Nascuta in 1886, la Harkov, in actuala Ucraina, Barbara Karinska a devenit una dintre cele mai importante creatoare de costume ale secolului XX. A lucrat cu Salvador Dali, Cecil Beaton si George Balanchine, a creat costume pentru Hollywood si a castigat un Oscar pentru filmul „Joan of Arc”, cu Ingrid Bergman. Dar cea mai importanta contributie a sa a fost reinventarea celebrului tutu, costumul care a devenit simbolul baletului clasic.

Barbara Karinska s-a nascut cu numele Varvara Andreevna Jmoudsky, intr-o familie instarita de comercianti de textile din Harkov, oras aflat atunci in Imperiul Rus. A invatat de mica sa brodeze si a dezvoltat o pasiune pentru materiale, culori si tehnicile traditionale de lucru manual.

Viata ei s-a schimbat radical dupa Revolutia Bolsevica. In anii 1920, dupa ce autoritatile sovietice i-au confiscat afacerea, a decis sa paraseasca tara. A trecut prin Bruxelles si s-a stabilit la Paris, unde a inceput sa realizeze broderii, palarii si accesorii pentru case de moda si productii teatrale.

La Paris, talentul ei a atras atentia unor artisti importanti ai avangardei europene. A colaborat cu pictori precum André Derain, Joan Miró si Balthus, dar si cu designerul britanic Cecil Beaton. In 1933 a realizat costume pentru spectacolul „Cotillon”, coregrafiat de George Balanchine, inceputul unei colaborari care avea sa dureze aproape cinci decenii.

Dupa stabilirea in Statele Unite, la sfarsitul anilor 1930, Karinska a lucrat pentru spectacole de pe Broadway, productii de opera si filme hollywoodiene. In 1939 a colaborat cu Salvador Dali la proiectul „Dream of Venus”, prezentat la Expozitia Universala de la New York.

A creat costume pentru productii cinematografice cu actrite precum Marlene Dietrich, Ingrid Bergman si Vivien Leigh, iar in 1949 a primit, impreuna cu Dorothy Jeakins, premiul Oscar pentru costumele filmului „Joan of Arc” (1948), in care Ingrid Bergman interpreta rolul principal.

A fost prima editie a premiilor Oscar in care designul de costume a avut categorii proprii, separate pentru filme alb-negru si color. Karinska si Jeakins au castigat premiul pentru productiile color.

Cum a reinventat costumul de balet

Cea mai importanta contributie a Barbarei Karinska ramane transformarea tutu-ului, celebra fusta scurta din tul purtata de balerine. Pana la mijlocul secolului XX, tutu-urile clasice aveau adesea o structura rigida, sustinuta de un cerc metalic, care mentinea fusta aproape orizontala. Acest tip de costum, cunoscut sub numele de pancake tutu, crea o silueta spectaculoasa, dar putea limita libertatea de miscare. In dansurile de grup, cercurile metalice ale costumelor se puteau lovi intre ele.

Pentru spectacolul „Symphony in C”, coregrafiat de George Balanchine, Karinska a dezvoltat in 1950 o versiune noua, numita powder puff tutu.

A eliminat cercul metalic si a construit fusta din mai multe straturi de tul moale, suprapuse astfel incat sa pastreze volumul fara rigiditatea costumelor traditionale. A modificat si croiala corsajului, oferind dansatoarelor o libertate mai mare de miscare.

Rezultatul a schimbat nu doar confortul balerinelor, ci si aspectul spectacolelor. Fustele se miscau mai natural, puneau in valoare liniile corpului si permiteau publicului sa urmareasca mai bine complexitatea coregrafiei.

Modelul creat de Karinska a devenit un reper pentru costumele de balet si continua sa fie utilizat, in diferite variante, de companii din intreaga lume.

George Balanchine considera ca jumatate din succesul baletelor sale i se datora

Relatia profesionala dintre Karinska si George Balanchine, fondatorul New York City Ballet, a fost una dintre cele mai importante colaborari artistice ale secolului XX.

Cei doi au lucrat impreuna la aproximativ 75 de productii, printre care „The Nutcracker”, „Serenade”, „Jewels” si „Symphony in C”.

Balanchine considera ca un costum nu trebuie sa fie doar frumos, ci sa participe la constructia coregrafiei. Karinska intelegea perfect acest principiu si adapta fiecare material, fiecare cusatura si fiecare detaliu la miscarile dansatorilor. Coregraful a declarat ca ii atribuia Karinskai jumatate din succesul baletelor pentru care aceasta realiza costumele.

Intr-o alta apreciere devenita celebra, Balanchine spunea ca, asa cum literatura il are pe Shakespeare, lumea costumelor o are pe Karinska. Creatiile ei pentru „Jewels”, spectacolul din 1967 inspirat de stralucirea pietrelor pretioase, au ramas printre cele mai cunoscute costume din istoria baletului, cu broderii elaborate, aplicatii stralucitoare si combinatii spectaculoase de culori.

Barbara Karinska a continuat sa lucreze pana la o varsta inaintata. Printre ultimele sale creatii importante se numara costumele pentru „Vienna Waltzes”, spectacol prezentat in 1977 de New York City Ballet. A murit in 1983, la New York, la varsta de 97 de ani.

Astazi, creatiile sale sunt pastrate in colectii muzeale, iar unele dintre costumele concepute de ea continua sa fie reproduse pentru spectacolele companiilor de balet.

Povestea Barbarei Karinska este si o demonstratie despre felul in care o inovatie aparent mica poate schimba o intreaga forma de arta. O femeie care a invatat broderia in copilarie, la Harkov, a reusit sa transforme un obiect vestimentar vechi de generatii intr-un instrument care le-a oferit dansatorilor mai multa libertate. Iar silueta pe care a creat-o continua sa fie recunoscuta pe scenele de balet din intreaga lume, la aproape opt decenii de la aparitia ei.