Marilyn Monroe a murit la doar 36 de ani, in august 1962. In 2026, anul in care actrita ar fi implinit 100 de ani, regizoarea Maggie Gyllenhaal a imaginat cum ar fi aratat viata ei daca ar fi avut sansa sa imbatraneasca. In scurtmetrajul „Flesh Impact”, actrita Ellen Burstyn, in varsta de 93 de ani, interpreteaza o Marilyn Monroe ajunsa la centenar, care continua sa-si urmeze visul de a fi luata in serios ca actrita.

Filmul de 17 minute, prezentat in premiera mondiala la Festivalul de Film de la Venetia, pe 7 septembrie 2026, o aduce pe Marilyn Monroe intr-o situatie pe care putini si-ar fi imaginat-o: la 100 de ani, participa la o auditie pentru un rol destinat unei femei de 25 de ani.

Cand cei care organizeaza auditia ii pun la indoiala varsta, personajul interpretat de Ellen Burstyn raspunde simplu: „De ce nu?”. Apoi incepe sa-si povesteasca viata, cariera si experientele care au transformat-o intr-una dintre cele mai cunoscute femei ale secolului XX.

In paralel, Dakota Johnson o interpreteaza pe Marilyn Monroe in tinerete, in perioada in care frumusetea ei cucerea Hollywoodul, dar ii limita si oportunitatile profesionale. Din distributie mai fac parte Peter Sarsgaard si Sepideh Moafi.

Ideea filmului a aparut dupa ce Maggie Gyllenhaal a inceput sa cerceteze viata actritei si sa se intrebe ce s-ar fi intamplat daca Marilyn ar fi avut inca 60 de ani pentru a-si construi cariera.

„M-am intrebat ce s-ar fi intamplat daca ar fi avut 60 de ani doar pentru ea. Ce ar fi fost diferit in munca pe care ar face-o astazi?”, a explicat regizoarea intr-un interviu acordat Vanity Fair.

Marilyn Monroe a luptat toata viata pentru a fi considerata mai mult decat o femeie frumoasa

Dincolo de imaginea de sex-simbol, Marilyn Monroe a incercat sa-si construiasca o identitate artistica independenta. A studiat actoria cu Lee Strasberg, la Actors Studio din New York, iar in 1955 si-a infiintat propria companie de productie, Marilyn Monroe Productions, contestand astfel sistemul studiourilor care o transformasera intr-o vedeta.

Isi dorea roluri mai complexe, independenta creativa si recunoasterea talentului ei, nu doar a frumusetii.

A murit inainte de a afla daca ar fi reusit sa se reinventeze. Iar Hollywoodul a pastrat-o pentru totdeauna in imaginile din „Gentlemen Prefer Blondes”, „The Seven Year Itch” si „Some Like It Hot”.

„Flesh Impact” incearca sa recupereze simbolic timpul care i-a lipsit. Nu propune o biografie alternativa, ci imagineaza o femeie care a avut ocazia sa traiasca, sa greseasca, sa invete, sa imbatraneasca si sa continue sa joace.

Ellen Burstyn a vazut-o pe Marilyn Monroe intr-un club de noapte

Alegerea lui Ellen Burstyn are si o semnificatie personala neasteptata.

Intr-un interviu pentru Associated Press, actrita a povestit ca a vazut-o o singura data pe Marilyn Monroe, intr-un club de noapte, la inceputul propriei cariere. Marilyn i-a atras atentia prin frumusetea ei si, la un moment dat, i-a facut un semn de recunoastere.

Cele doua femei au avut si o legatura indirecta: acelasi maseur, care fusese apropiat de Marilyn Monroe si care, dupa moartea acesteia, i-a povestit ani la rand lui Ellen Burstyn despre viata actritei.

Burstyn a ajuns astfel sa cunoasca aspecte mai putin publice ale personalitatii lui Marilyn si a inteles ca imaginea de blonda ingenua fusese, in mare masura, o creatie constienta a actritei.

Ellen Burstyn a castigat Oscarul pentru „Alice Doesn’t Live Here Anymore” (1974), a avut roluri memorabile in „The Exorcist” si „Requiem for a Dream” si continua sa lucreze dupa varsta de 90 de ani. In 2026, la Festivalul de la Venetia, a primit Leul de Aur pentru intreaga cariera.

Este, intr-un fel, exemplul unei vieti artistice lungi pe care Marilyn Monroe nu a avut sansa sa o traiasca.

Un film despre varsta, despre prejudecatile Hollywoodului si despre dreptul femeilor de a se reinventa

„Flesh Impact” a fost realizat la initiativa brandului auto Genesis, pentru aniversarea centenarului Marilyn Monroe, cu acordul detinatorilor drepturilor asupra imaginii actritei.

Titlul face referire la o expresie asociata regizorului Billy Wilder, care descria prezenta extraordinara a lui Monroe pe ecran, senzatia ca spectatorii aproape o puteau atinge.

Dar filmul regizat de Maggie Gyllenhaal pune o intrebare mai actuala: de ce industria cinematografica continua sa masoare valoarea femeilor prin tinerete si atractivitate fizica?

In acest sens, povestea imaginara a lui Marilyn Monroe devine si o reflectie asupra felului in care femeile sunt privite pe masura ce imbatranesc.

Exista ceva emotionant in imaginea unei Marilyn Monroe cu parul alb, riduri si o viata intreaga de experiente, care intra intr-o sala de auditii si cere sa fie ascultata.

Pentru ca filmul ii ofera, simbolic, ceea ce istoria i-a refuzat: timp. Timp sa se schimbe, sa creasca profesional si sa devina altcineva decat femeia frumoasa pe care lumea a pastrat-o pentru totdeauna la 36 de ani.