Book of Lives: A Memoir of Sorts este o incursiune ampla si densa in viata si gandirea uneia dintre cele mai importante scriitoare contemporane, Margaret Atwood. Cartea, intinsa pe aproape 600 de pagini, reuneste amintiri, reflectii si observatii despre lumea literara, despre natura si despre propria conditie de artist.

Atwood nu urmeaza o cronologie stricta si nici nu construieste o naratiune clasica; mai degraba, lasa fragmentele vietii sale sa se aseze liber, asemenea paginilor unui jurnal interior. Rezultatul este o autobiografie care se citeste ca un colaj de ganduri, imagini si emotii, uneori distanta, alteori surprinzator de confesiva.

Una dintre temele dominante ale cartii este relatia scriitoarei cu natura — o prezenta constanta  in viata ei, care pare sa ii ofere sens, libertate si echilibru. Atwood scrie cu delicatete despre paduri, animale, anotimpuri si peisaje canadiene, iar aceste pasaje au o prospetime care contrasteaza cu tonul uneori sobru al restului volumului. Natura devine, astfel, nu doar un decor, ci o forma de refugiu si un simbol al regenerarii. Prin intermediul ei, autoarea pare sa-si regaseasca identitatea si sa se reconecteze la un sentiment de apartenenta primordiala.

Totodata, Book of Lives exploreaza si partea intunecata a personalitatii lui Atwood — melancolia, neincrederea, fascinatia pentru mister, moarte si destin. Autoarea vorbeste deschis despre interesul sau pentru tarot, astrologie si lumea spiritelor, dar si despre furie, pierdere si vinovatie. Cartea devine astfel nu doar o rememorare a unei vieti, ci si o meditatie asupra propriei umbre interioare. Atwood nu se cruta pe sine si nici nu cauta sa se idealizeze; ea se prezinta cu luciditate si ironie, intr-o confesiune literara ce combina introspectia, sarcasmul si poezia.

Margaret Atwood este una dintre cele mai influente si respectate scriitoare contemporane, cunoscuta pentru profunzimea intelectuala, ironia subtila si capacitatea de a combina literatura cu reflectia sociala si politica. Nascuta in 1939, la Ottawa, Canada, Atwood a crescut intr-un mediu apropiat de natura, experienta care i-a marcat profund scrisul. A debutat in anii ’60 si, de-a lungul carierei, a publicat poezie, romane, nuvele, eseuri si scenarii, fiind tradusa in zeci de limbi. Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numara The Handmaid’s Tale (Povestea slujitoarei), Alias Grace si The Blind Assassin, carti care i-au adus recunoastere internationala si numeroase premii literare.

Stilul lui Atwood este inconfundabil — lucid, ironic si adesea provocator. Ea abordeaza teme precum identitatea feminina, ecologia, puterea, religia si controlul social, reusind sa transforme realitatea cotidiana ntr-un spatiu al reflectiei morale si politice. Desi este adesea asociata cu feminismul, Atwood refuza etichetele simplificatoare, preferand sa exploreze complexitatea naturii umane. Prin forta imaginatiei sale si prin curajul de a privi lumea fara iluzii, Atwood s-a impus nu doar ca o mare prozatoare, ci si ca o constiinta critica a epocii moderne.

In Book of Lives: A Memoir of Sorts, Margaret Atwood surprinde prin sinceritatea cu care vorbeste despre propriile vulnerabilitati si contradictii. Printre cele mai emotionante marturisiri se numara reflectiile despre copilaria ei izolata, petrecuta in mijlocul padurilor canadiene, departe de lumea urbana. Ea evoca cu nostalgie si melancolie sentimentul de singuratate din acei ani, dar si fascinatia pentru natura, care i-a modelat sensibilitatea si imaginatia. In paginile dedicate copilariei, Atwood recunoaste cat de mult i-a lipsit contactul constant cu alti copii si cat de devreme a invatat sa se refugieze in povesti si carti — o confesiune care arata radacinile adanci ale vocatiei sale literare.

O alta marturisire puternica este cea despre sentimentul de vinovatie si pierdere, simbolizat de amintirea unui animalut de plus disparut in copilarie. Desi aparent banal, acest episod devine pentru Atwood o meditatie asupra felului in care suferintele mici ale copilariei prefigureaza marile dureri ale vietii adulte. Formularile ei — „Pierderea a fost traita. Vinovatia a fost simtita. Doliul a avut loc.” — sunt reci doar in aparenta; in profunzime, ele dezvaluie o emotie autentica, dar controlata, tipica stilului sau.

De asemenea, Atwood vorbeste deschis despre latura ei intunecata — despre tendinta de a se inchide in sine, despre suparari mocnite si despre frica de a fi ranita. Ea se descrie cu autoironie ca „o bosumflata si o meditativa” si recunoaste interesul pentru tarot, astrologie si lumi invizibile ca pe o forma de a intelege ceea ce logica nu poate explica. Aceste pasaje, desi nu sunt lacrimogene, sunt profund emotionante tocmai pentru ca exprima o vulnerabilitate intelectuala rara: o femeie care isi expune fragilitatea fara a renunta la luciditate.

Cartea a aparut in aceasta saptamana in versiunea in engleza si va fi tradusa si la noi anul viitor.