desi rezultatele difera considerabil in functie de tehnologie, cultura si sistemul de reciclare folosit.

Mediul controlat limiteaza accesul insectelor si aparitia unor boli, ceea ce poate reduce drastic nevoia de pesticide. Productia nu mai depinde de anotimp, iar fermele pot fi construite in apropierea marilor orase, reducand distanta dintre locul in care este cultivata hrana si consumator. Deocamdata, sistemele sunt potrivite mai ales pentru salata, verdeturi aromatice, capsuni si alte plante cu cicluri relativ scurte si valoare comerciala ridicata.

Tehnologia poate avea insa si un rol mai putin vizibil: accelerarea cercetarii agricole. Prin modificarea precisa a luminii, temperaturii si nutrientilor, oamenii de stiinta pot scurta ciclurile de dezvoltare ale unor culturi precum orezul si graul, testand mai repede noi soiuri. Cercetatorii chinezi lucreaza inclusiv la plante adaptate special fermelor verticale, cu forme mai compacte si productii mai mari in spatii restranse.

Fermele verticale nu sunt, totusi, o solutie miraculoasa pentru intreaga agricultura. Iluminarea permanenta, climatizarea, robotii si infrastructura tehnologica presupun investitii si un consum ridicat de energie. Din acest motiv, cultivarea cerealelor de baza la scara comerciala ramane dificila, iar asemenea instalatii sunt mai viabile in orase dense, in regiuni cu putin teren agricol sau in zone unde apa este foarte scumpa.

Pentru China, aceste proiecte fac parte dintr-o strategie mai ampla de securitate alimentara. Planul national pentru agricultura inteligenta din perioada 2024–2028 urmareste extinderea utilizarii inteligentei artificiale, a robotilor, a platformelor de date si a sistemelor digitale in agricultura, zootehnie si pescuit. Obiectivul este cresterea productivitatii si reducerea costurilor intr-o tara care trebuie sa asigure hrana unei populatii uriase si care ramane dependenta de importurile anumitor produse agricole.

Viitorul agriculturii nu va elimina ogoarele, livezile sau serele traditionale. Le va completa insa cu spatii in care plantele cresc sub lumina roz, robotii transporta tavile de cultura, iar un algoritm decide de cata apa si lumina are nevoie fiecare recolta. In aceste „fabrici de plante”, agricultura nu mai este doar o activitate dependenta de natura, ci devine un proces de precizie, controlat aproape la fel de atent ca productia dintr-un laborator.

Citește în continuare