Articol de Eduard Enache

Marvel încheie povestea începută cu „WandaVision” și „Agatha: De la bun început” cu serialul „VisionQuest”, cu patru episoade deja disponibile pe platforma de streaming Disney+. De data asta, în centrul poveștii e Vision, androidul care a murit, a fost readus la viață și acum încearcă să afle cine mai este. Își amintește tot ce a trăit, dar nu mai simte nimic din toate astea.

Ca să scape de cei care vor să-l folosească drept armă, Vision trăiește retras și lucrează într-un bar din Edinburgh. Seara se refugiază în propria minte, într-o casă unde îl așteaptă vechile inteligențe artificiale ale lui Tony Stark, F.R.I.D.A.Y., E.D.I.T.H. și J.A.R.V.I.S. Tot acolo, închis la mansardă, stă Ultron, cel care l-a creat. Însă liniștea lui este periclitată de prețul care este pus pe capul lui și de fuga cu Tommy, un tânăr care ar putea fi chiar fiul lui.

În rolul principal revine Paul Bettany, care e și unul dintre producătorii serialului. 

Actorul britanic face parte din universul Marvel încă de la primul „Iron Man”, din 2008, unde îi dădea voce lui J.A.R.V.I.S. Publicul îl știe și din „A Beautiful Mind”, „A Knight’s Tale” sau „Master and Commander”, rol pentru care a fost nominalizat la BAFTA. Alături de el revine și James Spader, câștigător a trei premii Emmy și, timp de zece ani, Raymond Reddington din „The Blacklist”. Spader îl joacă din nou pe Ultron, de data asta cu chip de om. Serialul e creat de Terry Matalas, cunoscut fanilor SF pentru „12 Monkeys” și „Star Trek: Picard”.

Echipa Urban.ro a participat la interviurile cu actorii și cu showrunnerul serialului. Mai jos puteți citi discuția cu Paul Bettany, James Spader și Terry Matalas, despre Pinocchio și Frankenstein, despre ce înseamnă să fii om și despre barba lui Spader.

Dla Spader, la 10 ani după ce l-ați jucat prima dată pe Ultron, reveniți în rol, de data asta în carne și oase. Vă gândeați atunci că o să-l mai jucați vreodată? Și ce ați făcut diferit în acest nou serial?

James Spader: Când am văzut filmul după lansare, am observat cum fusese montată scena de la final dintre Vision și Ultron: se tăia înainte să-l vezi pe Ultron murind. Mi-am dat seama atunci că ușa rămăsese deschisă. Probabil că m-am gândit la asta încă din sală, la genericul de final. După care am fost prins zece ani cu un alt serial, așa că nici n-a existat ocazia să-l mai joc. La un moment dat au făcut un film de animație și m-au întrebat dacă aș putea măcar să-i dau voce. Nici asta n-am putut, eram mult prea ocupat. Așa că nu m-am mai gândit deloc. Iar apoi, imediat ce am terminat serialul, din senin, m-am văzut cu Terry Matalas. Și iată-ne aici.

Ce impresie aveați despre universul Marvel înainte să faceți parte din el?

Paul Bettany: Eu n-am crescut cu benzi desenate, așa că nu prea știam despre ce e vorba. Ceea ce a fost, de fapt, un noroc, pentru că Vision, când se naște, e un fel de naiv atotputernic. Așa că mi-a picat bine să învăț meseria din mers.

Terry Matalas: Pentru mine a fost „Iron Man”. Citisem benzile desenate când eram copil, dar nu-mi puteam imagina cum ar arăta pe marele ecran. Și „Iron Man” mi-a plăcut enorm, în ciuda vocii aceleia groaznice de computer. În rest, m-a prins cu totul.

James Spader: Eu, unul, nu mai eram atent din clipa în care începea să vorbească computerul.

Paul Bettany: Da, da.

Terry Matalas: Atunci te duci după popcorn.

James Spader: Mi s-a părut o greșeală de casting.

Terry Matalas: Pauză de băuturi răcoritoare, nu?

James Spader: Exact. Eu am trei băieți, iar doi dintre ei erau mari fani ai filmelor cu supereroi și ai celor fantasy. M-am văzut cu Kevin Feige și i-am spus că mi-am petrecut toată cariera făcând filmele pe care le iubesc atât de mult și că mi-ar plăcea să fac măcar un film pe care copiii mei să-l poată vedea și care să le placă înainte să împlinească 18 ani. Iar Kevin mi-a răspuns invitându-mă în univers. Și iată-ne aici.

Terry Matalas: Doar nu i-ai arătat „Crash” băiatului tău de zece ani! (n.r. filmul lui David Cronenberg din 1996, despre oameni pe care îi excită accidentele de mașină)

Paul Bettany: Bună întrebare. Doar nu i-ai arătat „Crash” puștiului de zece ani!

James Spader: Păi, la zece ani nu sunt chiar atenți. Le scapă multe. Și, în fond, e un film despre mașini. N-aveam bonă, așa că l-am pus să se uite la „Crash”.

Paul Bettany: Da, mi-a zis că l-a văzut la zece ani. Și că tu ai crezut că plânge de emoție, atât de bine joci.

Terry Matalas: „Uite cât l-a mișcat interpretarea mea!”

James Spader: Niciunul n-a clipit. Nici măcar unul.

„WandaVision” și „Agatha All Along” sunt seriale foarte creative, la fel și personajele lor principale. Paul, ce ai făcut ca Vision să iasă în evidență în propria poveste?

Paul Bettany: Foarte puțin. Terry Matalas a făcut totul pentru mine.

James Spader: Și Paul era cel mai înalt din distribuție.

Paul Bettany: Asta ajută, da. Sincer, am stat de vorbă despre ce voiam să facem și eu țineam ca serialul să fie o poveste despre tați și fii, care să arate o imagine pozitivă a masculinității, pentru că se vede atât de rar. Voiam un model bun. Iar în clipa în care m-a sunat și mi-a zis „Ce-ai zice să-l aducem înapoi pe Spader?”, am înțeles că știa perfect ce trebuie să fie serialul. După aceea l-am lăsat să-și facă magia, iar eu am venit și mi-am spus replicile.

James Spader: „Să-l aducem înapoi pe Spader” sună ca o marcă de bere. „Spader Back”.

Paul Bettany: Trei Spader Back, vă rog!

Terry Matalas: Și niște Spader Bites.

James Spader: Se servește într-o halbă în formă de cizmă.

Terry Matalas: Cu capac.

Fără spoilere, ce credeți că îi va surprinde cel mai mult pe fanii Marvel în VisionQuest?

Terry Matalas: Poate nu-i va surprinde, dar cred că cel mai mult le va plăcea chimia… și barba. Da, barba. E și pe afiș, doar că acolo e îmblânzită. Chiar el mi-a atras atenția: pe afiș, barba e mult mai cuminte.

James Spader: Nu mai impresionează deloc. Ar trebui înfoiată puțin.

Terry Matalas: Nu, serios, acești doi domni de aici. Sunt străluciți, iar chimia dintre ei e…

James Spader: Foarte chimică.

Terry Matalas: …chimică și magnetică. Cred că o să rămâneți cu poftă de mai mult.

James Spader: Am impresia că stau în fața unei comisii pentru eliberare condiționată.

În serial, televizorul e un instrument prin care personajele încearcă să înțeleagă lumea și natura omenească. Dacă ați fi nevoiți să trăiți într-un sitcom sau într-un serial, ca într-o simulare, pe care l-ați alege și de ce?

Terry Matalas: Grea întrebare.

James Spader: Doamne. Pe cel mai scurt.

Paul Bettany: „Cagney & Lacey”.

James Spader: Eu nici nu mă uit prea mult la televizor.

Terry Matalas: Știți ce, vă dau un răspuns simplu: „Star Trek”. Pentru că oferă o imagine atât de pozitivă și de plină de speranță despre ce am putea deveni: o lume în care ne-am pus, în sfârșit, ordine în viață și suntem acolo, în spațiu, uniți, explorând. Mi se pare un ideal minunat, spre care sper să ajungem.

James Spader: Pentru mine ar fi „Cops”. (n.r. reality-show american care filmează arestări reale) Și mi-aș dori să intre acum pe ușă și să mă aresteze.

Terry Matalas: Și noi.

Ca polițist sau ca…?

Terry Matalas: Ar fi grozav pentru serial. Un clip viral.

Paul Bettany: Doamne, da! Dacă ai reuși să te faci arestat chiar aici, ar merge ca unsul.

James Spader: O să văd ce pot face. N-ar fi prea greu.

Ultron a pierdut mult: s-a luptat să cucerească lumea și a eșuat. Vision și-a pierdut familia. Pentru voi, despre ce e serialul: despre reconstrucție, despre agățarea de ce s-a pierdut sau despre un pas înainte? Ce mesaj are?

James Spader: Pentru Ultron, cel puțin, e clar despre a privi înainte, dar și înapoi, mult mai departe în trecut. Cred că lecția de umilință din „Age of Ultron” l-a făcut să fie mult mai atent la lumea din jur și la istoria ei. Nu se mai concentrează atât pe sine, cum făcea în „Age of Ultron”. Acum se uită mult mai în urmă, la istoria omenirii, și la istoria care se scrie chiar acum, în jurul lui.

Dincolo de relația tată–fiu, care îmi place mult, cred că în miezul serialului stă o întrebare: poate o mașină făcută din cod și circuite să moștenească iubirea, durerea pierderii și rolul de tată? Dacă spectatorii ar rămâne cu un singur gând despre ce înseamnă cu adevărat o familie, fie ea artificială sau omenească, care v-ați dori să fie?

Terry Matalas: Cred că Vision, ca noi toți – doar că el o poate face mai ușor – își poate îngropa sentimentele și durerea în spatele codului și poate hotărî când să ajungă la ele și când nu. Așa evită să treacă prin ele. Mi se pare ceva foarte omenesc. Dar singura cale spre ceilalți e să le privești în față. Să le scoți la lumină, pentru că lumina vindecă, e probabil lucrul cel mai sănătos. Cred că ăsta ar fi un mesaj frumos.

În proiectele Marvel mai noi revin multe personaje din primele filme, iar tu l-ai adus înapoi pe Raza din „Iron Man”. A fost decizia ta sau a lui Kevin Feige?

Terry Matalas: A mea. Mai lucrasem cu Faran Tahir la „12 Monkeys”, știam că e în oraș și mi s-a părut o trimitere frumoasă la începutul întregii povești. De fapt, de acolo vine Vision. A fost pur și simplu o idee amuzantă.

James Spader: Chiar așa de simplu e? Adică eu aș putea să apar în orașul unde filmezi și aș prinde, probabil, un rol?

Terry Matalas: Probabil.

James Spader: Am reținut.

Mai toate poveștile despre o mașină care vrea să devină om pornesc de la vechile basme și din liertatură. Care dintre ele au inspirat serialul și ce ați luat de la ele?

Paul Bettany: Când am stat prima dată de vorbă, m-am gândit că există câteva lucruri pe care le poți face foarte bine cu un robot. VisionQuest este o combinație între Pinocchio și Frankenstein. Pinocchio: „Acum sunt un băiat adevărat”. Asta am făcut deja. Celălalt e Frankenstein, pe care cred că îl urmează și replicanții din „Blade Runner”. Mi s-a părut că ar fi grozav să le amestecăm: „Acum sunt un băiat adevărat” cu „Cine sunt eu? La ce folosesc? Care e rostul meu? Sunt bun sau rău?”. De aici a pornit discuția noastră, cred.

Terry Matalas: Și: „Chiar vreau să fiu un băiat adevărat?”

Paul Bettany: Exact, chiar vreau?

Terry Matalas: Pare destul de greu să fii om.

James Spader: Noi doi n-am discutat niciodată nimic din toate astea.

Terry Matalas: Serios? Nu.

James Spader: Eu umblam doar după glume.

Terry Matalas: Exact, după poante.