Dr. Arya M. Sharma este un expert recunoscut la nivel mondial in domeniul obezitatii, cu o cariera remarcabila in cercetare, educatie si politici de sanatate publica. Este printre primii medicic din lume care au abordat obezitatea ca pe o boala cronica, revolutionanad modul de tartare a acesteia,

A fost Profesor Emerit de Medicina si fost titular al Catedrei de Cercetare si Management al Obezitatii la Universitatea din Alberta, Canada. A ocupat pozitii academice prestigioase la Universitatea McMaster si la Universitatea Humboldt din Berlin, inainte de a se stabili in Canada.

In 2005, a fondat Obesity Canada (fostul Canadian Obesity Network), cea mai mare organizatie nationala dedicata cercetarii si managementului obezitatii .

Dr. Sharma este autorul a peste 500 de articole stiintifice si este cunoscut pentru promovarea unei abordari holistice in tratarea obezitatii, care include factori mentali, metabolici, mecanici si sociali – cunoscuta sub numele de modelul „4M”

In urma cu cateva zile dr Arya M. Sharma a vizitat tara noastra, prilej ca sa-l intervievam legat de una dintre cele mai importante maladii moderne: obezitatea.

Ce v-a determinat sa va specializati in obezitate, avand in vedere ca initial ati studiat bolile metabolice?  Va amintiti momentul exact in care ati decis ca cercetarea dvs. se va concentra pe obezitate?

 Momentul-cheie din viata mea a fost atunci cand faceam vizite in spital la un pacient care tocmai fusese internat, care avea in jur de 120 de kilograme si avea o tensiune arteriala extrem de ridicata. Medicul sef de acolo, stia ca interesul meu de cercetare era tensiunea arteriala si m-a intrebat: ”doctore Sharma, de ce creste tensiunea arteriala cand te ingrasi si de ce scade atunci cand slabesti?”

Trebuie sa recunosc, la momentul respective, nu am avut raspunsul, adica stiam ce se intampla cand te ingrasi, dar nu stiam care este mecanismul real. Asa ca m-am intors la biblioteca. Erau vremurile cand trebuia sa mergi fizic la biblioteca pentru a studia, iar in cercetarea mea am descoperit ca nu existau prea multe explicatii si am decis ca acesta este un domeniu interesant in care sa lucrez. Asa ca am inceput sa citesc literatura de specialitate si am inceput sa ma interesez de legatura dintre obezitate si hipertensiune, obezitate si boli cardiovasculare. Rezistenta la insulina tocmai devenea un subiect la acea vreme. Astfel, interesele mele de cercetare s-au indreptat din ce in ce mai mult catre obezitate.

Desigur, astazi oamenii va asculta cu respect, dar schimbarea mentalitatilor este inca dificila. Ce v-a motivat atunci cand oamenii nu va luau in serios cercetarile? A existat vreodata un moment in care v-ati gandit sa renuntati, luptand impotriva prejudecatilor, chiar si in propriul domeniu?

Nu cred ca mi-am pierdut vreodata motivatia sau ca am simtit vreo frustrare; am vazut totul mai mult ca pe o provocare si o oportunitate. Si am stiut ca atunci cand incepi sa explici oamenilor partea stiintifica, ei inteleg de fapt ca nu e ceva fundamental complicat.

Problema este ca majoritatea oamenilor nu cunosc mecanismele stiintifice si nici nu li se spun. Asa ca am inceput sa vorbesc despre cum exista o biologie complexa care regleaza greutatea corporala, care se apara impotriva ei. Dar majoritatea oamenilor nu au auzit niciodata de acest mecanism si ca exista o fiziologie in spatele acestui lucru. In obezitate  nu este vorba doar de oameni lenesi sau care nu sunt motivati in alimentatie.

Am vazut asta si la pacientii mei: odata ce le-am explicat cu ce se confrunta, nu numai ca au inteles, dar,  cumva, au fost si dezamagiti pentru ca au crezut ca exista o solutie permanenta. Iar eu am spus ca nu exista si ca aceasta va fi o lupta pe termen lung, pe tot parcursul vietii. Si apoi, odata ce pacientii trec peste asta, incepem sa privim pozitiv si sa ne gandim “acum ce facem?”.

Tot acest parcurs in lupta cu obezitata a fost intotdeauna o provocare interesanta iar stiinta din ultimii 20 de ani a evoluat foarte rapid.  Nu am regretat niciodata ca am trecut la medicina obezitatii.

Daca m-ati fi intrebat acum 20 de ani, probabil ca as fi spus ca desoperirea unor mecanisme care sa -i ajute pe oameni se va intampla mult mai repede, dar nu a fost asa.

O parte din motiv este ca marile companii pharma nu au fost cu adevarat interesate de obezitate pentru o lunga perioada de timp si a fost, nu voi spune din intamplare, dar a fost pentru obezitate un noroc ca am ajuns la acest principiu de tratare, care este acum dovedit a fi foarte eficient.

Daca luam un medicament ca GLP 1 ca exemplu, e important sa stim ca standardele GLP GDP au fost descoperit acum mai mult de 40 de ani.

Intrebarea este: de ce a fost nevoie de 40 de ani pentru ca industria farmaceutica sa vina cu un tratament? Adica, ar fi putut gasi acest tratament cu 40 de ani in urma, dar nu au facut-o. Pentru ca in cadrul companiilor farmaceutice, in special cele multi-globale, obezitatea nu era principalul interes.

Ei se ocupau de diabet, dislipidemie si alte lucruri care erau mai acceptate ca afectiuni medicale. Asa ca a durat mult mai mult, desi ar fi putut merge mult mai repede daca ar fi existat mai mult interes, deoarece o mare parte din stiinta exista de mai bine de 20 de ani.

Multi oameni inca vad obezitatea ca pe o simpla lipsa de vointa si uneori se invinovatesc. Ce le- ati spune pentru a le schimba perspectiva? Ati fost un sustinator puternic al clasificarii obezitatii ca boala cronica, ce impact a avut aceasta recunoastere asupra pacientului?

Cred ca principalul mit care exista este acela ca poti fi stapanul greutatii tale, adica daca urmati un anumit regim alimentar sau programe de exercitii fizice, atunci ar trebui sa fiti in masura sa va controlati greutatea si sa aveti greutatea pe care o doriti. Dar asta e ca si cum ai spune ca oamenii cu depresie, daca ar fi doar fericiti, atunci nu ar avea problema.

Deci supra alimentarea nu este cauza obezitatii. Supra alimentarea este un simptom al obezitatii.

 Intrebarea nu este ce mananca oamenii sau cat de mult mananca oamenii, intrebarea este de ce mananca oamenii? Si cand intrebi de ce are cineva obezitate, atunci lucrurile devin foarte complicate.

A spune ca cineva sufera de obezitate pentru ca mananca prea mult, este ca si cum ai spune ca cineva sufera de depresie pentru ca nu este fericit. Nu explica fiziologia care sta la baza sau nu explica situatia

 Cu cat practicam mai mult medicina obezitatii, cu atat ne dmi seama ca exista multe motive diferite care duc la cresterea in greutate si multe dintre ele sunt in afara controlului persoanei. Si odata ce ai greutatea, majoritatea lucrurilor care iti vor ingreuna gestionarea pe termen lung sunt, de asemenea, in afara controlului tau.

 Deci nu va controlati hipotalamusul. Nu puteti controla mediul in care traiti, nu controlatu genele pe care le aveti, care va fac de fapt mai predispus la cresterea in greutate.

Asta face ca respectiva persoana (n mea.cu caracteristicile de mai sus) sa nu aiba niciodata senzatia de satietate atunci cand mananca sau sa aiba pofte crescute atunci cand este stresata. Si nu poate controla asta. Asa functioneaza corpul sau.

Deci, cu cat intelegeti mai mult acest lucru, intelegeti ca obezitatea nu este o chestiune de vointa sau de oameni care nu sunt educati sau de oameni care nu inteleg.

Nu trebuie sa le spuneti oamenilor care au obezitate ca aceasta este o problema. Ei stiu. Adica, nu sunt orbi la asta.

In general, nu trebuie sa educati majoritatea oamenilor care se lupta cu greutatea. Ei nu au nevoie sa fie educati cu privire la alimentatia sanatoasa pentru ca stiu deja. Ei au citit toate cartile despre diete; probabil pot scrie carti despre diete.

Problema este ca nu pot controla greutatea. Nu o pot face din cauza circumstantelor, a mediului de viata, a culturii si, cel mai important, a propriei lor biologii, care face foarte dificila schimbarea acestor lucruri.

Compar adesea lupta cu greutatea cu sanatatea mintala. Pentru ca daca am depresie si vii si imi spui “asta este doar in capul tau, nu ai de ce sa fii deprimat, soarele straluceste, nu ai probleme financiare, ai o familie frumoasa, ai multi prieteni, nu inteleg de ce ai depresie? De ce nu poti fi pur si simplu fericit?”  – aceasta abordare nu va rezolva depresia mea.

In mod similar, daca sunt cineva care are atacuri de panica si anxietate si imi fac griji pentru orice, tu imi explici ca nu am de ce sa-mi fac griji, pentru ca sunt intr-un mediu sigur iar lucrurile vor fi bine si se vor rezolva de la sine, asta nu-mi inlatura atacul de panica. Asta nu-mi va reduce nivelul de anxietate.  Pentru ca acestea sunt lucruri care se intampla si asupra carora nu am niciun control.

Si obezitatea este foarte asemanatoare. Asa ca daca imi explici ce inseamna o dieta sanatoasa si ce inseamna mancarea sanatoasa si cat de mult trebuie sa fac miscare etc., nu rezolvi problema. Pentru ca imi spui lucruri care nu ma vor ajuta, care nu abordeaza cauza principala a problemei reale.

Luand in considerare aceasta multitudine de factori, care sunt cei mai importante abordari  pentru succesul pe termen lung al pacientilor cu obezitate? Credeti ca vom avea vreodata un tratament universal pentru obezitate similar insulinei pentru diabet? Si care sunt cele mai promitatoare descoperiri recente in domeniul obezitatii?

Sa incepem cu primul pas si cel mai important: recunoasterea. Cred ca cea mai importanta recunoastere este ca obezitatea, odata ce o ai, devine in majoritatea cazurilor o problema pe viata. Prin urmare, orice tratament pe care vrei sa-l iei in considerare, trebuie sa fie pe termen lung.  Odata ce intelegi acest lucru, incepi sa nu mai cauti solutii pe termen scurt.

Este vorba de o boala cronica. Asadar, odata ce intelegeti acest lucru, cred ca acesta este factorul cheie.

Apoi, m-ai intrebat despre tratamente si care sunt cele mai promitatoare descoperiri recente.

Sa incepem cu motivul pentru care aceste medicamente functioneaza si de ce sunt promitatoare. 

Acum ca am inteles cum functioneaza sistemul homeostatic si care este biologia, cum isi apara organismul greutatea corporala si de ce oamenilor le este foame atunci cand slabesc, putem sa folosim propria biologie, proprii hormoni de satietate pentru a schimba comportamentul.

Putem avea succes in gestionarea obezitatii atunci cand incepem sa abordam obezitatea nu ca la o problema comportamentala, ci ca la o problema biologica, si incepem sa gasim solutii biologice.

Si pentru ca medicina biologica este foarte complexa, exista, desigur, multe puncte diferite pe care le putem aborda, iar aceasta va fi diferenta dintre diferitele medicamente. Acestea se vor adresa biologiei, dar vor aborda diferite puncte ale sistemului. Si, de fapt, vom avea medicamente care pot schimba de fapt biologia, nu intr-un singur punct din sistem, ci in mai multe puncte, fiind astfel si mai eficiente.

Acestea vor avea moduri difreite de actiunee si cum  tolerabilitatea va fi diferita, eficacitatea va fi diferita.

Intrebarea dumneavoastra daca va exista o singura solutie, cum ar fi insulina pentru diabet are mai multe aspect. In primul rand, atunci cand ne uitam la diabetul de tip doi, nu avem o singura solutie. Avem 14 tipuri diferite de medicamente pentru diabetul de tip doi.

 As spune ca obezitatea este un pic mai complexa decat diabetul. Asa ca probabil nu vor fi 14 tratamente diferite; s-ar putea sa ajungem la 20 de tratamente diferite si fiecare dintre acestea va functiona diferit, la persoane diferite. Vom incepe sa combinam aceste tratamente asa cum facem pentru diabet. In diabet, oamenii nu iau doar un medicament, ci doua, trei, patru.

Acum am o intrebare personala. Pot sa va intreb ce mancati? Avand in vedere cunostintele dvs vaste despre cum reactioneaza corpul uman, pe ce va concentrati in dieta dvs?

Pe nimic, sincer. Adica, am o dieta foarte mixta. Nu am restrictii alimentare. In general, nu fac alegeri constiente din punct de vedere al sanatatii. Daca ma uit la ceva, ma uit la cantitatea totala. Dar chiar si asta depinde de situatie. Nu sunt vegan si nu imi propun sa mananc asta sau sa evit aia. Mananc o dieta destul de echilibrata. Dar, din nou, eu nu am obezitate.

Dar  sunt gata intotdeauna sa ofer ajutor pentru cei care au o problema de greutate. Din afara problemei, este foarte dificil sa intelegi de ce cineva are o problema de greutate. Lumea din jur e tentata sa ii spuna persoaneo in cauza cum poti manca atat de mult, de ce nu te opresti din mancat?

Iar asta se intampla pentru ca oamenii care nu au obezitate nu inteleg de ce oamenii cu obezitate nu pot face ceea ce pot face ei. Toti oamenii slabi care nu au nicio problema cu greutatea nu inteleg prin ce trec acesti oameni cu obezitate. Nu inteleg de ce nu se pot controla, de ce mananca atat de mult, de ce nu au mai multa vointa? Este foarte greu pentru cineva care nu sufera de aceasta afectiune sa inteleaga de ce fac ceea ce fac acesti oameni cu obezitate, pentru ca ceea ce vezi este comportamentul.

Ca om de partea cealalta a problemei nu vezi ceea ce determina comportamentul. Si cred ca asta este o parte a problemei, de aici vin prejudecatile, stigmatizarea si toate lucrurile astea.

Am si o intrebare referitoare nu doar la obezitate, ci si la faptul ca sunteti o sursa de inspiratie si  excelati in tot ceea ce faceti. Pasiunea dvs pentru muzica este un exemplu frumos dincolo de medicina. Cum v-ati apucat de muzica si ce aduce ea in viata dvs?

Intotdeauna am fost interesat de muzica, dar pana de curand, cand am decis sa ma retrag din slujba mea de la universitate, nu am avut suficient timp pentru asta. Muzica este unul dintre acele lucruri, ca orice forma de arta sau, de fapt, orice hobby pe care il iei in serios care necesita mult timp, dedicare si rabdare. Iar eu nu am avut asta multa vreme pentru ca eram prea ocupat cu alte lucruri. Iar acum, ca am mai mult timp, pot sa dedic mai mult timp acestui hobby. Si, din fericire, acum sunt intr-un mediu in care pot canta cu muzicieni grozavi si ne distram de minune.

Si pentru ca ai spus ca excelez in toate, trebuie sa stii ca sunt o multime de lucruri la care sunt foarte, foarte rau.

Daca luam sportul, de exemplu, nu sunt un bun atlet. Nu sunt un sportiv bun. Daca imi dai de ales intre a juca un joc sau a face o activitate sportiva sau, stii tu, a citi o carte sau a exersa la chitara, voi prefera intotdeauna sa citesc o carte sau sa exersez la chitara decat sa fiu activ fizic.

Fiecare persoana este diferita si fiecare persoana are diferite lucruri pe care vrea sa le faca sau ii place sa le faca iar asta face parte din viata. Si, mai ales in medicina, inveti dupa un timp ca atunci cand vorbesti despre personalizarea ingrijirii medicale, nu este vorba despre schimbarea persoanei. Este vorba despre acceptarea persoanei asa cum este pentru ca apoi sa gasesti pentru ea cea mai buna solutie.

Puteti identifica ce v-au invatat parintii dvs. ceva care a contribuit la acest impuls catre stiinta si excelenta, astfel incat sa il putem aplica in viata noastra cat mai mult posibil?

Cred ca primul lucru pentru care le sunt recunoscator parintilor mei este ca am avut o copilarie foarte, foarte diversa si interesanta. M-am nascut in Germania, am crescut in India. Mama era nemtoaica, tata indian, deci doua culturi foarte diferite. Am avut expunere la culturi diferite chiar si traind in India timp de 12 ani, am locuit in parti foarte diferite care sunt aproape ca niste tari distincte din Europa, iar asta a ajutat cu siguranta in ceea ce priveste curiozitatea si gandirea deschisa si analitica.

De fiecare data cand te muti, ai un nou set de prieteni, ai o noua scoala, ai noi circumstante. Trebuie sa te adaptezi la un mediu nou, ai culturi diferite care te formeaza si cred ca asta contribuie foarte mult la dezvoltarea abilitatilor in ceea ce priveste, curiozitatea, cititul. Obisnuiam sa citesc mult cand eram copil. Citeam tot timpul. Cum spuneam, nu eram un copil sportiv si nici fratele meu nu era un tip sportiv. Eu stateam acasa si citeam.

Daca ar fi sa va ganditi la o trasatura de caracter pentru care sunteti recunoscator, una care v-a adus in acest moment al vietii dvs, care ar fi aceea?

O mare parte din ea este perseverenta. Odata ce te hotarasti ca vrei sa faci ceva, trebuie sa continui. Dar, in acelasi timp, trebuie sa fii foarte realist cu privire la ceea ce poti realiza. Nimeni nu este admirat pentru ca nu reuseste ceva ce este imposibil. Asa ca trebuie sa va stabiliti obiective, dar trebuie sa va stabiliti obiectivele. Acestea trebuie sa fie realiste. Si daca circumstantele se schimba, trebuie  sa stiti sa va schimbati obiectivele correct, fara sa fii atasat de ceva.

Dar odata ce ai decis ca vrei sa urmezi o anumita cale, apoi o urmezi si vezi unde te duce. Stii, cand am decis sa ma ocup de obezitate, asta a fost. Acum, cu muzica,  cand am decis ca vreau sa urc pe scena si sa fac muzica cu profesionisti, atunci asta vreau sa fac cat mai bine.