Incepe Street Heroes Lucky 13!
Într-o locație nouă – ARENELE ROMANE – cu un setup fresh și progresiv, Street Heroes își așteaptă generația preferată cu muzică, sporturi extreme, breakdance, graffiti, lifestyle și street wear, mixate 24 de ore fără oprire.
Astfel, ediția cu numărul 8 a Street Heroes va fi un mix exploziv de cultură si artă urbană, sport și muzică – elementele care definesc GENERATIA Y, o generație pe cât de controversată, pe atât de creativă și liberă în exprimare.
CINE SUNT TINERII DIN GENERATIA Y?
Potrivit lui Gabriel Jderu, profesor în cadrul Departamentul de Sociologie al Universității din București, deși, priviți din afară, tinerii GENERAȚIEI Y, marii adepți ai „fenomenului action sports”, pot părea de neînțeles pentru adulți, cei mai mulți dintre ei nu fac decât să se manifeste creativ într-un spațiu în care se simt confortabil și care îi motivează – STRADA.„În plus, ei învață să controleze sporturile care pentru noi apar extrem de riscante. Deși sporturile pe care le practică îi fac vulnerabili, ele devin, prin contradicție, elementul care îi face puternici, care le permite să își mențină viața sub control. Acești tineri au, într-adevăr, o metodă diferită de exprimare față de ceilalți”.Generația Y a crescut fără complexul erei comuniste. Sunt mai liberi, mai creativi, sunt în continuă căutare de exprimare a propriei personalități. Street Heroes nu e numai de un eveniment. Street Heroes e o mișcare, devine un stil de viață și de identificare, o definiție a generației Y.Echipa de sportivi profesionişti va fi prezentă în competiţie cu cei 4 sportivi din echipă: George Bărbulescu – 20 de ani, skateboard; Adolf Mihail Gherghelah – 25 de ani, skateboard si Cristian Benescu – 27 de ani, skateboard și Tibi Bajka – 20 ani, BMX.
Şi cum un festival urban nu poate exista fără muzică, pe scena Street Heroes vor urca invitați speciali internaționali precum HUCCI sau Soom T, dar și invitați locali: DOC, DELIRIC1, Vlad Dobrescu – C.T.C., Subcarpați, Dragonu AKA47 și Gojira & Planet H.
Generația Y si Motivațiile din spatele practicării unor sporturi cu grad de risc
Așa numitele action sports devin din ce în ce mai vizibile în peisajul stradal de la noi. Privită din afară, practicarea unor astfel de sporturi este percepută ca implicând o doză mare de risc, fapt ce explică parțial unele stereotipuri negative asociate acestor sportivi. Deși un stereotip frecvent întâlnit este asocierea acestor sporturi cu zonele urbane periferice, specialiștii în științele sociale remarcă tendința din ce în ce mai accentuată a unor persoane aparținând clasei mijlocii, având un capital educațional ridicat, de a se implica în astfel de practici.
În realitate, fără a nega componenta de risc, adoptarea de către indivizi a unor astfel de sporturi implică un proces etapizat de învățare socială, puternic influențat de transformările prin care trece societatea. În acest proces de învățare socială, practicanții învață să controleze și să reducă aceste riscuri și ajung, prin implicare, să transforme practicarea sportului în identitate socială.
Astfel, o primă fază este nașterea dorinței – perioada în care indivizii devin atrași de astfel de sporturi. Afinitatea pentru aceste practici se naște la intersecția dintre contextul social și experiențele individuale ale fiecăruia. Sunt specialiști ce consideră că în societățile actuale se manifestă o tensiune între agenda publică, centrată pe reducerea riscului în societate – și tendința din ce în ce mai accentuată a unor grupuri de indivizi de a se implica în activități ce presupun asumarea de riscuri voluntare (sporturi extreme), tendință ce devine foarte vizibilă la nivel internațional în special din anii ‘90.
Unii explică acest fenomen prin faptul că societățile actuale exercită o presiune din ce în ce mai mare spre conformism, sunt societăți ale controlului, iar implicarea în sporturi extreme devine o formă de libertate, un răspuns individual la un context constrângător. O altă explicație are legătură cu transformările prin care trece corpul în societățile actuale. Corpul devine cea mai importantă formă de capital, ce este utilizat intens ca mijloc de expresivitate. Din această perspectivă, BMX-ul, skatebordingul sau snowbordingul reprezintă forme de „proiect corporal”, prin care identitățile sunt structurate și comunicate public. Reprezintă forme sociale de reflexivitate încorporată prin care indivizii dau sens propriilor vieți. Implicând o componentă importantă de risc, astfel de activități vor fi totdeauna supuse judecăților sociale, chiar dacă tendința socială este ca acestea să se gentrifice.
Ca și alte practici sociale, aceste tipuri de manifestări s-au născut în zone periferice ale societății și au ajuns să fie înnobilate, profesionalizate, devenind parte a main stream-ului. Practicanții de action sports devin „corpuri iconice” în peisajele urbane actuale, purtători de mesaje ale unei generații reflexive ce depășește barierele conformismului, fiind în același timp receptivă la nou.
Afilierea reprezintă cel de al doilea stadiu al carierei sociale în action sports. Aceste echivalează cu integrarea într-o comunitate de practicanți. Noile tehnologii digitale asigură o socializare anticipativă pentru cei ce devin atrași de action sports. Procesul de afiliere la astfel de „comunități de practici” este mediat de vise, calcule, planuri, împărtășirea directă sau prin intermediul social media a unor experiențe sau prin consumul unor imagini promovate de media.
Această fază are un puternic caracter performativ. În acest stadiu, începătorii învață regulile jocului. Învață convențiile corporale ale acestor practici, experimentând alături de ceilalți: învață cum să-și folosească corpul pentru a controla riscurile, adoptă un stilul vestimentar, învață să facă diferența între tehnologiile utilizate pentru practicarea sportului, învață vocabularul acestor tipuri de sport. În această fază, practicanții sunt în mod special interesați să își adapteze comportamentul la imaginile mentale pe care și le-au format în legătură cu cei ce sunt implicați în action sports. De asemenea, în această fază începe procesul de reconstrucție a self-ului. Astfel de activități înglobează un paradox corporal: riscurile corporale implicate, vulnerabilitatea percepută în timpul acestor experiențe în condițiile unui control învățat al mișcărilor necesare, îi face pe sportivi să se simtă puternici.
Practicanții se transformă din spectatori în actori ai propriului scenariu de viață. În timpul acțiunii, prin concentrarea pe controlul mișcărilor, self-ul „colonizează” corpul, transformându-l în corp-actor, conferind sportivilor sentimentul de „corp trăit”. Frica de accidentare este o emoție ce mediază în permanență relația cu propriul corp, iar această emoție joacă un rol foarte important în gestionarea riscului. Chiar și profesioniștii vorbesc despre trăirea intensă a unui astfel de sentiment.
Semnificația reprezintă cea de a treia fază a carierei sociale în action sports. Este stadiul în care practica devine o componentă centrală a identității sociale, un fel de axis mundi. Prototipul este reprezentat de sportivul profesionist. Este momentul în care pasiunea pentru unul dintre aceste sporturi se transformă în profesie, este exercitată în mod regulat, într-un cadru instituționalizat și este orientată către performanță. În ultima vreme, astfel de sporturi pornite din stradă sunt susținute de sponsori și practicate în contexte instituționale controlate.
În concluzie, deși, priviți din afară, reprezentanții generației Y care practică astfel de sporturi pot părea de neînțeles pentru adulți, cei mai mulți dintre ei nu fac decât să se manifeste creativ într-un spațiu în care se simt confortabil (strada) și care îi motivează. În plus, ei învață să controleze sporturile care pentru noi apar extrem de riscante. Deși sporturile pe care le practică îi fac vulnerabili, ele devin, prin contradicție, elementul care îi face puternici, care le permite să își mențină viața sub control. Acești tineri au, într-adevăr, o metodă diferită de exprimare față de ceilalți.
