Jenny Hyeonjeong Lee este una dintre cele mai spectaculoase apariții ale noii generații de violoniști. Născută în Coreea de Sud în decembrie 2010, a început studiul viorii la șase ani, iar la numai nouă ani susținea primul recital. Studiază cu profesoara Sunny Lee la Seoul Central Conservatory, iar parcursul ei internațional a evoluat cu o rapiditate remarcabilă: în 2022 a câștigat Premiul I la Concursul Internațional pentru Tineri Violoniști „Leonid Kogan” și Marele Premiu al Rising Stars Grand Prix de la Berlin, iar în 2023 a debutat internațional în recital la Laeiszhalle din Hamburg.

Legătura sa cu România a devenit importantă în 2024, la Concursul Internațional George Enescu, unde, la doar 13 ani, Jenny Hyeonjeong Lee a obținut Premiul al II-lea la Secțiunea Vioară, într-o competiție deschisă muzicienilor de până la 35 de ani. A fost, în același timp, una dintre favoritele publicului, câștigând Premiul Publicului, dar și premiul pentru cea mai bună interpretare a lucrării impuse, B.A.C.H. – Passacaglia pentru vioară solo de Vlad Maistorovici. În finală, a interpretat Concertul pentru vioară în re major op. 77 de Johannes Brahms alături de Orchestra Filarmonicii „George Enescu”.

De atunci, ascensiunea sa a continuat: în martie 2026, la 15 ani, a câștigat Premiul I și Premiul Central Aichi Symphony Orchestra la prestigiosul Munetsugu Angel Violin Competition din Japonia, devenind cea mai tânără câștigătoare din istoria concursului și primind în împrumut vioara Antonio Stradivari „Rainville” din 1697.

În această toamnă, Hyeonjeong Lee revine la București ca laureată a Concursului Enescu: pe 16 septembrie 2026, va susține la Ateneul Român un recital alături de pianista Marie-Ange Nguci, membră a juriului actualei ediții. Revenirea sa arată și una dintre mizele Concursului Enescu: nu doar descoperirea unor tineri excepționali, ci construirea unei legături cu ei pe măsură ce cariera lor internațională se dezvoltă.

Urban.ro a pregătit, pentru această ediție a Concursului Internațional George Enescu, o serie de interviuri cu concurenți și invitați ai evenimentului. Interviurile sunt gândite astfel încât să ofere detalii despre pregătirea, disciplina și strategiile de carieră ale fiecăruia dintre protagoniști și, în același timp, să devină o sursă de inspirație și un reper pentru tinerii care studiază muzica clasică.

La muzicenii clasici, pregătirea începe adesea, de la o vârstă la care alți copii încă își caută pasiunile. Când ați înțeles că muzica și instrumentul dumneavoastră, nu mai reprezintă doar o pasiune ci pot deveni o profesie?

Jenny Hyeonjeong Lee: Am început să cânt la vioară de la o vârstă foarte fragedă, așa că, la început, era pur și simplu ceva ce îmi plăcea să fac. Pe măsură ce am crescut, am început să particip la concursuri și am avut mai multe oportunități de a concerta. Îmi amintesc că, încă de mică, simțeam un entuziasm și o emoție aparte de fiecare dată când pășeam pe scenă. Îmi plăcea în mod deosebit să mă pot conecta cu publicul prin intermediul muzicii și să exprim prin vioară sentimente care, uneori, sunt greu de transpus în cuvinte. Nu îmi pot aminti un moment exact în care am luat această decizie, dar, pe măsură ce aceste experiențe s-au înmulțit, am început să simt în mod natural că vioara reprezenta mai mult decât o pasiune, era drumul pe care doream să-l urmez în viitor.

Cum vedeți diferența dintre a repeta mult și a studia inteligent?

Jenny Hyeonjeong Lee: Cred că cea mai mare diferență dintre a studia mult timp și a studia eficient constă în concentrare și scop. A studia pur și simplu ore în șir poate însemna uneori să petreci mult timp repetând aceleași lucruri. Studiul eficient, pentru mine, înseamnă să știu exact ce trebuie îmbunătățit și să mă gândesc la modul în care pot rezolva fiecare problemă. De exemplu, dacă un pasaj este dificil, cred că este important să-l repet de mai multe ori cu metronomul. Dar, în loc să-l repet pur și simplu, reduc și tempoul, încerc să înțeleg de ce este dificil și mă concentrez pe rezolvarea acelei probleme specifice. Așadar, pentru mine, cât de atent ascult, gândesc și mă concentrez în timp ce studiez este mult mai important decât numărul de ore pe care le petrec exersând.

În pregătirea pentru un concurs important, cât înseamnă muncă tehnică și cât înseamnă pregătire mentală?

Jenny Hyeonjeong Lee: Cred că pregătirea tehnică și cea mentală sunt la fel de importante. Faptul de a fi foarte bine pregătită tehnic îmi oferă încredere pe scenă, deoarece știu că am făcut tot ce mi-a stat în putință. În timpul studiului, încerc să pregătesc pasajele dificile cu cât mai multă atenție, astfel încât, atunci când sunt pe scenă, să mă pot concentra pe deplin asupra 2

muzicii. Însă, pe măsură ce se apropie un concurs, pregătirea mentală devine, de asemenea, foarte importantă. Dacă mă gândesc prea mult la rezultat sau la ceilalți concurenți, îmi va fi mai greu să mă concentrez asupra propriei muzici, așa că încerc să evit aceste gânduri. În schimb, îmi reamintesc de ce cânt fiecare lucrare, ce anume îmi doresc să exprim prin muzică și încerc să mă concentrez cu totul asupra propriei mele interpretări.

Cum vă antrenați concentrarea pentru momentul în care sunteți singur pe scenă și știți că nu puteți relua nimic?

Jenny Hyeonjeong Lee: Încerc să-mi antrenez acest tip de concentrare încă din timpul studiului. În primul rând, mă asigur că știu partitura în profunzime. Pentru a mă obișnui să nu îmi pierd concentrarea pe scenă, exersez cântând o lucrare întreagă sau un program de la început până la sfârșit fără să mă opresc, exact așa cum aș proceda într-un concert propriu-zis. Odată ce mă aflu pe scenă, încerc să nu mă las distrasă de greșeli sau de alte gânduri. În acel moment, mă concentrez complet asupra muzicii și asupra a ceea ce vreau să exprim

Aveți o metodă prin care transformați emoțiile în energie artistică, în loc să încercați să le eliminați?

Jenny Hyeonjeong Lee: Nu încerc să scap complet de trac. Cred că o anumită doză de energie nervoasă mă poate ajuta, de fapt, să mă concentrez și îmi oferă o energie pozitivă pe scenă. Așadar, în loc să încerc să o elimin, încerc să transform acea senzație în concentrare și energie dedicată muzicii. Odată ce încep să cânt și mă las absorbită de muzică, încetez, în mod natural, să mă mai gândesc la emoții. Îmi place în mod deosebit să cânt în fața unui public numeros. Ador să comunic cu publicul prin intermediul muzicii și să simt energia sa, deoarece acea energie îmi oferă adesea și mai multă putere și inspirație pe scenă.

În muzica clasică, corpul este aproape la fel de important ca instrumentul. Cât de atent sunteți la respirație, postură, tensiune musculară și felul în care stresul se manifestă fizic? Vă pregătiți special pentru acest aspect?

Jenny Hyeonjeong Lee: Acord o mare atenție menținerii corpului relaxat și confortabil. Tensiunea inutilă îmi poate limita libertatea de mișcare și, de asemenea, poate afecta sunetul pe care doresc să-l reproduc. Așadar, fac exerciții de întindere în mod regulat, în special pentru a-mi menține umerii, brațele și partea superioară a corpului relaxate. Atunci când studiez sau concertez, încerc să respir natural, iar dacă observ o tensiune în corp, încerc în mod conștient 3

să o eliberez. Cred că starea fizică de relaxare și naturalețe mă ajută să cânt cu o mai mare libertate și să exprim sunetul și muzica pe care mi le doresc într-un mod mai firesc.

Cât de mult poate schimba câștigarea unui premiu important parcursul profesional al unui tânăr muzician? Atrage după sine mai multe concerte, contacte profesionale, invitații sau oportunități de a colabora cu profesori și orchestre de renume? Din această perspectivă, ce reprezintă Concursul Internațional „George Enescu” pentru un tânăr muzician?

Jenny Hyeonjeong Lee: Câștigarea unui premiu important poate cu siguranță să deschidă multe uși pentru un tânăr muzician. Poate aduce mai multe concerte, invitații și oportunități de a cunoaște și a colabora cu muzicieni minunați. Mai important, unul dintre cele mai valoroase lucruri pe care le-am obținut în urma Concursului Internațional „George Enescu” a fost încrederea. Aveam doar treisprezece ani când am participat, iar parcurgerea unui concurs internațional de o asemenea anvergură a fost o provocare foarte mare pentru mine. Experiența m-a învățat că pot avea încredere în mine, chiar și în situații dificile sub o presiune ridicată. Acea încredere mi-a dat curajul de a accepta noi provocări și de a merge mai departe. De asemenea, m-a ajutat să cred în mine puțin mai mult de fiecare dată când m-am confruntat cu o nouă scenă sau o nouă provocare. Concursul mi-a deschis, totodată, multe oportunități minunate. Am fost invitată din nou în România, iar în 2025 am avut experiența de neuitat de a interpreta Dublul concert pentru vioară de Bach la Ateneul Român, alături de Renaud Capuçon și Orchestre de Chambre de Lausanne. Sunt foarte recunoscătoare că mă întorc și anul acesta în România pentru a concerta. Pentru mine, Concursul Enescu nu a însemnat pur și simplu câștigarea unui premiu. A devenit un punct de cotitură important în parcursul meu muzical. Încrederea și experiențele dobândite aici m-au încurajat să visez mai departe, să-mi depășesc limitele și să continuu să evoluez ca muzician.

Ce ați sacrificat deja și ce ați fi dispus să sacrificați pentru a ajunge la acest nivel profesional?

Jenny Hyeonjeong Lee: Deoarece am început să cânt la vioară la o vârstă foarte fragedă, mi-am petrecut mare parte din timp studiind și pregătindu-mă pentru concerte și concursuri. Acest lucru a însemnat uneori să am mai puțin timp liber, să petrec mai puțin timp cu prietenii și să nu pot face întotdeauna aceleași lucruri ca ceilalți de vârsta mea. Bineînțeles, au existat momente dificile, dar nu privesc aceste lucruri pur și simplu ca pe niște sacrificii. Muzica este 4

drumul pe care l-am ales pentru că îl iubesc cu adevărat și cred că realizarea unui lucru semnificativ necesită răbdare, disciplină și dăruire. Mai presus de toate, când mă aflu pe scenă și simt că reușesc să comunic cu adevărat cu publicul prin muzică, simt că tot timpul și efortul pe care le-am depus au meritat din plin. Atâta timp cât voi continua să iubesc muzica și voi avea noi visuri de urmat, vreau să continui să dau tot ce am mai bun pe acest drum.

Privind în urmă, ce regretați că nu ați făcut la începutul carierei?

Jenny Hyeonjeong Lee: Am încă doar cincisprezece ani și simt că parcursul meu muzical este abia la început. În loc să privesc în urmă cu regret, îmi doresc să continui să învăț cât mai mult posibil. Dacă aș putea să-i spun un singur lucru versiunii mele mai tinere, i-aș spune: «Nu te preocupa prea mult să fii perfectă.» Prin intermediul multor experiențe diferite, am învățat că a cânta cu acuratețe este important, dar la fel de important este să înțeleg muzica în profunzime și să-mi exprim propriile gânduri și emoții în mod firesc. De asemenea, cred că este esențial să comunic cu publicul și să-mi descopăr treptat propria voce muzicală. Sper să continui să evoluez pas cu pas ca muzician, fără să mă grăbesc, păstrându-mi mereu modestia și dorința de a învăța.