IOMO Gallery deschide pe 27 noiembrie, de la ora 18:00, expozitia „Angelina. Filmul bate viata”, o selectie de aproximativ 60 de colaje de Ion Barladeanu, realizate intre 2010 si 2017 si provenite dintr-o colectie privata. 

O parte importanta dintre lucrari este prezentata pentru prima data intr-un spatiu expozitional, intr-un demers care isi propune sa readuca in prim-plan unul dintre cei mai cunoscuti artisti ai scenei romanesti.

Selectia se concentreaza pe perioada tarzie a creatiei lui Ion Barladeanu, cand interesul pentru cinema, vedete si imaginar pop se decanteaza in serii coerente de colaje. 

Decupajele din reviste de epoca, recompuse in situatii improbabile, reiau schema de „film imaginar” care l-a consacrat: personaje, decoruri, intrigi comprimate in cate o singura „fotograma” in care naratiunea este deja sugerata.

Expozitia este conceputa ca un omagiu adus operei lui Ion Barladeanu si ca o incercare de a reevalua, intr-un cadru curatorial articulat, un artist care a functionat mult timp la marginea institutiilor de arta, fiind descoperit tarziu de galeriile si muzeele din Romania si din strainatate. 

Textul de prezentare al expozitiei, semnat de Dan Popescu, descrie parcursul lui Ion Barladeanu prin prisma figurii omului care traieste la marginea lumii, intr-o pozitie ambigua intre interiorul si exteriorul societatii. Este vorba despre acea existenta prin care un individ refuza conforturile si rolurile burgheze clasice si ajunge sa functioneze ca un fel de constiinta critica, prin ironie, cinism si decalaj fata de normele dominante.

Biografia lui Ion Barladeanu a devenit un caz aparte in istoria artei recente.

Ion Barladeanu s-a nascut in 1946, in satul Zapodeni, judetul Vaslui, si paraseste mediul rural la 20 de ani. In perioada comunista, trece printr-o succesiune de meserii plasate la periferia economiei oficiale: munca la stuf in Tulcea, docher in Constanta, gropar, taietor la gater, paznic sau muncitor necalificat la Casa Poporului, dupa mutarea la Bucuresti. 

Refuzul de a deveni „cetatean onorabil”, de a se fixa intr-o profesie stabila si de a intra in tiparul clasic de viata de familie, descris in text, face parte din acest profil biografic.

Dupa 1989, artistul continua sa traiasca la marginea sistemului, din activitati precare: selecteaza gunoiul intr-o curte de bloc de pe strada Mosilor, face servicii marunte pentru locatari, evita orice forma de angajare stabila si nu isi intemeiaza familie. In paralel, isi construieste, in mod constant, un proiect artistic pe care, dupa propriile sale vorbe, il arata „doar catorva oameni destepti”, fara sa-l impinga agresiv spre vizibilitate publica.

Dan Popescu insista asupra faptului ca groapa de gunoi este unul dintre locurile in care o societate isi arunca nu doar deseurile materiale, ci si o parte din informatia ei culturala. Pentru un autodidact interesat de imagini si de cinema, acest teritoriu devine un teren de cercetare si selectie. Timp de peste trei decenii, Ion Barladeanu a strans reviste, fotografii si materiale tiparite pe care le-a decupat si recompus in colaje.

Scopul declarat al acestor colaje era apropiat de cinema: lucrarile sunt gandite ca fotograme care contin deja o intreaga poveste. 

Artistul porneste de la un talent nativ de desenator, dar renunta treptat la desenul clasic si se concentreaza pe decupaj si montaj vizual, cu intentia de a regiza, prin hartie si lipici, filme pe care nu avea mijloacele sa le realizeze altfel. Aceasta strategie ii permite sa construiasca o lume proto-pop, cu doua decenii inainte ca estetica pop sa devina o realitate evidenta in Romania post-decembrista.

In colajele sale, Ion Barladeanu combina imagini din filme, reclame, reviste mondene, fotografii de vedete, fragmente de branduri si simboluri ale consumului, pe care le plaseaza in scene de o ironie explicita la adresa comunismului, a propagandei si a realitatii cotidiene. 

Un episod biografic important, mentionat in textul lui Dan Popescu, este legat de anul 2008, cand Ion Barladeanu are o expozitie la Paris. In perioada respectiva, artistul se intalneste pentru cateva minute cu Angelina Jolie, in holul hotelului in care aceasta era cazata. Cei doi fac o fotografie impreuna, iar comunicarea are loc prin gesturi si zambete, fara un dialog complex, dar momentul capata o greutate simbolica in imaginarul artistului.

In anii care urmeaza, timp de mai bine de 12 ani, Ion Barladeanu o include pe Angelina Jolie in colajele sale, distribuind-o in roluri si situatii variate, alaturi de alte dive recurente din universul sau: Sophia Loren, Catherine Deneuve, Claudia Cardinale. In aceasta cheie, Dan Popescu vorbeste, cu o doza de ironie explicit asumata, despre Ion Barladeanu ca despre „cel mai titrat regizor roman din toate timpurile”, un „regizor” care a lucrat cu toate aceste vedete „free of charge” si a acoperit o gama extrem de diversa de „genuri cinematografice” in interiorul colajelor.

Aceasta formula subliniaza tocmai modul in care artistul si-a construit o biografie compensatorie prin arta: in plan real, el ramane un om care traieste la marginea orasului, fara casa stabila si fara cariera institutionala; in plan imaginar, el devine un regizor care lucreaza cu staruri globale, modeleaza scene spectaculoase si isi „echilibreaza viata prin arta”, asa cum formuleaza textul.

Expozitia „Angelina. Filmul bate viata” poate fi vizitata intre 27 noiembrie 2025 si 17 ianuarie 2026, la IOMO Gallery, str. Baiculesti 29, Bucuresti.