Oamenii de stiinta din Japonia au demonstrat ca pot identifica anumite imagini si obiecte care apar in visele oamenilor, analizand activitatea creierului cu ajutorul rezonantei magnetice functionale si al inteligentei artificiale. Descoperirea deschide noi perspective pentru intelegerea felului in care functioneaza creierul in timpul somnului si ridica o intrebare fascinanta: vom putea vreodata sa ne revedem visele ca pe un film?

Cercetarea care a pus bazele acestei tehnologii a fost publicata in 2013, in prestigioasa revista stiintifica Science, de o echipa de specialisti japonezi condusa de Yukiyasu Kamitani si Tomoyasu Horikawa, de la ATR Computational Neuroscience Laboratories.

In cadrul experimentului, trei voluntari au dormit intr-un aparat de rezonanta magnetica functionala (fMRI), care permite monitorizarea modificarilor activitatii cerebrale. Cercetatorii i-au trezit in mod repetat, de peste 200 de ori pe fiecare, cerandu-le sa povesteasca ce imagini isi aminteau din vise.

Ulterior, participantilor le-au fost aratate, in stare de veghe, imagini cu obiecte, persoane si peisaje, pentru ca oamenii de stiinta sa identifice tiparele de activitate cerebrala asociate fiecarei categorii vizuale.

Folosind algoritmi de invatare automata, echipa a construit un sistem capabil sa compare aceste tipare cu activitatea creierului din timpul somnului.

Rezultatele au aratat ca sistemul putea anticipa, cu o precizie de aproximativ 70% in anumite teste de comparatie intre doua categorii, daca in visele participantilor aparusera obiecte precum carti, masini, mobilier sau persoane.

Aceasta a fost una dintre primele demonstratii ca experientele vizuale din vise pot fi analizate obiectiv prin intermediul activitatii cerebrale.

Putem vedea visele ca pe un film?

Desi descoperirea a fost prezentata uneori drept o tehnologie capabila sa inregistreze vise, realitatea stiintifica este mai nuantata.

Sistemul nu poate filma visele si nici nu poate reproduce imaginile exacte pe care le vedem in timpul somnului. El identifica anumite categorii vizuale pe baza activitatii creierului, fara sa poata reconstrui povestea, culorile, miscarile sau emotiile unui vis.

In plus, experimentul din 2013 a fost realizat in perioada de adormire, nu pe parcursul tuturor etapelor somnului.

Cercetarile au continuat in anii urmatori. In 2017, echipa lui Yukiyasu Kamitani de la Universitatea Kyoto a prezentat metode mai avansate de interpretare a imaginilor percepute sau imaginate, utilizand retele neuronale artificiale.

Ulterior, alte experimente au demonstrat posibilitatea reconstruirii unor imagini din activitatea cerebrala, insa aceste rezultate nu trebuie confundate cu capacitatea de a reproduce vise complete.

Miza cercetarilor depaseste curiozitatea de a afla ce visam. Intelegerea modului in care creierul genereaza imagini in absenta stimulilor vizuali ar putea contribui la studierea memoriei, perceptiei si a mecanismelor constiintei.

Deocamdata, visele raman una dintre cele mai intime experiente umane, iar tehnologia poate descifra doar fragmente din ele. Dar cercetarea japoneza a demonstrat ca imaginile pe care le vedem cu ochii inchisi lasa urme care pot fi identificate in activitatea creierului.