Yayoi Kusama, una dintre cele mai importante si recognoscibile artiste ale ultimului secol, a murit la 97 de ani. Celebrele sale buline, dovlecii uriasi si camerele cu oglinzi care par sa se prelungeasca la infinit au devenit imagini ale culturii pop contemporane. In spatele lor s-a aflat insa o viata complicata, marcata de o familie dificila, halucinatii, depresie si o nevoie aproape obsesiva de a crea.

Kusama s-a nascut pe 22 martie 1929, la Matsumoto, intr-o familie instarita care avea o afacere cu seminte si plante. Copilaria ei a fost marcata de conflictele dintre parinti si de relatia dificila cu mama sa, care isi dorea pentru ea o viata conventionala si incerca sa o descurajeze sa devina artista.

In jurul varstei de 10 ani, Kusama a inceput sa aiba experiente vizuale si auditive neobisnuite. Povestea ca florile ii vorbeau, iar modelele de pe obiectele din jur se multiplicau pana cand pareau sa o inghita. A inceput sa deseneze ceea ce vedea.

Asa au aparut bulinele si retelele care aveau sa devina, zeci de ani mai tarziu, semnatura ei vizuala. Pentru Kusama, repetitia nu era decor, ci o modalitate de a controla imaginile care o copleseau.

Dupa razboi a studiat pictura traditionala japoneza la Kyoto, dar regulile acesteia i se pareau prea restrictive. I-a scris artistei americane Georgia O’Keeffe, trimitandu-i cateva lucrari si cerandu-i sfaturi despre cum ar putea ajunge in lumea artei americane. O’Keeffe i-a raspuns.

In 1957, Kusama a plecat in Statele Unite, iar un an mai tarziu s-a stabilit la New York.

New York: frig, saracie si mii de ore de pictura

New York-ul acelor ani era dominat de artisti barbati si de expresionismul abstract. Kusama era o tanara japoneza aproape fara bani, dar cu o ambitie uriasa.

A locuit intr-un loft rece, cu putini bani pentru mancare si caldura, si povestea ca picta ore intregi pentru a uita de frig.

Atunci au aparut lucrarile din seria Infinity Nets, panze acoperite de mii de forme repetitive. In anii ’60, Kusama s-a aflat in aceeasi lume artistica cu Andy Warhol, Claes Oldenburg, Frank Stella si Donald Judd si a lucrat in pictura, sculptura, instalatie, film si performance.

Una dintre cele mai importante lucrari ale sale a aparut in 1965: Infinity Mirror Room – Phalli’s Field. Oglinzile ii permiteau sa multiplice la infinit obiectele dintr-o incapere si sa transforme spatiul intr-o experienta aproape hipnotica.

Cu aproape o jumatate de secol inainte de Instagram, Kusama inventase practic camerele in care publicul avea sa-si doreasca sa se fotografieze.

In 1966, la Bienala de la Venetia, a prezentat neoficial Narcissus Garden, o instalatie formata din aproximativ 1.500 de sfere reflectorizante, pe care a inceput sa le vanda vizitatorilor sub mesajul „Your narcissism for sale”. Organizatorii au oprit-o, dar gestul a ramas unul dintre cele mai cunoscute performance-uri ale sale.

Spitalul in care a ales sa traiasca

In 1973, Kusama s-a intors in Japonia. Dupa ani de probleme psihice si episoade depresive, in 1977 a ales sa locuiasca voluntar intr-un spital de psihiatrie din Tokyo. Atelierul sau se afla in apropiere.

In fiecare zi mergea sa lucreze si se intorcea apoi la spital.

Aceasta rutina a continuat timp de decenii. Pentru Kusama, arta era mai mult decat profesie: era o forma de supravietuire si de stabilitate.

Pentru o perioada, lumea artei internationale aproape ca a uitat-o. O retrospectiva organizata la New York in 1989 a readus-o in atentia publicului, iar in 1993 a reprezentat Japonia la Bienala de la Venetia.

Au urmat expozitii in unele dintre cele mai importante muzee ale lumii, iar in 2017 s-a deschis la Tokyo Yayoi Kusama Museum.

De la artista marginala la fenomen mondial

In ultimele decenii ale vietii, Kusama a devenit una dintre cele mai cunoscute artiste contemporane. Dovlecii sai cu buline au devenit obiecte iconice, Infinity Rooms au atras milioane de vizitatori, iar colaborarile cu Louis Vuitton au dus estetica ei din muzee in moda si cultura pop.

Dar opera sa nu poate fi redusa la buline si imagini spectaculoase.

Kusama vorbea despre ideea de „self-obliteration”, disparitia propriului eu intr-un univers de forme repetate la infinit. Bulinele erau, pentru ea, o modalitate de a dizolva granitele dintre corp, obiecte si spatiu.

Aici se afla poate si paradoxul vietii sale.

Yayoi Kusama si-a petrecut cariera incercand artistic sa dispara in infinit si a sfarsit prin a deveni una dintre figurile imposibil de confundat ale artei moderne.

A fost saraca si aproape uitata inainte de a deveni un fenomen mondial. A trait zeci de ani intr-un spital de psihiatrie si a creat, in acelasi timp, universuri prin care au trecut milioane de oameni.

Iar pana aproape de sfarsitul vietii, la 97 de ani, Yayoi Kusama a continuat sa picteze.