Sebastian Câșleanu este violonist și concertmaestru, născut la Münster, într-o familie cu tradiție muzicală. A început studiul viorii cu tatăl său, Liviu Câșleanu, apoi s-a format cu profesori importanți precum Zakhar Bron, Rosa Fain, Mihaela Martin și Boris Kuschnir. Este laureat al mai multor competiții internaționale, inclusiv al Concursului George Enescu, și a construit în paralel o carieră solidă de solist și muzician de cameră. Din 2019 este prim-concertmaestru al Staatsphilharmonie Nürnberg și este invitat frecvent în aceeași poziție de orchestre europene importante.

În ediția 2026 a Concursului Internațional George Enescu, Sebastian Câșleanu are rolul de concertmaestru invitat în semifinala Secțiunii Pian, programată pe 17 septembrie la Ateneul Român. Rolul său este cu atât mai important cu cât, în premieră, semifinala include formatul „play & conduct”: cei șase pianiști rămași în concurs trebuie nu doar să interpreteze un concert de Mozart, ci să conducă artistic Orchestra de Cameră Radio chiar din postura de soliști. Câșleanu este concertmaestrul care susține orchestra în acest proces și asigură legătura muzicală dintre concurent și ansamblu.

Este un rol foarte diferit de cel al unui jurat: concertmaestrul se află chiar în interiorul mecanismului artistic al probei. El trebuie să reacționeze rapid la indicațiile și intențiile fiecărui concurent și să ajute orchestra să se adapteze unor viziuni interpretative diferite, de la un pianist la altul. Tocmai această probă face semifinala din 2026 una dintre cele mai interesante ale Concursului Enescu, pentru că testează nu doar virtuozitatea, ci și capacitatea concurenților de a comunica, de a inspira și de a construi muzica împreună cu o orchestră.

 Urban.ro a pregătit, pentru această ediție a Concursului Internațional George Enescu, o serie de interviuri cu concurenți și invitați ai evenimentului. Interviurile sunt gândite astfel încât să ofere detalii despre pregătirea, disciplina și strategiile de carieră ale fiecăruia dintre protagoniști și, în același timp, să devină o sursă de inspirație și un reper pentru tinerii care studiază muzica clasică.

1. La muzicenii clasici, pregătirea începe adesea, de la o vârstă la care alți copii încă își caută pasiunile. Când ați înțeles că muzica și instrumentul dumneavoastră, nu mai reprezintă doar o pasiune ci pot deveni o profesie?

Sebastian Câșleanu: Trecerea a fost lină. Tatăl meu find violonist și concert-maestru de când pot gândi îmi doream să cânt și eu la vioară, dar am început la 6 ani. Cel tirziu în adolescență câștigând concursuri naționale și internaționale, cântând muzică de cameră și primele experiențe în orchestre.

2. Cum vedeți diferența dintre a repeta mult și a studia inteligent?

S.C.: Se poate studia mult și fără sens. Bineînțeles este necesar de un minim de timp fără doar și poate, dar majoritatea studiului se întâmplă în cap și devine cât mai eficient cu cât mai conștient și concentrat se studiază.

3. În pregătirea pentru un concurs important, cât înseamnă muncă tehnică și cât înseamnă pregătire mentală?

S.C.: Pentru munca tehnică nu există ocolire, dar ca și în alte domenii cum ar fi sportul, pregătirea mentală este cel puțin la fel de importantă

4. Cum vă antrenați concentrarea pentru momentul în care sunteți singur pe scenă și știți că nu puteți relua nimic?

S.C.: Asta trebuie antrenat dinainte: trecut repertoriu cu pian de mai multe ori, a trece programul în fața unui public indiferent cat de mic, de a se obișnui cu acest moment când ești pe scenă.

5. Aveți o metodă prin care transformați emoțiile în energie artistică, în loc să încercați să le eliminați?

S.C.: Pentru mine înseamnă o idee a interpretării cat mai clară și a orice element care ajută la această. Așa am încrederea necesară pe scenă să simt fiecare moment si sa fiu liber să-l creez. Și bineînțeles este important de a vedea emoțiile ca și ceva pozitiv, la fel cum ne bucurăm anticipat de ceva frumos care se va întâmpla.

6. În muzica clasică, corpul este aproape la fel de important ca instrumentul. Cât de atent sunteți la respirație, postură, tensiune musculară și felul în care stresul se manifestă fizic? Vă pregătiți special pentru acest aspect?

S.C.: Toate aceste aspecte sunt importante de a avea atenția de dinainte începând de la studiu – nu este timp și spațiu de a se gândii pe scenă, este prea târziu. Însă referitor la respirație este bine de a face exerciții de respirare înainte de a intra pe scenă, ca să se calmeze pulsul. Din punct de vedere muscular face parte din experiența și cunoștiință propriului corp și de a reacționa adecvat în timpul cântatului.

7. Cât de mult poate schimba câștigarea unui premiu important parcursul profesional al unui tânăr muzician? Atrage după sine mai multe concerte, contacte profesionale, invitații sau oportunități de a colabora cu profesori și orchestre de renume? Din această perspectivă, ce reprezintă Concursul Internațional „George Enescu” pentru un tânăr muzician?

S.C: Un concurs deschide uși și oportunități – poate să însemne un început unui carierei dar nu neaparat. Depinde și de mulți alți factori. Sunt și artiști care au făcut carieră fără concursuri. Ce este un lucru frumos e cei tinerii care trec peste gândirea de concurenți pot găsi prietenii și crea legături cu alți tineri participanți care țin în viitor.

8. Ce ați sacrificat deja și ce ați fi dispus să sacrificați pentru a ajunge la acest nivel profesional?

S.C.: La acest nivel fără sacrificii din păcate nu se poate. Dar schimbarea perspectivei, gândind ca “prioritizăm” cea ce ne este cel mai important este un fel pozitiv de a vedea acest aspect.

9. Privind în urmă, ce regretați că nu ați făcut la începutul carierei?

S.C.: Personal, mi-a lipsit încrederea de a lucra de la început mai mult cu internetul și mediile sociale, probabil din lipsa cunoștințelor din punctul de vedere al (self)marketing și posibilităților – un aspect care ar trebui introdus în curriculum universităților (și deja se există din ce în ce mai des) pentru tinerii artiști.