Muzica clasica nu este sursa de inspiratie doar pentru hiturile zilelor noastre (aveti aici cateva exemple), ci a fost si este inspiratie pentru uniid intre cei mai mari scriitori ai lumii. Iata cateva referinte la muzica clasica care apar in literatura marilor scriitori ai lumii.

Thomas Mann apeleaza in romanul Doctor Faustus la trimiteri si comparatii cu  muzica (in special Beethoven si Schönberg) personajul principal fiind un compozitor inspirat de ideile moderne ale secolului XX. Mann era fascinat de lumea muzicii.

Viata lui Thomas Mann a fost strans legata de istoria Germaniei din prima jumatate a secolului XX. Temele principale ale scrierilor sale sunt confruntarile dintre arta, morala si istorie. Romanul Doctor Faustus reflecta profund legatura sa cu muzica clasica, explorand destinul unui compozitor care intruchipeaza drama culturii germane moderne. De asemenea, in Muntele vrajit se simte subtil ritmul muzical al prozei. Mann a primit Premiul Nobel pentru Literatura in 1929.

Lev Tolstoi era atras de Beethoven si in nuvela Sonata Kreutzer descrie impactul coplesitor al muzicii asupra sufletului omenesc.

Tolstoi s-a nascut intr-o familie aristocratica si a avut o viata plina de contraste: de la ofiter in armata la reformator social si moralist. Dupa succesul romanelor Razboi si pace si Anna Karenina, s-a indreptat spre o viata de austeritate, renuntand la bogatie si devenind un fel de profet moral. A trait ultimele decenii ca un predicator al nonviolentei si al iubirii crestine.

Pentru el, muzica era o forta ambivalenta: sublima si periculoasa, ambivalenta despre care criticii literari spun ca reflecta tensiunea sa interioara intre frumusete si morala.

Desi era mai apropiat de poezie si filozofie, Jorge Luis Borges a scris texte in care invoca Bach, considerandu-l un simbol al perfectiunii si al infinitului.

Viata lui Borges a fost marcata de o boala progresiva care a dus la orbire, iar muzica clasica a fost unul dintre refugiile sale. S-a nascut la Buenos Aires, intr-o familie cu radacini europene, si a crescut in mijlocul cartilor si al muzicii. A lucrat ca bibliotecar, profesor si director al Bibliotecii Nationale din Argentina. In ciuda orbirii, a continuat sa scrie si sa dicteze pana la sfarsitul vietii.

Opera lui Borges este mai ales una de povestiri si eseuri scurte, dar pline de idei filozofice si literare. Muzica apare la el ca simbol al infinitului si al ordinii cosmice – in special Bach, pe care il considera o expresie a ratiunii divine. In scrierile sale, universul este adesea descris ca o biblioteca sau ca o partitura muzicala.

Si scriitorii romani au povestit in lucrarile lor despre pasiunea pentru muzica. Unul dintre ei e Mihail Sebastian care, in jurnalele si eseurile sale, vorbeste adesea despre concertele la care mergea, despre Mozart, Bach sau Enescu.

Pentru el, muzica era un refugiu si o forma de libertate interioara, intr-o epoca tensionata si ostila. Sebastian vorbeste in repetate randuri in Jurnal despre muzica clasica ca fiind unul dintre putinele lucruri care ii aduce alinare intr-o perioada plina de tensiuni, de izolare sufleteasca si de dificultati politice.

In jurnale exista mentionari de concerte pe care le ascultase;  de exemplu, Concertul in sol minor pentru pian si orchestra, si alte compozitii ale lui Bach care ii erau familiare, ii placea muzica de camera franceza, dar si marii clasici.

Si Mircea Eliade era un pasionat de muzica clasica. In copilarie, parintii sai, in special tatal sau, militar de cariera, au incurajat studiul muzicii, sperand ca el si fratele sau sa devina muzicieni. Astfel, Eliade a invatat sa cante la pian, iar aceasta formare timpurie a lasat o amprenta adanca asupra sensibilitatii sale estetice.

In jurnalul sau, Eliade mentioneaza cu admiratie concertele la care a participat, evidentiind interpretarile unor mari muzicieni precum Dinu Lipatti. De exemplu, in 21 octombrie 1947, el noteaza: „Seara recital Chopin cu Dinu Lipatti la Champs-Élysées. Finalul Sonatei op. 58 in Si minor mi-a amintit deodata anii 1922-1923…”

Eliade a manifestat si un interes pentru muzica contemporana, inclusiv pentru jazz. Exista mentionari ca a ascultat cu interes lucrari ale compozitorilor precum Mozart, Verdi, Wagner, Webern, Bartók si Berio, demonstrand o deschidere admirabila catre muzica noua.

Acest articol e sustinut de Orange, partener al Festivalului International George Enescu.