Marea pianista Elisabeth Leonskaja revine la Ateneu. Concerte pe 12 si 13 iunie
Publicul Filarmonicii George Enescu are prilejul de a o asculta pe Elisabeth Leonskaja, invitata sa concerteze in serile de joi, 12 iunie si vineri, 13 iunie 2025, de la ora 19, intr-un program integral Wolfgang Amadeus Mozart. La pupitrul Orchestrei Filarmonicii George Enescu se va afla dirijorul maghiar Róbert Farkas.
De mai multe decenii, Elisabeth Leonskaja se numara printre cei mai renumiti pianisti ai epocii noastre. Intr-o lume dominata de media, Elisabeth Leonskaja a slujit cu credinta muzica in spiritul traditiei marilor muzicieni de calibrul unor David Oistrah, Sviatoslav Richter si Emil Ghilels, care au avut in vedere in primul rand respectul pentru muzica, desi au activat intr-un climat politic foarte dificil. Modestia sa proverbiala ii accentueaza timiditatea fata de media, dar, imediat ce intra pe scena, publicul percepe forta care a sustinut-o permanent in devotamentul sau fata de muzica.
A castigat Premiul I la Concursul International George Enescu in 1964, cand avea doar 18 ani. Nu era inca studenta la Conservatorul de la Moscova, iar prestigiul competitiei, impreuna cu succesul tinerei pianiste au condus la admiterea sa fara examen.
Nascuta la Tbilisi, in Georgia, intr-o familie rusa, a fost considerata copil-minune si a concertat pentru prima data la varsta de 11 ani. Talentul sau exceptional i-a deschis portile Conservatorului din Moscova. In timpul studiilor a obtinut premii la concursuri internationale de prestigiu, printre care George Enescu, Marguerite Long si Regina Elisabeta. Muziciana s-a format sub indrumarea lui Sviatoslav Richter, colaborarea cu maestrul contribuind in mod decisiv la dezvoltarea carierei sale. Recunoscand talentul de exceptie, marele pianist a invitat-o pe tanara solista sa cante impreuna cu el in duet. Colaborarea pe scena si prietenia personala dintre Sviatoslav Richter si Elisabeth Leonskaja au durat pana la disparitia maestrului in 1997.
In 1978, pianista a parasit Uniunea Sovietica si s-a stabilit la Viena. Interpretarea sa remarcabila de la Festivalul de la Salzburg din 1979 a reprezentat debutul carierei sale concertistice in tarile occidentale. In Austria, a doua sa patrie, meritele exceptionale ale pianistei au fost recunoscute prin acordarea unor importante distinctii: Elisabeth Leonskaja este Membru de onoare la Konzerthaus din Viena si in 2006 i-a fost decernata distinctia Austrian Cross of Honor, First Class pentru serviciile deosebite aduse vietii culturale, aceasta fiind cea mai inalta distinctie de acest fel din Austria.
Astazi, „Leoaica pianului” este o pianista de exceptie, care este deasupra virtuozitatii sale, intotdeauna primita cu entuziasm oriunde concerteaza. Un citat din revista muzicala Diapason de Andre Boucourechliev (Paris): „Drumul pianistei Leonskaja este un drum de culmi. Pe langa autodepasire, exigenta, pasiune si inteligenta, se plaseaza printre cei mai mari, nu numai de astazi ci din intreaga epoca: alaturi de o Clara Haskil sau de un Lipatti, avand in plus modernitatea.”
In 2020, i s-a conferit Premiul pentru intreaga cariera din partea International Classical Music Awards.
Fiind intrebata despre legatura sa cu Romania si cu Festivalul George Enescu, Elisabeth Leonskaja a spus:
„Aveam 18 ani cand am venit pentru prima data la Bucuresti. Aici am participat la Concursul Enescu, unde am obtinut Premiul I. Si de fiecare data cand revin in Romania si intru in sala Ateneului Roman, amintirile se intorc. Iubesc publicul roman si iubesc Romania, pentru ca aici se canta si pentru ca lumea, aici, iubeste muzica. Cand esti atat de tanar si primesti un premiu precum cel de la Concursul Enescu, este un salt mare in ceea ce se numeste „cariera”. Este un cuvant care mie nu imi place neaparat, dar pot spune ca, odata cu Concursul Enescu, a inceput cariera mea. Au trecut [peste] 50 de ani de atunci. Ma simt si acum o incepatoare, o participalnta la concurs. Mereu ma gandesc cu emotie la Concursul Enescu, ca la un concurs cu un nivel foarte ridicat. In anul in care am participat, au fost prezente niste personalitati extraordinare: Arthur Rubinstein, Aram Haciaturian si foarte multi muzicieni romani de marca. A fost un public pe care si acum il tin minte. Si acum simt temperatura din sala – si ma refer la caldura publicului, energia care veneau din inima. Faptul ca acest concurs este dedicat lui Enescu este o mare bucurie. in consider pe George Enescu nu numai un mare muzician, dar un muzician care inca trebuie descoperit de noi, interpretii, nu numai in Romania, ci si in lume. Concursul Enesccu se desfasoara in directa legatura cu Festivalul Enescu – si asta il face unic in lume. Tin minte ca imediat dupa decembrie 1989, cand inca se vedeau la Bucuresti urmele gloantelor pe cladiri, la Concursul si Festivalul Enescu veneau muzicieni de prima mana din toata lumea. Or, nu poti decat sa te inclini in fata acestor lucruri. Eu am fost la Festival si la Concurs nu numai pe scena, ci si ca spectator. Cand am vazut toate salile arhipline, Sala Palatului de 3000 de locuri, Ateneul si toate celelalte, cand toate aceste concerte se transmiteau si la televiziune, este absolut unic in lume, este minunat. Fiind in sala, vedeam de pe fetele oamenilor ca spectatorii inteleg si cunosc aceasta muzica. Asta imi arata ca Romania este o tara cu o mare cultura nationala, o tara care iubeste muzica.”
