Skip to content

Complexul din Hollywood al lui David Lynch, la vanzare pentru 15 milioane de dolari. Creat de arhitectii Wright, include casa in care cineastul a filmat Lost Highway si a montat Mulholland Drive.

Complexul din Hollywood Hills care i-a apartinut regizorului David Lynch a fost scos la vanzare pentru suma de 15 milioane de dolari si se anunta deja drept una dintre cele mai spectaculoase proprietati disponibile in Los Angeles.

Domeniul se afla pe Senalda Drive, se intinde pe noua hectare si include mai multe cladiri – intre ele o casa de oaspeti, un atelier si o cabana cu piscina.

Punctul central al ansamblului ramane Beverly Johnson House, proiectata in 1963 de Lloyd Wright, fiul celebrului Frank Lloyd Wright, recunoscuta astazi drept un reper al arhitecturii rezidentiale mid-century modern.

Agentia imobiliara The Agency, care gestioneaza listarea, descrie proprietatea ca pe un exemplu de modernism pe panta.

David Lynch a transformat domeniul intr-un loc menit sa ii permita confortul necesar pentru a-si contopi viata privata si activitatea creativa. Una dintre case a devenit sediul companiei sale, Asymmetrical Productions, alta a functionat ca studio de montaj si sala de proiectii, iar spatiul a fost folosit si ca decor in filmul Lost Highway din 1997.

Lynch a achizitionat prima parte a domeniului in 1987, cand a platit 560.000 de dolari pentru casa roz cunoscuta drept Beverly Johnson House. In 1989 a cumparat o locuinta in stil brutalist pentru 542.000 de dolari, iar sase ani mai tarziu a adaugat o cladire-atelier, achizitionata cu 346.000 de dolari. 

In 1991, regizorul a apelat la Eric Lloyd Wright, fiul lui Lloyd si nepotul lui Frank Lloyd Wright, pentru a proiecta piscina si casa piscinei, realizand astfel o rara continuitate arhitecturala pe trei generatii.

Pana la momentul listarii din 2025, domeniul a ajuns sa cuprinda sapte cladiri, intre care trei resedinte, mai multe constructii auxiliare si un studio complet echipat, cu biblioteca, sala de proiectie si spatii de montaj.

Pentru Lynch, spatiul a reprezentat mereu o sursa de inspiratie. In 1997, intr-un interviu acordat revistei germane Form, spunea: „Intregul spatiu imi da o senzatie placuta, imi schimba viata sa traiesc aici. Uneori vad forme sau lucruri care se potrivesc in acest cadru, si asta ma inspira sa creez mobilier sau chiar filme.”

Resedinta conceputa de Lloyd Wright, cu o suprafata de aproximativ 1.000 de metri patrati, este piesa de rezistenta a complexului. Arhitectul a raspuns topografiei dificile a dealurilor din Los Angeles printr-o abordare tipica modernismului pe panta: forme geometrice indraznete, pereti din sticla si un flux continuu intre interior si exterior. Structura foloseste elemente post-and-beam lasate la vedere si suprafete vitrate generoase, caracteristice anilor ’60.

Lynch aprecia in mod special opera lui Lloyd Wright, pe care o considera mai simpla si mai apropiata sensibilitatii sale decat cea a tatalui, Frank Lloyd Wright. In amenajarile interioare, regizorul a ales lemnul natural, metalul simplu si tencuiala gri fina, estetica devenita o semnatura vizuala in intregul ansamblu. 

Proprietatea a fost integrata in filmele lui Lynch si a ramas un reper arhitectural.

Complexul nu a fost doar loc de refugiu personal, ci si parte activa a carierei lui Lynch. Sala de proiectie si studioul de montaj au gazduit lucrul la filme precum Mulholland Drive (2001), titlul peliculei fiind inspirat de vecinatatea domeniului cu celebra artera Mulholland Drive a Los Angelesului. Una dintre case a aparut si in Lost Highway, unde a devenit resedinta Madison.

Agentia care a listat proprietatea descrie ansamblul ca pe „un sanctuar creativ si un reper arhitectural cu o provenienta unica in Los Angeles”. Domeniul cuprinde 10 dormitoare, 11 bai, o casa de oaspeti, biblioteca, studiouri si mai multe constructii auxiliare. Include deschideri catre privelisti spectaculoase: centrul Los Angesului si zona Runyon Canyon care accentueaza senzatia de izolare creativa intr-un spatiu retras.

David Lynch a incetat din viata in ianuarie 2025, la 78 de ani, lasand in urma o opera cinematografica ce a redefinit imaginarul cultural contemporan. 

Serialul „Twin Peaks” si filme precum „Blue Velvet”, „Lost Highway” si „Mulholland Drive” au imbinat elemente de groaza, film noir, politist si suprarealism clasic european. Lynch a tesut povesti, asemanatoare cu cele ale predecesorului sau spaniol Luis Bunuel, care se derulau dupa propria lor logica impenetrabila.

Termenul „lynchian” a intrat in vocabularul criticii pentru a descrie modul in care elementele suprarealiste si nelinistitoare se imbina cu decoruri cotidiene aparent banale.

David Lynch a fost un artist complet exprimandu-se si ca pictor, muzician si scriitor, fiind cunoscut pentru stilul sau unic, adesea descris ca „oniric”. Este renumit pentru creatiile sale cinematografice si de televiziune care exploreaza teme intunecate, bizare si ambigue, adesea plasate in peisaje aparent obisnuite.

Printre cele mai cunoscute filme ale sale sunt Eraserhead (1977), filmul sau de debut, un horror psihologic alb-negru, The Elephant Man (1980), Blue Velvet (1986), considerat un clasic, un film care exploreaza contrastele dintre viata de suburbie aparent perfecta si secretele intunecate care se ascund dincolo de aparente.

Serialul sau de televiziune cult, Twin Peaks (1990–1991, 2017), care combina misterul, drama si elementele suprarealiste, a fost extrem de influent si ramane o capodopera a televiziunii.
In 2001 a facut Mulholland Drive, un thriller psihologic suprarealist care exploreaza visele, identitatea si obsesia, un film care e mentionat adesea intre cele mai bune filme din toate timpurile.

Lynch a fost si un artist vizual prolific, realizand picturi, fotografii si sculpture, dar si un muzician care a lansat mai multe albume, explorand genuri precum blues-ul si muzica electronica.

A publicat carti si articole despre arta si filosofia sa, in Romania avand tradusa la editura Humanitas cartea “Cum sa prinzi pestele cel mare. Meditatie, constientizare si creativitate”

Sfatul lui de viata “Indiferent ce-am face, sa reflectam profund asupra subiectului nostru de interes, sa constientizam fiecare miscare si gest, sa ne implicam. Doar astfel pot inmuguri, apoi inflori ideile remarcabile datorita carora, in final, vom putea spune ca puterea noastra de creatie a avut un impact, oricat de mic, asupra lumii.”

Citește în continuare