Continuam seria muzeelor mai putin cunoscute din Bucuresti cu Muzeul de Arta „Vasile Grigore – pictor si colectionar”, aflat pe strada Maria Rosetti nr. 29. Muzeul reuneste peste 500 de lucrari si obiecte de arta, de la pictura, grafica si sculptura romaneasca pana la ceramica, icoane, covoare orientale si arta decorativa europeana si asiatica.

Colectia, donata de pictorul si colectionarul Vasile Grigore, cuprinde lucrari semnate de Theodor Pallady, Gheorghe Petrascu, Iosif Iser si Nicolae Tonitza, alaturi de opere ale unor artisti precum Alexandru Ciucurencu, Corneliu Baba si Ion Irimescu. 

Spatiile de expunere sunt dispuse pe doua niveluri, in cinci sali care reunesc sapte sectiuni: pictura, grafica, sculptura, arta populara romaneasca si arta decorativa europeana, orientala si extrem-orientala. Salile comunica printr-o superba scara interioara, iar exponatele de pe palier introduc vizitatorul in tematica fiecarei incaperi. Arta universala completeaza colectia din perspectiva interesului lui Vasile Grigore pentru arta romaneasca.

Stampele japoneze, portelanurile chinezesti si japoneze, ceramica europeana si piesele de mobilier completeaza un ansamblu care reflecta preocuparile artistice ale colectionarului.

Vasile Grigore (1935-2012) a fost un pictor format la scoala marilor artisti romani.

Absolvent al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” in 1959, Vasile Grigore a studiat cu Jean Al. Steriadi, Rudolf Schweitzer-Cumpana, Samuel Mutzer si Simion Iuca, apoi si-a continuat formarea in atelierul lui Ion Marsic. Intre 1963 si 1970, a fost asistentul lui Alexandru Ciucurencu.

Pictura sa se remarca prin compozitii aerisite, culoare atent dozata si o sensibilitate aparte. Atelierul, florile, fructele, scoicile, instrumentele muzicale si mastile de arlechin revin in lucrari in care observatia cotidiana se imbina cu melancolia.

Insa poate chiar mai captivanta decat arta lui este colectia lui diversa de arta romaneasca si arta decorativa cu stampe japoneze semnate de Hiroshige, Utamaro si Kunisada, portelanuri japoneze si chinezesti, precum si ceramica europeana. 

Printre piese se numara ceramica olandeza de tip Delft si faianta germana, ruseasca si franceza, alaturi de obiecte din metal lucrat prin gravare, ciocanire sau perforare. Covoarele orientale de rugaciune si piesele de mobilier decorate prin marchetare, intarsie sau pictura completeaza ansamblul.

Biblioteca personala si colectia de discuri ale lui Vasile Grigore fac parte, de asemenea, din donatie si reflecta preocuparile care i-au insotit activitatea de pictor si colectionar.

De cateva saptamani, muzeul are o noua directoare, pe Ioana Zamfir, care a pornit deja un plan de revitalizare al institutiei care include cercetarea arhivei si recuperarea istoriei institutiei, consolidarea echipei si reconfigurarea expunerii permanente. Sunt prevazute si activitati pentru public, de la conferinte, concerte si ateliere pana la materiale educative, trasee tematice si publicatii.

Printre proiectele avute in vedere pana la finalul anului se numara o conferinta despre motivele iconografice din arta sacra si prezenta lor in literatura populara, un mini-curs de istoria artei romanesti, un concert de muzica de camera si ateliere pentru copii. Muzeul intentioneaza sa dezvolte, in colaborare cu specialisti, si programe de wellbeing prin arta.

Un alt obiectiv este apropierea de comunitatea cartierului Icoanei-Ioanid, prin colaborari cu artisti, organizatii culturale si mediul privat. 

In acest context, o serie de interviuri realizata cu sprijinul echipei podcastului Buzunar de Arta va aduce in discutie mostenirea lui Vasile Grigore, atat ca pictor si profesor, cat si ca important colectionar.

Intrebata de ce merita vizitat muzeul, Ioana Zamfir il descrie drept un spatiu al contemplatiei si al regasirii: „E un univers in care te poti regla emotional de la toata galagia din jur. In primul rand e atmosfera locului: o casa interbelica, unde poti calatori in timp. Si in al doilea rand, e plina de frumos. Plonjezi in frumusete, in contemplatie, in culoare si in misterul actului artistic.”

Ioana Zamfir a studiat Istoria Artei la Universitatea din Bucuresti si a obtinut un doctorat in Filologie, cu o cercetare dedicata imaginii Ierusalimului in cartografia si literatura de calatorie din secolul al XVI-lea. Din 2017, a lucrat la Muzeul National al Hartilor si Cartii Vechi, unde a curatoriat mai multe expozitii. In 2025, a publicat volumul „Harti de poveste. O calatorie cartografica in trecut”, la Editura Niculescu, si a participat, ca specialist in istoria cartografiei, la expozitia „Human Scale”, prezentata de Romania la Bienala de Arhitectura de la Venetia.