Francis Ford Coppola isi vinde colectia de ceasuri de lux pentru a acoperi pierderile uriase generate de filmul Megalopolis: peste 100 de milioane de dolari.

Francis Ford Coppola, unul dintre putinii cineasti capabili sa isi finanteze singur filmele la scara hollywoodiana, se confrunta cu o situatie financiara dificila dupa lansarea lungmetrajului Megalopolis.
Proiectul, sustinut integral din fondurile sale, a avut un buget de peste 120 de milioane de dolari, la care s-au adaugat intre 20 si 30 de milioane de dolari investite in marketing si promovare. Filmul a obtinut in cinematografe incasari la nivel mondial de 14,4 milioane de dolari, suma din care jumatate a revenit cinematografelor, conform modelului de distributie american, lasandu-l pe Coppola cu pierderi semnificative de peste 100 milioane de dolari.
La varsta de 86 de ani, regizorul a declarat in martie, intr-o conversatie cu Rick Rubin, ca nu mai are lichiditati: „Nu mai am bani pentru ca i-am investit pe toti, bani pe care i-am imprumutat, pentru a face Megalopolis. Practic, nu mai sunt.”

Ulterior, intr-un interviu pentru New York Times, a recunoscut ca trebuie sa gaseasca rapid resurse pentru „a mentine nava la suprafata”.
Pentru a recupera o parte din pierderi, Coppola a decis sa isi vanda o parte dintre ceasurile de colectie prin intermediul Phillips New York, in cadrul unor licitatii programate in 6 si 7 decembrie. Lotul cuprinde piese unicat, piese clasice si variante rare asociate direct cu istoria personala a regizorului.
Cea mai valoroasa piesa este F.P. Journe FFC Prototype, un ceas creat pornind de la o idee a lui Coppola si dezvoltat impreuna cu celebrul orologier Francois-Paul Journe. Modelul, realizat intr-un singur exemplar, afiseaza ora printr-o mana umana mecanica din titan negru, ale carei degete se misca independent pentru a indica cifrele. Mecanismul se bazeaza pe calibrul Octa 1300.3 si pe un sistem elaborat pentru distributia constanta a fortei.
Povestea ceasului incepe in 2012, la crama Inglenook, detinuta de Coppola in Napa Valley, unde regizorul l-a intrebat pe Journe daca exista vreun ceas care sa dea ora prin intermediul unei maini.



Rezultatul a fost prototipul FFC, o piesa unica, realizata pe parcursul a sapte ani, care se inspira din protetica medicala dezvoltata in secolul al XVI-lea de Ambroise Pare. Estimarea casei Phillips pentru acest model depaseste 1 milion de dolari. Un prototip asemanator, licitat in 2021, a depasit 3 milioane de dolari, de peste zece ori mai mult decat estimarea initiala.
Din licitatie — si din colectia personala a dlui Coppola — mai fac parte alte sase piese de mare interes, printre care un F.P. Journe Chronometre a Resonance in platina, cu cadran din aur alb, model oferit de sotia sa in 2009, evaluat acum intre 120 000 si 240 000 de dolari. Mecanismul foloseste doua oscilatoare sincronizate pentru stabilizarea miscarii si cresterea preciziei, un principiu tehnic folosit de Abraham-Louis Breguet si reinterpretat de Journe incepand cu 2000.
Lotul include de asemenea un Patek Philippe Calatrava ref. 3919, cu o estimare intre 6 000 si 12 000 de dolari, un Patek Philippe World Time estimat intre 15 000 si 30 000 de dolari si un Blancpain Minute Repeater cu aceeasi evaluare de 15 000 – 30 000 de dolari.
Doua modele accesibile comparativ cu restul colectiei sunt Breguet Classique ref. 5140, estimat intre 4 000 si 8 000 de dolari, si un IWC Portugieser Chronograph, cu o evaluare intre 3 000 si 6 000 de dolari.
Potrivit Phillips, ceasurile au fost adunate in timp, fiind achizitionate sau oferite drept cadouri, fiecare avand valoare sentimentala si simbolica asociata momentelor importante din viata dlui Coppola. Totodata, colectia reprezinta si afinitatea regizorului pentru obiectele mecanice complexe, interesul sau pentru tehnica si pentru reinterpretarea functionalitatii, idee prezenta si in Megalopolis.






Din nefericire, Megalopolis a fost proiectul personal care i-a consumat intreaga avere, cineastul s-a plans public ca este in pragul falimentului.
Filmul, o productie ambitioasa despre reinventarea unei societati prin arhitectura, a fost rezultatul intentiei declarate a lui Coppola de a realiza un film complet liber, fara controlul marilor studiouri de la Hollywood. Distributia a inclus nume mari precum Adam Driver, Forest Whitaker, Jon Voight, Aubrey Plaza si Nathalie Emmanuel. Cineastul si-a dorit independenta financiara si creativa pentru a putea sa creeze proiectul la un standard vizual pe care si-l imagina de multi ani. In plus, multi finantatori au refuzat sa sustina un film care este dificil de incadrat in logica comerciala a industriei actuale.


Regizorul a mizat pe o lansare care sa atraga publicul in cinematografe, dar contextul pietei din 2024, cand a avut loc premiera Megalopolis, era dominat de platformele de streaming. Pelicula care s-a dorit un film-eveniment a fost un risc urias iar realitatea comerciala si-a spus cuvantul. Desi proiecte precum Oppenheimer al lui Christopher Nolan s-au bucurat de succes urias si profit pentru toate partile implicate in productie, spectatorii nu par sa prezinte interes pentru un film precum Megalopolis.
Pe langa licitatia de ceasuri, Coppola a incercat sa obtina venituri prin conferinte si evenimente asociate filmului, cu bilete in jur de 200 de dolari. Recent a fost produs si Megadoc, documentar despre realizarea filmului, distribuit de StudioCanal, care a fost mult mai bine primit de critici decat lungmetrajul original.
Coppola ramane un cineast care de-a lungul carierei a castigat si pierdut averi succesiv, investind constant in proiecte bazate pe propria viziune artistica. Vanzarea ceasurilor, oricat de valoroase, acopera doar o fractiune din pierderile provocate de Megalopolis, dar ofera sansa mentinerii unor activitati creative in derulare.
Detalii despre licitatia Phillips gasiti aici.