Vaticanul a anuntat un amplu proiect de restaurare a celebrei „Judecati de Apoi” realizata de Michelangelo, lucrare considerata una dintre cele mai mari creatii din perioada Renasterii. 

Fresca monumentala, care acopera intregul perete al altarului Capelei Sixtine, va intra intr-un proces de conservare speciala la inceputul anului 2026, intr-o operatiune menita sa o protejeze de efectele daunatoare ale turismului masiv. 

Capodopera, pictata intre 1536 si 1541, masoara aproximativ 14,6 metri inaltime si 13,4 metri latime si prezinta, intr-o compozitie extrem de dinamica, momentul celei de-a doua veniri a lui Hristos, cand intreaga omenire este supusa judecatii divine.

In centrul compozitiei, figura masiva a lui Hristos, cu bratul ridicat intr-un gest de autoritate, domina scena in timp ce decide soarta fiecarui suflet. 

In partea superioara stanga, locuitorii cerului asteapta sa fie intregiti de cei mantuiti, in timp ce in partea dreapta cei condamnati isi traiesc disperarea inainte de a fi aruncati in adancurile iadului. Imaginile, vibrante si dramatice, sunt rezultatul unei munci de aproape cinci ani, perioada in care Michelangelo si-a impus viziunea asupra uneia dintre cele mai incarcate simbolic opere ale crestinatatii.

Paolo Violini, noul sef al Laboratorului de Restaurare a Picturii si Materialelor din Lemn al Muzeelor Vaticane, a declarat ca lucrarile speciale vor incepe in ianuarie 2026 si ar trebui finalizate pana in Saptamana Mare, la sfarsitul lunii martie. El a subliniat ca, desi anual se fac reparatii punctuale folosind un lift mecanic simplu, de aceasta data interventia va fi mult mai ampla. Va fi ridicata o structura temporara care va acoperi intreaga suprafata a frescei, cu un lift ce va permite echipei de 10–12 restauratori sa lucreze pe aproximativ o duzina de niveluri, avand acces direct si constant la detaliile picturii.

Violini isi propune sa actioneze rapid pentru protejarea patrimoniului renascentist al Vaticanului. „Trebuie sa ne adaptam la presiunea pe care o exercita milioanele de vizitatori asupra acestor lucrari unice. Impactul lor, desi invizibil pe termen scurt, poate altera iremediabil pigmentii si stratul pictural”, a explicat acesta pentru Vatican News.

In paralel continua restaurarea Loggiei lui Rafael.

Inainte de interventia pe fresca lui Michelangelo, Violini coordoneaza lucrarile de restaurare la Loggia lui Rafael, un coridor somptuos din Palatul Papal, decorat de o echipa de asistenti ai maestrului dupa schitele acestuia. 

Spatiul cuprinde 14 travei cu decoratiuni in stucatura si fresce de o valoare exceptionala, fiind considerat un reper al renasterii genului „grotesca”, readus la viata dupa modelele romane antice si raspandit in intreaga Europa a secolului al XVI-lea.

Restauratorul si-a exprimat dorinta de a finaliza lucrarile la Camera incendiului din Borgo, proiect inceput dar nefinalizat, esential pentru a intelege mai bine momentul de tranzitie dintre Raffaello si ucenicii sai. Aceasta etapa ar completa cercetarile asupra frescelor din Sala Imparatului Costantin, executate de Giulio Romano si Giovanni Francesco Penni, si ar inchide un capitol important al decorului comandat de papi in perioada de maxima importanta a Renasterii romane.

„Judecata de Apoi” a lui Michelangelo, realizata intre 1536 si 1541, este una dintre cele mai complexe si inovatoare creatii ale Renasterii tarzii. 

Comandata de Papa Clement al VII-lea si continuata sub Papa Paul al III-lea, fresca marcheaza o schimbare radicala fata de limbajul echilibrat si armonios al Renasterii, exprimand o viziune dramatica si tensionata asupra destinului umanitatii. 

Dimensiunile monumentale si densitatea compozitiei, cu peste 300 de figuri in miscari intense si intr-o varietate de posturi, reflecta influenta evenimentelor epocii – in special tulburarile religioase si politice din Europa – si personalitatea profunda, uneori sumbra, a artistului. Prin forta anatomica, teatralitatea gesturilor si energia compozitiei, Michelangelo transforma scena biblica intr-o meditatie universala asupra fragilitatii si maretiei conditiei umane.

Un element care sporeste interesul lucrarii este prezenta a trei autoportrete ale artistului, inserate discret in masa figurilor. 

Cel mai cunoscut este chipul lui Michelangelo reprezentat pe pielea jupuita tinuta de Sf. Bartolomeu, un gest interpretat adesea ca expresie a propriului sentiment de sacrificiu si a tensiunii interioare dintre credinta si creatie. 

Un alt posibil autoportret se regaseste in figura unui martir din zona stanga a compozitiei, cu privirea indreptata in jos si cu trasaturi grave, in timp ce al treilea, mai controversat ca identificare, ar putea fi intr-o figura din grupul drept, printre cei condamnati, sugerand poate meditatiile sale asupra vinovatiei si mantuirii.