The Dark Knight Rises/Cavalerul Negru: legenda renaste
Cand vine vorba de The Dark Knight Rises, cred ca publicul se imparte din start in doua categorii: cei care sunt familiarizati cu toate aventurile lui Batman, care au citit benzile desenate si care si noaptea daca ii trezesti din somn iti pot face topul dusmanilor si al aliatilor lui Batman, si cei care apreciaza o poveste bine construita si transpusa abil in imagini, indiferent de subiectul pe care-l trateaza.
Eu fac parte din a doua categorie si recunosc ca n-am pus in viata mea mana pe o banda desenata de vreun fel si tot ce stiam despre Batman e ca este un om care imbraca din cand in cand un costum de liliac si imparte dreptate. Asa ca ar fi trebuit sa privesc filmul detasata, fara prea multa implicare emotionala.
Totusi, universul fantastic si stilul vizual al lui Nolan n-au cum sa te lase indiferent. Si pentru ca imi facusem temele dinainte si revazusem de curand cele doua filme din serie, am privit cu alti ochi intreaga saga.
Ceea ce ma indemana sa va reamintesc sa le vizionati si pe cele dinainte pentru ca totul are legatura si doar stiind cum a inceput totul si care au fost traumele lui Bruce Wayne/Batman veti intelege ce l-a facut sa fie eroul care este.
In primul rand este unul dintre putinii supereroi fara nicio forta supranaturala si care se foloseste doar de arte martiale si de cateva gadgeturi, care pe masura ce seria avanseaza sunt din ce in ce mai sofisticate. Este cel mai uman dintre toti (super) eroii, este un om cu defecte, cu dileme morale care vin la pachet cu ezitari si esecuri.
Inceputul filmului, care are loc la 8 ani dupa evenimentele din filmul anterior, ni-l prezinta ca pe un om cazut in dizgratii, resemnat, plictisit si sceptic, care nu mai are pentru ce lupta, pana cand nu intalneste oponentul care-l merita dar si sustinatorii care-l indeamna sa devina ce-a fost.
Ceea ce ma aduce la cel mai discutat personaj al filmului, Bane. Sunt de acord cu cei care spun ca Jockerul era mai carismatic dar Bane chiar daca nu e la fel de inventiv ca acesta, si ii lipseste cu desavarsire umorul, pare mult mai indreptatit in faptele sale. Mi-a placut foarte mult cum a construit Nolan personajul si cum a reusit sa ne pacaleasca sa tinem cu el si de multe ori sa ii dam dreptate. El pare lider al proletarilor care lupta impotriva capitalismului, pentru binele celor oropsiti, doar ca alege metode diferite.
De multe ori ai zice ca se aseamana lui Batman, ca vrea sa faca dreptate, doar ca este un anarhist care vrea sa se impuna prin forta. Pare un lider innascut, dar este doar o unealta. In plus motivatiile sale sunt destul de subtirele si avem noroc ca filmul nu insista prea mult pe mesaje populiste ci conduce elegant actiunea in cu totul alta directie. Tom Hardy e schimbat total, si-a dublat masa musculara si-a acoperit gura cu o masca sofisticata si e gata sa-l testeze pe Batman nu doar fizic ci si psihic, distrugand totul.
Fiind vorba de un film fantastic, mi-ar fi placut ca Gothamul sa fie la fel de dark ca in afise, mai extravagant si sa nu se apropie de imaginea metropolelor din ziua de azi. Pana si jocurile politice sunt cat se poate de rupte din actualitate.
Cum am mai spus distributia este exemplara, toti par fi facuti pentru aceste roluri: Tom Hardy are un look impresionant, Anne Hathaway e aluncoasa cum ii sta bine unei mate care stie exact cand sa-si scoata ghearele, Joseph Gordon Lewitt e putin obositor cu entuziasmul sau (lie to give them hope) iar Christian Bale e Christian Bale.
Ca si eroul nostru uman si supus greselii si filmul are cateva momente mai previzibile si cateva replici fortate parca sa apeleze la coarda noastra sensibila. Totusi Nolan le-a tinut bine in frau si chiar si discursurile mobilizatoare sau scenele care puteau cadea usor in melodrama (Rise) sunt puternice si ocolesc elegant penibilul. Chiar daca introducerea este putin cam lunga, restul filmului este bine proportionat si nicio scena nu pare in plus sau in minus.
In rest n-ai ce sa reprosezi efectelor, imaginii, coloanei sonore sau actorilor.
Dupa aproape 3 ore de actiune bine orchestrata, finalul e pe deplin satisfacator. Cel de-al treilea film din seria Batman incheie legenda, dar lasa mici portite deschise pentru viitoare sequeluri sau spin-offuri.
Iata si parerea a doi colegi din echipa noastra:
Pandutzu:
Pentru partea a treia din The Dark Knight m-am pregatit intens cu doua zile inainte si-am revazut si primele doua parti, pentru a reintra in atmosfera din Gotham City. Nu de alta dar, nu prea mai tineam minte exact actiunea si ce se intamplase in filmele precedente. M-am bucurat cand am vazut ca regizorul Christopher Nolan a ales sa lanseze filmul doar in varianta 2D digitala. N-ar fi adus nimic special daca ar fi fost 3D. Au fost aproape 3 ore in care am stat lipit de scaun pentru ca filmul a fost plin de suspans si foarte bine realizat.
Nu-mi place sa dau spoilere asa ca va las pe voi sa va convingeti. Va recomand totusi sa revedeti si primele doua parti, Batman Begins si The Dark Knight.Kristofer:
(contine spoilere) : In ciuda faptului ca filmul este ticsit de clisee pur americanesti (asa cum ma asteptam), actiunea din The Dark Knight Rises m-a prins, ca sa zic asa, ba chiar a reusit sa ma tina in priza pana in ultimul minut. Se putea insista mai mult, cred eu, pe gadget-uri and stuff. Repet, povestea mi-a placut. Nu ma asteptam ca Miranda sa fie de partea baietilor rai. Stiti ce mi s-a parut foarte amuzant? Ca la final, cand Batman trebuia sa scoata bomba in afara orasului, si-a rezervat 10 secunde pentru a o saruta pe Selina Kyle.
Revenim in curand si cu alte pareri. Voi ce parere aveti? L-ati vazut, v-a placut?